GHID DE INFORMARE
COMUNITARA
CRAIOVA 201O
Acest mini-ghid este destinat acelor membri ai comunitatilor de romi care doresc sa se implice activ in societatea civila,si sunt sau nu implicati in monitorizarea,reprezentarea sau consilierea membrilor comunitatii in diferite probleme legale si sociale cu care se confrunta in viata de zi cu zi.
Ghidul contine informatii practice cu privire la situatii identificate de membrii echipei.
Acest mini-ghid a fost elaborat cu participarea activa a urmatorilor membrii ai echipei:
-COJOCARU MIRCEA TEODOR-PRSEDINTE A.C.S.-M.P.D.R.
..-COJOCARU DANA CRISTINA-MEDIATOR SANITAR PENTRU COMUNITATILE DE ROMI DIN CRAIOVA-PRIMARIA MUNICIPIULUI CRAIOVA
-BALTEANU ION- PRESEDINTE ORGANIZATIA ROMILOR CARAMIZARI CRAIOVA
-BALTEANU NICOLAE-VICEPRESEDINTE ORGANIZATIA ROMILOR CARAMIZARI BREASTA
-ENEA CORNELIA –CONSILIER JURIDIC A.C.S.-M.P.D.R.
-CONSTANTIN GHEORGHE-ALIN -PRESEDINTE A.C.S.-M.P.D.R. FILIALA SALCUTA
-ION LIVIU VICEPRESDINTE A.C.S.-M.P.D.R. FILIALA SALCUTA
-STOICA IORGULESCU-IUSTIN- CONSILIER A.C.S.-M.P.D.R.
-TEOTOASE CORNELIA MARINELA –SECRETAR A.C.S.-M.P.D.R.
-CICEA GABRIELA-CONSILER SOCIAL A.C.S.-M.P.D.R
-GAVRILA FLORIN CLAUDIU –MEMBRU A.C.S.-M.P.D.R
-RADU IOANA DANIELA-MEDIATOR SANITAR PENTRU COMUNITATILE DE ROMI DIN COM.GIURGITA PRIMARIA GIURGITA
-ANGHEL MIRELA VIVIANA-MEMBRU A.C.S.-M.P.D.R.
-BOZGAN FLORIN DANIEL-MEMBRU A.C.S.-M.P.D.R.
Ghidul a fostredactat in continut si structura de COJOCARU MIRCEA TEODOR PRESEDINTE A.C.S.-M.P.D.R. -JURIST.
Partea introductiva a fost elaborata de catre COJOCARU MIRCEA TEODOR PRESEDINTE A.C.S.-M.P.D.R-JURIST.
Partea inti contine informatii generale despre Administratia Publica Locala si este elaborata de COJOCARU DANA CRISTINA –JURIST.
Partea a doua contine articole scrise de membrii echipei de implementare a proiectului cu privire la scurta prezentare a legilor.
Partea a treia,anexe,cuprinde informatii practice cu privire la legi si serviciile publice oferite cetatenilor.
Toate informatiile si opiniile prezentate reprezinta punctul de vedere al autorilor si redactorului si nu poate fi interpretat fiind pozitia APD.
CUPRINS:
Partea introductiva:
Ce inseamna accesul la viata publica (COJOCARU MIRCEA TEODOR PRESEDINTE A.C.S.-M.P.D.R-JURIST)................................................4
Partea intai:
Administratia Pubica Locala (COJOCARU DANA CRISTINA –JURIST.) ........................4
Partea a doua:(articole scrise de membrii echipei)
Legea 416/2ooo privind ajutorul minim garantat (BALTEANU ION si BALTEANU NICOLAE).......5
Legea voluntariatului 195/2001 modificata prin OG 58/2002,L629/2OO2,L339/2006(CICEA GABRIELA si GAVRILA FLORIN CLAUDIU).................................6
Legea 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica
(ENEA CORNELIA si TEOTOASE CORNELIA MARINELA)........7
Legea 544/2001 privind liberul acces la informatii,L 371/2006,L 380/2006,L188/2007(CONSTANTIN GHEORGHE-ALIN si ION LIVIU)....................8
Ordonanta 137/2ooo privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare(STOICA-IORGULESCU IUSTIN,RADU IOANA DANIELA,ANGHEL MIRELA VIVIANA SI BOZGAN FLORIN DANIEL)...8
Partea a treia-anexe,breviar..........1o
Parte introductiva:
Ce inseamna accesul la viata publica.
COJOCARU MIRCEA TEODOR PRESEDINTE A.C.S.-M.P.D.R. -JURIST.
In Romania sa inregistrat dupa 1989 o inegalitate si ingradire a seanselor de acces la viata publica mai ales in randul comunitatilor de romi si a personelor defavorizate ce sau aflat intotdeauna in prag de excluziune sociala, datorita lipsei de informare si educare a acestora.
Accesul la viata publica inseamna ca fiecare cetaten trebuie sa aiba dreptul sa se inplice cel putin in viata comunitatii din care provine,putand participa la intalnirile publice organizate de APL,dar cu toate aceste inca exista Primarii in mediul rural care inca nu cunosc faptul ca trebuie sa asigure accesul la sedintele Consiliului Local conform legii 52/2003 transparenta decizionala sau legea 544/2001 privind liberul accesla informatii de interes public sau crearea de consilii consultative ale cetatenilor ce este reglemntat de legea 189/1999 si 215/2001 privind posibilitatea de a propune consililor locale proiecte de hotarare spre dezbatere si aprobare.
Cele mai importante legi pentru reglementarea la accesul la viata publica sunt aparute dupa 1999 cum ar fi:189/1999,544/2001,195/2001,215/2001,52/2003 etc.
Partea intai
Administratia Publica: .
Administratia Publica Locala.
COJOCARU DANA CRISTINA –JURIST.
Constituie Autoritate Publica orce organ de stat sau al unitatilor administrativ-teritoriale,care actioneaza in regim de puter publica pentru satisfacerea unui interes public,dar si persoanele de drept privat care, potrivit legii,au obtinutstatutul de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu de utilitate publica.
Autoritatile Publce sunt inpatrite in;
-Autoritati Publice propriu-zise si
-Autoritati Publice asimilate.
Administratia Publica cuprinde:
-Administratia Publica Centrala si de Specialitate si
-Administratia Publica Locala.
Administratile Publice Locale sunt urmmatoarele;
-Institutia Prefectului
-Presedintele Consiliului Judetean
-Consiliul Judetean
-Institutia Primarului
-Consiliul Local.
