Rapoarte cu privire la abandonul scolar in Romania

Rapoarte cu privire la abandonul scolar in Romania

Numărul copiilor care abandonează şcoala creşte de la an la an. Pe durata unui ciclu şcolar de opt ani, din 100 de elevi care intră în clasa I, aproape 20 se pierd pe parcurs, conform datelor Institutului de Ştiinte ale Educaţiei.

Fenomenul se înregistrează în special la sate şi în comunităţile de rromi,unde copiii sunt folosiţi ca sursă de venit sau văzuti ca indivizi cu responsabilităţi în gospodărie. Situaţia a început să se înrăutaţească din 2001, când rata abandonului s-a dublat brusc, iar de atunci continuat să urce.

Ministerul Educaţiei şi Cercetării spune că această rată "Nu este o rată foarte mare,ci doar mare. Înainte de 1990, rata a fost de 7%, chiar şi 12%", spune ea, comparând-o cu cea de 1,7% din anul şcolar precedent. Judet
ele cu cei mai mulţi copii care părăsesc şcoala sunt: Calaraşi (3,2 %), Braşov (2,9 %), Vrancea (2,7%) si Ilfov.

În anul şcolar 2004-2005 au abandonat cursurile primare şi gimnaziale aproape 33.000 de elevi, din totalul de aproape două milioane. Pentru perioada 2004-2007, Ministerul Educaţiei şi Cercetării (MEdC) a alocat 11,33 de milioane de euro, majoritatea fonduri PHARE, programului "Accesul la educaţie al grupurilor dezavantajate",menit să combată acest fenomen.

Între 2002 şi 2004, MEdC a desfăşurat un program similar, cu focalizare pe rromi, cu un buget de 8,33 de milioane de euro, majoritatea luaţi de la Uniunea Europeană. Cifrele arată însă că efectele la nivelul ţării se lasă aşteptate.

Prin intermediul proiectului MEdC, judeţul Călaraşi, care are cea mai mare rată de abandon (3,2%), a alocat, în urma cu patru ani, 560.000 de euro pentru a combate acest fenomen. Inspectoratul Şcolar a angajat mediatori rromi care îi conving pe părinţii de aceeaşi etnie să-i trimită pe cei mici la şcoală şi a introdus cursuri de limba şi cultura romani în şcoli.

Cu toate acestea, fenomenul este în plină ascensiune. Rata creşte în continuare, pentru că din ce în ce mai multe familii, majoritatea de rromi, pleacă la munca în Spania şi Italia şi iau copiii cu ele.

Părinţi reticenţi

Lipsa încălţămintei sau a îmbrăcămintei cu care să meargă la cursuri sau obligaţia de a-şi îngriji fraţii mai mici nu sunt întotdeauna motivele pentru care copiii nu mai ajung la şcoală. De multe ori părinţii nu vor copii cu carte pentru că nici ei nu au avut parte de aşa ceva.

Şansa ca fenomenul să poată fi diminuat ţine de puterea de a-i convinge pe părinţi că doar prin educaţie copiii lor îi vor putea depăşi. Munca de convingere dusă cu părinţii este, uneori, mai dificilă decât învăţarea slovelor.

Mulţi dintre părintii pe care încercăm să-i convingem cât este de important să-i trimită pe copii la şcoală nu au nici măcar o clasă. Nu au nicio meserie, trăiesc din colectarea fierului sau a hârtiei, din ajutoare sociale sau întinzând mâna prin parcarea unui supermarket sau în faţa unei biserici.

Codaşii Europei

În România,din totalul tinerilor între 18-24 de ani care au absolvit cel mult gimnaziul, 23,6% nu urmează nicio formă de educaţie sau formare profesională-procentul fiind cel mai ridicat din Europa. Bulgaria are un procent de 21,4%, Ungaria de 12,6%,cel mai bine situându-se Slovenia,cu 4,2%.

În cursul gimnazial părăsesc şcoala cu 30% mai mulţi elevi decât în clasele I-IV. Conform statisticilor, perioadele de vulnerabilitate sunt clasele I şi a II-a, precum şi a V-a şi a VI-a.Cei care nu se mai întorc vor avea acces la un număr limitat de meserii.

Programe intensive de prevenire a abandonului şcolar în rândul etniei rrome;
Trebuie iniţiate programe ce au drept tematică fenomenul abandonului şcolar în comunităţile defavorizate,în special cele de rromi. Acţiuni:
Elaborarea de manuale şi materiale informative pentru elevi şi profesori:
dicţionare,gramatica limbii rromani,Biblii.
Implicarea comunităţii locale în acţiunile întreprinse de şcoli pentru şcolarizarea
copiilor şi a adulţilor rromi.
Obstacole:
Nerealizarea programelor propuse pe linia abandonului şcolar la populaţia şcolară
de etnie rromă datorită absenteismului cauzat de terţi factori:situaţie materială precară, fenomenul de migraţiune,lipsa de educaţie.
Tradiţiile rigide care le împiedică participarea la educaţia obligatorie.
Observaţii –propuneri:
Elaborarea de proiecte cu finanţare nerambursabilă pentru programe de educaţie pe diferite direcţii:igienă şi sănătate,promovarea meseriilor tradiţionale,conduită socială şi modalităţi la educaţia permanentă.
De maximă importanţă pentru reuşita demersului educaţional considerăm a fi crearea unui parteneriat între şcoala,familie,comunitate, în care fiecare trebuie să-şi asume roluri clar stabilite în funcţie de domeniul de competenţă.
Scopul modelului de parteneriat propus este acela de a crea o legatură şi de a responsabiliza comunitatea / şcoala / familia ca factori implicaţi direct în formarea elevilor în scopul prevenirii şi combaterii abandonului şcolar.