Conform Constitutiei Romaniei, se specifica faptul ca „autoritatile administratiei publice,prin care se realizeaza autonomia locala in comune si orase, suntconsiliile locale alese si primarii alesi,in conditiile legi”.
-Consiliile locale si primarii functioneaza” ca autoritati administrative autonome si rezolva treburile publice din comune si orase”.
Partea a doua:
Articole scrise de membrii echipei.
Legea 416/2001 privind ajutorul minim garantat
BALTEANU ION si BALTEANU NICOLAE
CATEGORIILE DE PERSOANE CARE BENEFICIAZA DE VENITUL MINIM GARANTAT:
-sotul,sotia si copiii lor necasatoriti care locuiesc inpreuna;
-persoana singure necasatorite,care locuiesc inpreuna cu copiii aflati in intretinerea sa;
-barbatul si femeia necasatoriti care traiesc inpreuna cu copiii lor si ai fiecaruia dintr ei care locuiesc si se gospodaresc inpreuna.
Cazuri speciale:
-beneficiaza de prevederile legii si sotii despartiti in fapt daca ancheta sociala justifica acordarea venitului minim garantat;
- persoanele fara domiciliul aflate in situatie de nevoie pe baza declaratiei pe propia raspundere ca nu a solicitat drepturile de la alta primarie.
Obigatile beneficiarilor de ajutor social:
-titularuldosarului are obligatia sa comunice in scris ori ce modificare cu privire la venituri si numarul membrilor familiei in maxim 30 de zile de la data in care are loc modificare;
-persoanele apte de munca trebuie sa prezinte din 3 in 3 luni documente justificative de la AJOFM;
-persoanele apte de munca trebuie sa-si efectuze orele de lucru;
- sumele incasate necuvenit se recupereaza de la beneficiar in termen de cel mult 3 ani de la efectuarea plati.
Cazuri de scutire de obligatia efecturii orelor de lucru:
-persoana care are copil in inretinere de pana la 7 ani;
- urmeaza o forma de invatamant la zi;
-are scutre medicala de la medicul de familie dac incapacitatea de munca este temporala sau de la comisiile de specialitate daca este definitiva.(mai multe detalii se pot gasi in legea 416/2001 si in norma metodologica 1010/2009
Legea voluntariatului 195/2001 (modificata prin O.G.58/2002,L 629/2002 si L 339/2006).
CICEA GABRIELA si GAVRILA FLORIN CLAUDIU
Vuluntariatul este activitatea de interes public desfasurata din proprie initiativa de orice persoana fizica in folosul altora,fara a primi o contraprestatie materiala;
-activitatea de ineres public esteactivitatea desfasurata in domenii cum sunt:
-aasistenta si servicii sociale,protectia drepturilor omului,medico-sanitar,cultura,artistic educativ, de invatamant,stintific,umanitar , religios,filantropic,sportiv, de protectia mediului,social si comunitar si altele asemenea.
-Organizatia gazda este persoana juridica de drept public sau drept privat fara scop patrimonial,care administreaza activitatea voluntarului,intre parti se poate incheia un contract de voluntariat.
-Contractul de voluntariat este conventia cu titlul gratuit incheiat intre o persoana fizica,denumita voluntar, si o persoanajuridica denumita organizatie gazda .
-Beneficiarul voluntariatului este persoan fizica sau juridica in folosul careia se desfasuara activitatea de voluntariat.
Organizatia gazda poate fi identica sau diferita de beneficiarul voluntariatului.
Legea voluntariatului se fundamenteaza pe urmatoarele principii:
-participarea voluntarului pe baza consimtamantului liber exprimat;
-implicarea voluntarului in viata comunitatii;
-desfasurarea voluntariatului cu excluderea orcarei conracompensatii din partea beneficiarului activitati;
-participarea persoanelor la activitatile de voluntariat se face pe baza egalitatii de sanse fara nici unfel de discriminare.
Legea 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica
ENEA CORNELIA si TEOTOASE CORNELIA MARINELA
Transparenta decizionala trebuie sa fie una dintre cel mai importante preocupari ale A.P.L. deorece conform legislatiei in vigoare cetateanu are dreptul de a fi informat cu privire la procesul de decizie din cadrul consiliilor locale,dar mai ales are dreptul sa se implice in formularea de acte normative, la nivel local.
Administratia locala trebuie sa aiba in vedere informarea cetatenilor asupra proiectelor de interes public si proiectelor de acte normative ce urmeaza sa fie dezbatute cat si consultarea cetatenilor in vederea procesului de elaborare a acestora.
Informatia trebuie facuta publica prin afisarea in spatii accesibile cetatenilor, in interiorul institutiei sau transmis prin comunicate de presa.
Autoritatile publice trebuie sa organizeze dezbateri daca acestea sunt solicitate de alte autoritati sau asociatii legal infintate.
In cazulin care intr-o comunitate cetatenii minoritari depasesc 20% informatiile cu privire la ordinea de zi a sedintelor trebuie adusa la cunostinta si in limba materna a acestora.
Legea 52/2003 prevede ca cetateni sa fie consultati in legatura cu problemele publice ale comunitatii din care fac parte.Prin intermediul ei se poate actiona atat la nivel local cat si la nivel national.
Legea trebuie privita ca o punte de legatura intre cetateni si administratia publica fiind un canal de comunicare.
Exceptiile de la consultarea cetatenilor conform 52/2003 sunt atunci can se are in vedere:
-apararea nationala,siguranta publica si ordinea publica;
-ineresele strategice,economice si politice ale tari;
-date personale;
-se aduce atingere principiului concurentei loiale.
(mai multe detalii in legea 52/2oo3)
Legea 544/2001 privind liberul acces la informtii,(L371/2006,L380/2006,L188/2007)
CONSTANTIN GHEORGHE ALIN si ION LIVIU
In Romania, accesul cetatenilor la informatii de inters public a fost reglementat din 2001 prin lega 544.
Conform acestei legi informatiile se pot obtine la cererea fiecarui cetatean in scris,prin compartimentele de specialitate din cadrul fiecarei institutii sau din oficiu- cand sunt publicate pe internet,in Monitorul Oficial al Romaniei,la avizierul institutiei,in presa etc.
Informatiile de interes public pot fi solicitate in scris de ori ce cetatean,iar institutiile trebuie sa raspunda in termen de 10 zile, care poate fi extins pana la cel mult 30 de zile in cazurile in care raspunsul necesita omai mare documentatie.Informatiile sunt trasmise as cum sunt solicitate,in scris,verbal sau electronic(daca raspunsul necesita fotocopierea unor documente costul operatiunilor este suportat de solicitant)
Conform acestei legi nu pot fi facute public date cu privire la:
- Informatii cu privire la date personale;
- Informatii de domeniul apararii nationale;
- Informatii privind procedura in timpul anchetei penale sau disciplinare;
- -Informatii care daca sunt pubicate prejudiciaza masurile de protectie a tinerilor.
Refuzul acceptarii solicitari se comunica in scris in maxim 5 zile de la depunere,refuzul de a raspunde, poate fi reclamat in scris catre autoritatea respectiva sau la instanta de contecios administrativ in maxim 30 de zile de la actiune.
Ordonanta nr.137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare
STOICA-IORGULESU IUSTIN , RADU IOANA DANIELA,ANGHEL MIRELA VIVIANA SI BOZGAN FLORIN DANIEL
Romania este stat de drept,democratic si social iar in acest context demnitatea omului,drepturile si lbertatile cetatenilor,libera dezvoltare a personalitatii umane reprezinta valori supreme si sunt garantate.
Principiul egalitatii intre cetateni,excluderea privilegiilor si discriminarii sunt garantate in exercitarea unor drepturi cum ar fi:
-dreptul la un tratament egal in fata instantelor judecatoresti si in a oricarui alt organ jurisdictional;
-dreptul la securitatea persoanei si la obtinerea protectiei statului inpotriva violentelor sau a maltratarilor din partea oricarui individ,grup sau institutie;
-drepturile politice,si anume drepturile electorale,dreptul dea participa la viata publica si a avea acces la functii publice;
-alte drepturi civile cum ar fi:(dreptul la libera circulatie si alegerea resedintei;dreptul de a parasi tara si de ase intoarce in tara;dreptul de a obtine cetatenia romana;dreptul de a se casatori si a-si alege partenerul;dreptul de proprietate;dreptul de mostenire;dreptul la libertatea de gandire constiinta si religie;dreptul la libertatea de opinie si exprimare;dreptul la libertatea de intrunire si asociere pasnica;
-drepturile economice,sociale si culturale cum ar fi:(dreptul la munca,la libera alegere a ocupatiei,la conditii de munca echitabile si satisfacatoare,la protectia inpotriva somajului,la un salariul egal pentru munca egala,la o rumeneratie echitabila si satisfacatoare;dreptul de a infinta sindicate si de a se afilia unor sindicate;dreptul la locuinta;dreptul la sanatate,la ingrijire medicala,la securitate sociala si la servicii sociale;dreptul la educatie si pregatire profesionala;dreptul de a lua parte in conditii de egalitate,la activitati culturale.)
-dreptul de access la toate locurile si serviciile destinate folosintei publice.
Orice persoana fizica sau juridica are obligatia sa respecte principiile egalitatii si nediscciminarii.
Prin discriminare se intelege orice deosbire,excludere,restrictie sau preferinta,pe baza de rasa,nationalitate,etnie,limba,religie,categorie sociala,convingeri,sex sau orientare sexuala,apartenenta la o categorie defavorizata sau orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea sau inlaturarea recunoasterii,folosinteii sau exercitarii, in conditii de egalitate,a drepturilor omului si a librtatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege,in domeniul politic,economic,social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice.
Dispozitiile prezentei ordonante se aplica tuturor persoanelor fizice sau juridice,publice sau private,precum si institutiilor publice.
In intelesul prezentei ordonante,categoria de persoane defavorizate este acea categorie de persoane care se afla pe o pozitie de inegalitate in raport cu majoritatea cetatenilor datorita originii sociale ori unui handicap,fie se confrunta cu un comportament de respingere si marginalizare datorita unor cauze specifice cum ar fi o boala cronica necontagioasa ori infectarea cu HIV,statutul de refugiat sau azilant.
Incalcarea oricarui drept din cele mentionate mai sus constituie contaventie si te poti adresa atat instantei de judecata cat si Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii CNCD.
Partea a treia:
Anexe ,breviar:
-L 393/2004 privind statutul alesilor locali, modificata prin L 216/2005,L 249/20O6,L 286/2006,L 144/2007,L 35/2008.
-L 215/2001 a administratiei publice locale modificata prin OUG 74/2001,L738/2001,L 216/2002,L 161/2003,L 379/2003,L 141/2004,L340/2004,L 393/2004,L 286/2006,OUG20/2008,L 35/2008,OUG66/2008,L131/2008.
-L52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica.
-L544/2001 privind liberul acces la informatii de interes public,L371/2006,L380/2006,L188/2007.
-L 195/2001 legea voluntariatului modificata prin OG 58/2002,L 629/2002 SIL 339/2006.
-L 416/2000 privind ajutorul minim garantat.
-o 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.
luni, 13 iunie 2011
Manualul mediatorului sanitar
Manualul mediatorului sanitar
Autori: Dr. Lavinia Nanu, Daniel Rădulescu, Dr. Hanna Dobronăuţeanu,
Dr. Cristina Jitariu, Jr. Corina Raicu
c 2008 Agenţia Naţională pentru Romi
ISBN: 978-973-8973-12-1
Publicat de Human Dynamics Co.
Bucureşti, 2008
Romania
Tipărit in Romania prin AMM Design, Cluj Napoca
CUVANT INAINTE
Manualul Mediatorului Sanitar a fost conceput pentru a veni în sprijinul mediatorilor sanitari, pentru o mai
bună defi nire a activităţii acestora, a scopului şi a rolului lor în comunităţile de romi.
Proiectul Phare 2004, „Consolidarea capacităţii instituţionale şi dezvoltarea de parteneriate pentru imbunătăţirea
percepţiei şi condiţiei romilor”, în cadrul căruia au fost prevăzute şi desfăşurate şi acţiuni dedicate medierii
sanitare, îşi trece în palmares instruirea a 51 de formatori de mediatori sanitari, acreditaţi prin Centrul
Naţional de Perfecţionare în Domeniul Sanitar din cadrul Ministerului Sănătăţii Publice, precum şi realizarea
acestui manual.
Ambele acţiuni au fost astfel concepute pentru a fi continuate şi pe viitor, pentru a asigura creşterea accesului
categoriilor de romi dezavantajaţi la serviciile de sănătate publică, dar şi pentru o informare completă asupra
drepturilor şi obligaţiilor ce le revin cetăţenilor de etnie romă pentru a-şi păstra sănătatea.