Consider că acţiunea de consiliere psihopedagogică trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte;

a. Modalităţi de intervenţie la nivelul COMUNITĂŢII

- Implicarea factorilor de decizie, autorităţile locale, servicii sociale, ONG-urile
firme, în acţiunea de prevenire şi combatere a abandonului şcolar
Acţiunile pot viza:
- Informarea comunităţii cu privire la starea de fapt
- Atragerea atenţiei asupra gravităţii şi consecinţelor în plan socio-econimic la nivelul judeţului, dat fiind faptul că abandonul datorat sărăciei generează la rândul său sărăcie.
- Pregatirea şcolară şi profesională deficitară creează premise pentru rata ridicată a şomajului şi a situaţiei financiare precare.
- Cei care abandonează şcoala nu vor avea formaţia morală şi civică necesară rolului de părinte şi a celui de cetăţean al comunităţii.

b.Modalităţi de intervenţie la nivelul FAMILIEI:

- Constituirea unor asociaţii a părinţilor cu copii aflaţi în situaţia de risc / sau abandon şcolar care să vizeze :
- Consiliere privind cariera; învăţarea unor strategii de găsire a unui loc de muncă; tehnici de rezolvare a situaţiilor de criză ; strategii de monitorizare şi gestionare a traseului educaţional al elevului
- Organizarea de târguri de oferte educaţionale în scopul informării cu privire la variantele optime de şcolarizare pentru elevi
- Târguri de Job-uri şi orientarea părinţilor spre cursuri de formare în calificările de pe piaţa forţei de muncă.

- Sprijin financiar sub formă de rechizite, îmbrăcăminte, transport şcolar al elevilor din mediul rural în mediul urban

- Realizarea de anchete sociale şi acordarea de asistenţă socială după caz

c. Modalităţi de intervenţie la nivel de ŞCOALĂ:

Deoarece una dintre cauzele abandonului şcolar este constituită de absenteism, strategiile de intervenţie trebuie să vizeze şi şcoala, în principal în ceea ce priveşte calitatea intervenţiei instructiv-educative, pertinenţa conţinuturilor în raport cu trebuinţele de învăţare ale elevilor, relevanţa metodelor şi stilurilor didactice pentru situaţiile cognitive ale elevilor, sistemul de evaluare, etc.

Având în vedere strategiile de intervenţie care se impun la nivel de şcoală, de maximă importanţă este consilierea psihopedagogică a profesorilor cu privire la această categorie de elevi,precum şi cursuri de formare care vizează cunoaşterea şi utilizarea proiectării unor planuri de intervenţie individualizată şi personalizată a elevilor.

- Familiarizarea profesorilor cu tehnici de învăţare activă şi interactivă
- Consiliere vocaţională
- Managementul clasei de elevi
- Cunoaşterea şi utilizarea unor strategii de adoptare curriculară

d. odalităţi de intervenţie la nivel de ELEVI:

- Consiliere psihopedagogică individuală şi de grup

- Testarea cu baterii de teste psihologice în scopul cunoaşterii nivelului de dezvoltare intelectuală a profilului aptitudinal şi de personalitate a elevilor

- Organizarea unor activităţi de pregătire suplimentară pentru cei care manifestă dificultăţi de asimilare, precum şi în cazul celor cu lacune în pregătire, datorită absenteismului.

Considerăm că este necesară o cunoaştere mai amanunţită,atât a elevilor, cât şi a familiilor acestora.

Educaţia reprezintă baza emancipării individuale şi are un impact major asupra dezvoltării întregii noastre societăţi.De aceea, asigurarea şanselor egale la educaţie de calitate pentru toţi are o importanţă majoră.
Referinte :
Barbu, Gheorghe- Copiii din familiile sărace,în Calitatea vieţii, nr.1-2/1998
Barbu, Gheorghe- Condiţii de viaţă ale familiilor sărace cu copii, în Calitatea vieţii,
nr.1-2/1997
Consiliul pentru Minoritatile Nationale (Guvernul României) (1994). Cadru Legislativ si Institutional pentru Minoritatile Nationale din România. (Bucuresti: Institutul Român pentru Drepturile Omului).
Consiliul pentru Minoritatile Nationale (Guvernul României) (1997). Sistemul educational din România: învatamânt cu predare în limba materna a minoritatilor nationale. (Bucuresti).
Conventia Cadru pentru Protectia Minoritatilor Nationale (1995, Strasbourg),
sursa imaginii : mpinteractiv.ro