Totodată, acest manual este nu numai un instrument util de instruire pentru mediatorii sanitari, ci încă o
activitate de succes a Secretariatului General al Guvernului (SGG) şi a partenerilor săi în vederea îmbunătăţirii
situaţiei romilor prin Programul Multianual PHARE 2004 – 2006 “Accelerarea implementării strategiei
naţionale de imbunătăţire a situaţiei romilor”.
Programul multianual implementat de SGG urmăreşte consolidarea capacităţii instituţionale şi încheierea
de parteneriate pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor şi a imaginii lor, vizând cu precădere rezolvarea
problemei actelor de identitate, asigurarea accesului la serviciile publice, dezvoltarea infrastructurii şi de
activităţi generatoare de venit, dar şi campanii de conştientizare şi de informare a cetăţenilor de etnie romă, a
formatorilor de opinie şi a populaţiei majoritare.
Programul se adresează instituţiilor centrale şi deconcentrate ale Guvernului, autorităţilor locale şi sectorului
ONG care se ocupă de problemele romilor, iar benefi ciarii fi nali sunt comunităţile de romi.
Le urez mediatorilor sanitari succes în activitatea lor şi multă sănătate!
Victor Giosan
Secretar de Stat
Secretariatul General al Guvernului
CUVANT INAINTE
Am deosebita onoare de a-mi exprima gratitudinea faţă de activitatea mediatoarelor sanitare active în
comunităţile cu romi, pentru eforturile susţinute în procesul de creştere a accesului romilor la serviciile de
sănătate publică!
Programul de mediere sanitară a început în anul 2002 cu 86 de mediatoare sanitare angajate în cadrul
Ministerului Sănătăţii Publice, în anul 2008 numărul acestora ajungând la 500. Pentru Agenţia Naţională
pentru Romi, acest grup professional este de o importanţă majoră şi vom continua să sprijinim dezvoltarea lor
profesională, creşterea statutului lor în cadrul sistemului de sănătate publică precum şi apropierea medicilor şi
asistenţilor medicali de activitatea de mediere sanitară.
Proiectul Phare „Consolidarea capacităţii instituţionale şi dezvoltarea de parteneriate pentru imbunătăţirea
percepţiei şi condiţiilor romilor” este unul dintre instrumentele prin care Agenţia Naţională pentru Romi şi
implicit programul de mediere sanitară au benefi ciat de asistenţă tehnică. Astfel, au fost pregătiţi şi acreditaţi,
prin Centrul Naţional de Perfecţionare în Domeniul Sanitar al Ministerului Sănătăţii Publice, 51 formatori
pentru mediatorii sanitari şi a fost elaborat un nou manual destinat mediatorilor sanitari.
Manualul Mediatorului Sanitar se doreşte a fi un instrument de lucru util atât mediatorilor sanitari, cât şi
formatorilor şi specialiştilor în sănătate publică şi ai altor activitşti romi din organizaţiile neguvernamentale
ale romilor. Chiar dacă sistemul de mediere sanitară mai trebuie îmbunătăţit, suntem convinşi că existenţa
resurselor umane bine pregătite şi dedicate rezolvării problemelor comunităţilor de romi este condiţia
esenţială pentru creşterea accesului romilor la serviciile de sănătate. În contextul procesului de descentralizare
a administraţiei publice locale din România, Agenţia Naţională pentru Romi va milita pentru îmbunătăţirea
cadrului instituţional al activităţii de mediere sanitară alături de ceilalţi actori interesaţi.
Conţinutul noului manual al Mediatorului Sanitar îşi are originile într-un set de întâlniri consultative pe care
Agenţia Naţională pentru Romi, în calitate de benefi ciar instituţional, le-a iniţiat pe parcursul proiectului.
Doresc să mulţumesc doamnei Mariana Buceanu, consilier în cadrul Serviciului Politici Publice pentru
recomandările de conţinut aduse manualului, precum şi pentru coordonarea activităţilor Agenţiei Naţionale
pentru Romi în domeniul sănătăţii.
O critică pe care mi-am permis să o aduc activităţii de până acum a mediatoarelor sanitare cu prilejul recentei
“Conferinţe Naţionale a Mediatoarelor Sanitare”, organizată de Agenţia Naţională pentru Romi în cadrul unui
parteneriat mai larg cu Ministerul Sănătăţii Publice, a fost aceea că mediatoarele sanitare nu au fost sufi cient
de active în semnalarea cazurilor de discriminare faţă de romi, temându-se că îşi vor periclita buna colaborare
cu autorităţile medicale.
Ca urmare, am propus Ministerului Sănătăţii Publice înfi inţarea unei “Comisii de Prevenire a Cazurilor
de Discriminare”. Aşadar, începând cu anul 2008, mediatoarele vor putea semnala eventualele cazuri de
discriminare faţă de romi direct Ministerului Sănătăţii Publice, prin intermediul asociaţiei profesionale nou
înfi inţate, “Ordinul Mediatoarelor Sanitare”, care va reprezenta interesele şi va promova profesia de mediator
sanitar.
Salutând eforturile Ministerului Sănătăţii Publice, sper ca, la fi nele anului 2009, numărul mediatoarelor
sanitare formate să ajungă la aproximativ 2000, astfel încât România să devină un multiplicator de experienţe
pozitive şi în domeniul accesului romilor la servicii de sănătate, în conformitate cu angajamentele strategice
ale României, într-o Europă extinsă.
Succes !
Gruia Ioan Bumbu,
Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Romi
CUVANT INAINTE
Cititorul ţine în mână o lucrare care se adresează atât profesioniştilor în medierea sanitară, cât şi publicului
interesat de conceptele de bază ale sănătăţii publice. Este un instrument util şi efi cient pentru a pătrunde în
comunităţile mai izolate şi a multiplica un model de comportament civic şi responsabil. Manualul este scris cu
pricepere şi într-un limbaj accesibil atât specialiştilor în sănătate cât şi publicului mai puţin avizat.
Lucrarea este parte integrantă a proiectului Phare „Consolidarea capacităţii instituţionale şi dezvoltarea de
parteneriate pentru îmbunătăţirea percepţiei şi condiţiei romilor” şi se adreseaza mediatorului sanitar rom.
Rezultatele activităţii mediatorului sanitar se concretizeaza în studiul integrarii sociale a rromilor şi, prin
preocuparile profesionale, aceştia sunt interesati de starea de sănătate a familiei şi comunităţii rome, promovarea
sănătăţii şi implementarea metodelor de comunicare.
Fiind un material de iniţiere în domeniul medierii sanitare, cursul îl introduce pe cititor în acest domeniu,
prin prezentarea noţiunilor fundamentale de mediere, oferă o viziune asupra problematicii comunităţii rome
prin prezentarea principalelor teorii privind rolul mediatorului în informarea şi integrarea populaţiei rome
în standardele actuale privind starea de sănătate şi deschide drumul studierii aprofundate atât în domeniul
respectiv cât şi domenii conexe.
Se constituie ca un spaţiu de suport pentru alte domenii, acoperind o plajă extinsă de referinţe: de la comunicare,
la educaţie pentru sănătate până la conştientizarea privind drepturile şi obligaţiile lor.
Lucrarea debutează cu prezentarea principalelor teorii care fundamentează domeniul, teorii care se regăsesc
punctual, în studiul dezvoltării umane, pe parcursul capitolelor, permite compararea punctelor de vedere
teoretice şi o viziune integrată asupra dezvoltării pe problematica limbajului, a moralităţii, a gândirii şi
inteligenţei, precum şi problematica învăţării.
În lucrare este prezentat capitolul sănătatea familiei şi a comunităţii, unde familia este prezentată ca un
mediu primar al socializării; face, de asemenea, obiectul unui capitol separat cu o specială privire asupra
acelor elemente care infl uenţează creşterea, îngrijirea şi educaţia, precum şi aprofundarea problematicii
legate de contextul familial al dezvoltării, unde de asemenea, rolul mediatorului este de a accentua asupra
extinderii studiului de la dezvoltarea copilului şi a adolescentului, cunoscut fi ind faptul că mediul familial are
o importanţă revelatoare pentru toate etapele de vârstă.
În concluzie, rezultatele consecvente şi vizibile în direcţia îmbunătăţirii situaţiei romilor din România, s-au
înregistrat, din pacate, doar în domeniile sănătate, educaţional, politic, cultural, protecţie socială, siguranţa
cetăţeanului.
În continuare este nevoie de mari eforturi guvernamentale şi neguvernamentale, interne şi externe, de asistenţă
şi de suportul fi nanciar al Uniunii Europene, din partea populaţiei majoritare şi deopotrivă a romilor, pentru
ca modelele din sănătate, educaţie şi cultură să constituie o sursă şi pentru alte structuri guvernamentale.
Până atunci, citiţi această carte şi veţi deveni mai sensibili faţă de problemele comunităţilor de romi şi mai utili
în tratarea problemelor acestora.
Ervin Zoltan Szekely
Secretar de Stat responsabil pentru relaţia cu Parlamentul şi Societatea Civilă
Ministerul Sănătăţii Publice
CUPRINS
Introducere .............................................................................................................................................. 7
Capitolul I. Comunicarea, instrument de lucru al mediatorului sanitar ................................................ 11
Capitolul II. Metode şi tehnici de lucru ale mediatorilor sanitari ........................................................... 28
Capitolul III. Promovarea sănătăţii în comunitate .................................................................................. 59
Capitolul IV. Sănătatea familiei şi a comunităţii ..................................................................................... 72
Capitolul V. Legislaţie în domeniul medierii sanitare ............................................................................ 97
Capitolul VI. Anexe ............................................................................................................................. 115
Introducere
7
INTRODUCERE
1. Scurtă prezentare
Manualul mediatorului sanitar a fost realizat în cadrul proiectului Phare „Consolidarea capacităţii instituţionale
şi dezvoltarea de parteneriate pentru imbunătăţirea percepţiei şi condiţiei romilor” care vizează susţinerea
implementării Strategiei Naţionale de Imbunătăţire a Situaţiei Romilor prin activităţi de instruire şi dezvoltare
instituţională, cercetare, precum şi dezvoltarea unei campanii publice de informare şi conştientizare.
Acest proiect face parte din Programul Multianual PHARE 2004 – 2006, promovează integrarea socială a
romilor şi presupune lucrul direct cu comunităţile de romi şi instituţiile publice de la nivel local, judeţean,
regional şi naţional.
Autoritatea de Implementare a proiectului este Secretariatul General al Guvernului României – Unitatea de
Implementare de Program, benefi ciarul proiectului este Agenţia Naţională pentru Romi şi Asistenţa Tehnică
este asigurată de un consorţiu format din Human Dynamics (Austria), ECMI (Germania), B&S Europe
(Belgia), Hilfswerk Austria, Centrul Romilor pentru Intervenţie Socială şi Studii „Romani CRISS” (România)
şi Agenţia de Dezvoltare Comunitară „Împreună” (România).
Proiectul PHARE „Consolidarea capacităţii instituţionale şi dezvoltarea de parteneriate pentru îmbunătăţirea
percepţiei şi condiţiei romilor” conţine trei componente, respectiv:
• Componenta de imbunătăţire a capacităţii instituţionale, care urmăreşte:
Dezvoltarea instituţională la nivel national şi regional pentru a îmbunătăţi cooperarea dintre diferiţi
actori: ministere, agenţii naţionale, reprezentanţi ai romilor, agenţiile regionale pentru dezvoltare,
agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă, structurile societăţii civile rome. Scopul acestor acţiuni vizează
implementarea şi monitorizarea măsurilor de integrare socială a structurilor rome, precum şi gestionarea
fondurilor alocate de Uniunea Europeană;
Îmbunătăţirea capacităţii instituţionale a structurilor implicate în implementarea Strategiei Naţionale de
Îm bu nătăţire a Situaţiei Romilor, îndrumarea către o mai bună coordonare, monitorizare şi evaluare a
acestei strategii;
O capacitate crescută a sectorului public şi a reprezentanţilor romilor de a dezvolta planuri de acţiune
comune şi formarea de parteneriate funcţionale.
• Componenta de cercetare, care vizează:
Evaluarea situaţiei persoanelor şi comunităţilor excluse social - cercetări cantitative şi calitative;
Dezvoltarea unei metodologii pentru a rezolva problemele cauzate de lipsa documentelor de identitate,
statut civil şi de proprietate asupra locuinţei.
• Componenta de informare şi conştientizare a publicului, care are ca scop:
Implementarea unei campanii de informare şi conştientizare focalizată pe problemele romilor şi având ca
ţintă atât romii, cât şi publicul larg şi formatorii de opinie;
Îmbunătăţirea percepţiei populaţiei majoritare privind romii, creşterea gradului de informare cu privire
la problemele cu care se confruntă etnia romă şi reducerea prejudecăţilor şi stereotipurilor despre romi;
Creşterea gradului de conştientizare a romilor privind drepturile şi obligaţiile lor, informarea acestora
cu privire la chestiuni care îi privesc direct şi furnizarea de exemple pozitive care să crească încrederea
şi respectul de sine al populaţiei, majoritatea trăind în comunităţi marginalizate şi cu acces redus la
informaţie.
–
–
–
––
–
–
–
Manualul mediatorului sanitar
8
Activitatea de realizare a manualului mediatorului sanitar face parte din componenta 1, respectiv activitatea
1.5 din cadrul proiectului.
2. Descrierea activităţii (1.5) – Formare de formatori in domeniul medierii sanitare şi realizarea
manualului mediatorului sanitar
Programul de mediere sanitară, aşa cum rezultă din studiile şi rapoartele de specialitate, este o practică pozitivă
apreciată atât la nivel naţional cât şi la nivel internaţional şi care contribuie la procesul de îmbunătăţire a
situaţiei romilor din România.
Prin implementarea activităţii (1.5), asistenţa tehnică şi-a propus să sprijine şi să îmbunătăţească cadrul în care
se desfăşoară programul de mediere sanitară, program derulat de Ministerul Sănătăţii Publice din România în
parteneriat cu societatea civilă romă.
Principalele probleme abordate în cadrul activităţii au fost:
lipsa personalului specializat în procesul de livrare a sesiunilor de instruire a mediatorilor sanitari;
numărul insufi cient de instructori care să asigure procesul de pregătire al mediatorilor sanitari;
lipsa unui manual complex al mediatorilor sanitari care să constituie baza atât în procesul de instruire
iniţială al mediatorului sanitar, cât şi procesul de instruire continuă a mediatorilor sanitari;
implicarea insufi cientă a ASP judeţene în procesul de instruire continuă a mediatorilor sanitari.
Obiectivele activităţii 1.5:
formarea a cel puţin 50 de formatori care să asigure procesul de instruire în programul de mediere
sanitară;
realizarea unui manual care să devină un instrument de lucru atât pentru mediatorii sanitari, cât şi pentru
coordonatorii programului din cadrul ASP Judeţene.
Ca rezultate fi nale în cadrul acestei componente, amintim instruirea şi acreditarea prin Centrul Naţional de
Perfecţionare în Domeniul Sanitar din cadrul MSP a unui număr de 51 de formatori şi realizarea manualului
mediatorului sanitar, manual care să se constituie ca element de bază în procesul de instruire iniţială şi continuă
a mediatorilor sanitari.
3. Descrierea manualui mediatorului sanitar
Manualul mediatorului sanitar este un instrument de lucru ce îşi propune să contribuie semnifi cativ la
creşterea capacităţii de instruire a mediatorilor sanitari, în conformitate cu legislaţia în vigoare şi reglementările
Ministerului Sănătăţii Publice privind formarea.
Pornind de la activitatea zilnică a mediatorilor sanitari, activitate derulată în comunităţile cu romi şi luând
în considerare profi lul mediatorului sanitar, prin intermediul acestui manual autorii şi-au propus să sprijine
mediatorii sanitari atât în faza de instruire teoretică cât şi procesul de instruire practică.
Manualul realizat în cadrul acestei componente se adresează şi coordonatorilor activităţii mediatorilor sanitari
din cadrul ASP judeţene, responsabili de aplicarea programului în conformitate cu normele legale.
Manualul mediatorului sanitar este constituit din 6 capitole foarte importante pentru activitatea de mediere
sanitară, respectiv:
Comunicare – Instrument de lucru al mediatorului sanitar;
Metode şi tehnici de mediere sanitară;
Promovarea sănătăţii în comunitate;
Sănătatea familiei şi comunităţii;
Legislaţie în domeniul medierii sanitare;
•••
•
•
•
•••••
Introducere
9
Anexe: Tuberculoza (TBC, Vaccinările, Formularele de catagrafi ere, Raportul de activitate al mediatorului
sanitar).
La cursurile de mediere sanitară, este o regulă pentru formatori să demareze procesul de instruire cu sesiunea
Comunicare - Instrument de lucru al mediatorului sanitar. În practică, rolul mediatorului sanitar este de a facilita
relaţia dintre membrii comunităţilor de romi şi reprezentanţii autorităţilor locale sanitare. Pentru a-şi desfăsura
activitatea cu succes, un mediator sanitar trebuie să aibă abilităţi de comunicare. În pachetul de formare de
bază a mediatorilor sanitari, modulul de comunicare are un rol foarte important. Din practica mediatorului
sanitar constatăm că principalul instrument de lucru al acestuia este comunicarea. Un mediator sanitar de
succes trebuie să-şi dezvolte abilitatea de a folosi corect acest instrument de lucru deoarece prin munca sa
cultivă încrederea reciprocă între două lumi diferite, respectiv membrii comunităţilor cu romi şi personalul
medical. În capitolul Comunicare - Instrument de lucru al mediatorului sanitar, autorul prezintă mediatorilor
sanitari o serie de metode şi tehnici de comunicare care să sprijine mediatorul sanitar în activitatea de zi cu zi.
Interacţionând zilnic cu persoane afl ate în nevoie precum şi cu reprezentanţi ai autorităţilor locale, mediatorul
sanitar trebuie să ştie să folosească în mod corect tehnicile de comunicare astfel încât, prin exemplul personal,
să promoveze un climat de încredere.
În capitolul „Metode şi tehnici de mediere sanitară”, autorul prezintă cadrul legal în care se desfăşoară
programul de mediere sanitară şi familiarizează cititorul cu programul de mediere sanitară. Având în vedere
complexitatea activităţii de mediere sanitară, autorul structurează capitolul în două părţi, respectiv noţiuni
teoretice (profi lul mediatorului sanitar, misiunea mediatorului sanitar, grupul ţintă şi benefi ciarii, fi şa de post
a mediatorilor sanitari, partenerii de lucru ai acestuia) şi noţiuni practice (ce trebuie să facă un mediator
sanitar în prima lună de activitate, catagrafi erea, sesiunile de educaţie în grup, raportul de activitate).
În capitolul „Promovarea sănătăţii în comunitate” autorul face referire la importanţa sănătăţii şi a prevenirii
îmbolnăvirilor. Prin munca pe care o desfăşoară în comunităţile cu romi, mediatorul sanitar are rolul de a
instrui membrii comunităţii cu privire la importanţa prevenirii îmbolnăvirilor şi de a-i determina pe benefi ciari
să traiască într-un mediu sănătatos. Pornind de la defi niţia sănătăţii, printr-un limbaj accesibil, autorul
familiarizează mediatorul sanitar cu noţiuni de igienă şi boli infecţioase şi prezintă o serie de recomandări care,
puse în practică, ar conduce la o viaţă sănătoasă atât a individului, cât şi a comunităţii.
„Sănătatea familiei şi a comunităţii” este un subiect foarte important şi în acelaşi timp delicat. Rata mare a
avorturilor şi a deceselor în rândul femeilor rome ne-au determinat să abordăm acest subiect. Conform fi şei
de post, una din sarcinile mediatorilor sanitari este de a explica noţiunile de bază şi avantajele planifi cării
familiale, încadrat în sistemul cultural, tradiţional al comunităţii de romi. Încă de la început autorul clarifi că
rolul mediatorilor sanitari în raport cu sănătatea reproducerii. Mediatorii sanitari au rolul de a informa şi
de a îndruma femeile rome la cabinetul de planifi care familială. Mediatorul sanitar nu are pregătirea şi nici
mandatul de a presta servicii de planifi care familială. Chiar dacă acesta cunoaşte metodele de planifi care
familială, mediatorul sanitar nu are voie să propună unei femei o anumită metoda de planifi care familială.
Dacă o femeie doreşte să folosească o metodă de planifi care familială, mediatorul sanitar îi explică avantajele şi
dezavantajele folosirii metodelor de planifi care familială şi o îndrumă către cabinetul de specialitate. Capitolul
„Sănătatea familiei şi a comunităţii” este realizat din dorinţa de a instrui mediatorul sanitar în acest domeniu.
Mediatorul sanitar trebuie să deţină un bagaj de cunoştinţe deoarece, în munca de zi cu zi, se întâlneşte cu
diferite situaţii cărora trebuie să le facă faţă. Una dintre aceste situaţii este dorinţa femeilor rome de a afl a
mai multe informaţii cu privire la planifi carea familială. Având în vedere complexitatea subiectului, autorul a
structurat capitolul în trei subcapitole după cum urmează: sănătatea reproducerii, îngrijirea mamei şi copilului
şi planifi carea unei familii.
În capitolul „Legislaţie în domeniul medierii sanitare”, autorul prezintă legislaţia necesară derulării activităţilor
din fi şa de post a mediatorilor sanitari, respectiv: cadrul legal de funcţionare a sistemului de sănătate din
România, sistemul de asistenţă comunitară, Ordinul 619/2002 emis de MSP privind drepturile şi obligaţiile
mediatorilor sanitari în calitate de angajaţi pe perioada determinată, Legea 95/2006 privind calitatea de
•
Manualul mediatorului sanitar
10
asigurat medical, drepturile şi obligaţiile pacienţilor, metodologia obţinerii actelor de identitate, Legea
416/2001 a venitului minim garantat, Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea
drepturilor copilului, noţiuni despre discriminare. Totodată, pentru a veni în spijinul mediatorilor sanitar,
autorul prezintă principalele instituţii în sistemul sanitar şi care sunt atribuţiile acestora. Sunt prezentate o
serie de exemple astfel încât mediatorii sanitari să înţeleagă mai bine noţiunile prezentate.
Informaţiile cuprinse în manualul mediatorului sanitar sunt informaţii prelucrate de către autori astfel încât
să răspundă nevoilor mediatorilor sanitari. Materialele studiate de către autori şi care au constituit baza în
procesul de redactare a manualului au fost:
„Ghidul mediatorului sanitar”, realizat de Romani CRISS în anul 2001;
„Manualul mediatorului sanitar pentru sănătatea familiei şi a comunităţii”, realizat de Romani CRISS şi
John Snow Traning & Research Institute în anul 2004.
Un document important studiat de către autori a fost Standardul ocupaţional al mediatorului sanitar afl at
în faza de redactare fi nală. Analiza ocupaţională a profesiei de mediator sanitar a contribuit foarte mult la
fi nalizarea manualului mediatorului sanitar.
––
Capitolul I. Comunicarea, instrument de lucru al mediatorului sanitar
11
CAPITOLUL I. COMUNICAREA, INTRUMENT DE LUCRU AL
MEDIATORULUI SANITAR
Dr. Lavinia Nanu
Prin defi niţie, mediatorul sanitar mijloceşte relaţia dintre membrii comunităţilor cu romi şi reprezentanţii
autorităţilor locale sanitare. Totodată, conform Ordinului 619/2002 emis de Ministerul Sănătăţi Publice,
un mediator sanitar trebuie să aibă abilităţi de comunicare interumană. În pachetul de formare iniţială a
mediatorilor sanitari, modulul de comunicare are un rol foarte important. Din practica mediatorilor sanitari
constatăm că principalul instrument de lucru al acestuia este comunicarea. Un mediator sanitar de succes
trebuie să ştie să folosească acest instrument de lucru deoarece, prin munca sa, cultivă încrederea reciprocă
între două lumi diferite, respectiv membrii comunităţilor cu romi şi personalul medical.
1. Ce presupune comunicarea?
S-ar putea spune că fi ecare profesie are propriul său set de instrumente specifi ce cu ajutorul cărora se pot
realiza activităţile necesare. În medierea sanitară, principalul instrument de lucru este comunicarea.
Este important de ştiut acest lucru de la bun început, fi indcă pentru a realiza relaţii de comunicare efi ciente este
nevoie din partea celor doi interlocutori de o investiţie de energie, de atenţie şi de timp, de multă disponibilitate
şi, câteodată, de ce nu şi de puţin talent! Este important de ştiut că, deşi există persoane cu talent înnăscut
în comunicare, se pot obţine mari performanţe mai ales de către cei care învaţă să comunice, care dobândesc
abilităţi pe parcursul vieţii profesionale. Oricine poate deveni un bun comunicator; este esenţial în primul
rând să dorească acest lucru.
Într-o relaţie de comunicare, există doi parteneri: un emiţător şi un receptor, există un mesaj transmis
prin limbajul verbal, tonalitatea vocii şi prin limbajul corpului (limbajul non-verbal). La acest mesaj apare
întotdeauna un răspuns, fi e că el este exprimat verbal sau numai non-verbal. Mesajul de răspuns poartă
denumirea de feed-back, care în limba engleză poate fi tradus prin „a hrăni înapoi”, adică a da un răspuns.
Elementele comunicării pot fi sintetizate astfel:
Emiţător;
Receptor;
Căi/canale de transmitere (limbaj verbal şi non-verbal);
Mesaj;
Feed-back (răspunsul generat de mesaj).
2. Cum să stabileşti o relaţie de comunicare efi cientă prin raportul dintre limbajul verbal şi cel
non verbal
Limbajul verbal refl ectă conţinutul mesajului, structura şi claritatea mesajului şi de aceea este important ca
atunci când utilizezi cuvintele să exprimi ceea ce gândeşti. Limbajul non-verbal refl ectă atât emoţiile ascunse
sau manifestate, cât şi relaţia în care se afl ă persoana respectivă cu interlocutorul.
Dacă limbajul verbal (conţinut) şi cel non-verbal (sentimente) exprimă împreună aceeaşi atitudine, adică sunt
corespondente, mesajul va fi mult mai bine receptat, înţeles şi acceptat. Dacă cele 2 limbaje (limbaj verbal şi
•••••
Manualul mediatorului sanitar
12
non-verbal) nu sunt corespondente, adică una spun şi alta gândesc, mesajul va fi neclar, greu de înţeles şi de
acceptat. Exemple avem fi ecare din viaţa de zi cu zi.
Reaminteşte-ţi, de exemplu, cum te simţi cand cineva este nesincer cu tine sau pur şi simplu neatent la
ceea ce spui!
Ce sentiment de disconfort ai şi cată incredere mai ai in acea persoană?
Pregăteşte-te inainte de a vorbi benefi ciarilor sau partenerilor de lucru; prin atitudinea ta şi prin cuvintele
tale poţi crea o relaţie de lungă durată de incredere şi respect reciproc!
Obiectivele comunicării
Atunci cand transmiţi un mesaj, ai nişte aşteptări şi anume, ca mesajul transmis:
Să fi e receptat;
Să fi e înţeles (decodifi cat);
Să poată fi acceptat;
Să poată produce o schimbare.
3. Factorii care infl ueţează obiectivele comunicării
3.1. Receptarea mesajului este determinată de:
Starea şi modul de prezentare a emiţătorului - a mediatorului sanitar (fi zică, psihică, motivaţie, calităţi,
valori, etc.);
Claritatea şi structura mesajului (conţinut, calitate, grad de difi cultate);
Cât de receptivi sunt interlocutorii;
Relaţia cu interlocutorul; dacă relaţia este bună, mesajul trece; dacă relaţia este disfuncţională sau
încordată, mesajul nu va trece, chiar dacă este valoros;
Verifi carea înţelegerii mesajului de către interlocutor: am fost sufi cient de clară? Ai întrebări? Etc.
3.2. Inţelegerea mesajului depinde de:
Toţi factorii de mai sus, in plus:
Câtă corespondenţă există între limbajul verbal şi cel non verbal, cu alte cuvinte cât de mult crezi în ceea
ce spui;
Gradul de concordanţă între nivelul mesajului transmis de emiţător (mediator) şi nivelul de înţelegere al
benefi ciarilor, de exemplu: Ai vrea să-mi spui, cu cuvintele tale, care a fost cel mai important lucru pe care
l-ai afl at?
Parafrazare, clarifi care (din partea receptorului dacă este cazul, de exemplu: Poţi repeta esenţialul?).
3.3. Acceptarea mesajului depinde de:
Toţi factorii de mai sus, in plus:
Motivaţia mediatorului sanitar şi a benefi ciarilor de a comunica efi cient;
Sistemul de valori, obiceiurile, experienţele anterioare ale benefi ciarilor.
3.4. Schimbarea presupune toate cele de mai sus, in plus:
Toţi factorii de mai sus, in plus:
Motivaţia benefi ciarilor de a schimba ceva;
Experienţa practică a benefi ciarilor; consecinţele absenţei comportamentului;
Rolul de model al mediatorului sanitar;
Condiţii exterioare comunicării sau mediatorului sanitar care pot facilita sau bloca schimbarea: factori
familiali, sociali, economici, organizaţionali, etc.
1.
2.
3.
4.
•
•••
•
•
•
•
••
••••
Capitolul I. Comunicarea, instrument de lucru al mediatorului sanitar
13
4. Limbajul verbal – importanţa reformulării. Ce cuvinte să folosesc?
În activitatea sa, mediatorul sanitar poate utiliza câteodată cuvinte/expresii cu caracter coercitiv sau de
interdicţie care se pot folosi accidental sau nu în limbajul uzual: trebuie să..., să nu cumva să..., nu este permis
să..., nu poţi să..., nu ai voie să... etc. Este vorba de acele situaţii în care mediatorul poate da „sfaturi” membrilor
comunităţii în scopul schimbării comportamentului, bineînţeles.
Cand faci aşa, fi conştient(ă) de următoarele:
Cuvintele tale pot avea o conotaţie negativă, limitativă, coercitivă. Cuvintele pot genera sentimente, fi indcă
acele cuvinte sunt adânc legate de experienţele trăite în general în copilărie.
Multe din aceste expresii generează efectul invers decât cel scontat sau produc frustrare.
Uneori, pentru a sublinia necesitatea, urgenţa, se pot utiliza unele cuvinte ca de exemplu: trebuie să te protejezi,
trebuie să deschizi ochii, etc. În acest caz, rolul cuvintelor este acela de a avertiza.
De aceea:
Fii vigilent(ă) în utilizarea cuvintelor / expresiilor coercitive;
Înlocuieşte-le cu expresii neutre, motivante, de exemplu: Este important să..., Ar fi bine să..., Ce părere ai
dacă...?, Ce-ar fi să incerci şi...?, Iţi propun să te gandeşti la…
Fii conştient(ă) de tiparele tale de gândire;
Acceptă diferenţa de opinii a celorlalţi;
Pune întrebări pentru clarifi care;
Cere şi dă feed-back ori de câte ori este posibil.
5. Limbajul nonverbal - importanţa atitudinii interioare
Mediatorul sanitar, ca orice altă persoană, exprimă la nivelul corpului atitudinea sa interioară şi emoţiile
pe care le manifestă în momentul respectiv. Toţi oamenii au capacitatea înnăscută de a recepta şi interpreta
semnalele corpului, limbajul non-verbal; în comunicare, ponderea limbajului non-verbal este covârşitoare;
unii îi atribuie mai mult de 90% din totalitatea mesajului transmis.
Cu alte cuvinte, contează ceea ce spui, dar mai ales contează cum spui şi ce gândeşti. De aceea este foarte
important să fi m conştienţi de ceea ce emitem.
“Cineva care nu poate deveni conştient de propriile semnale ale limbajului corpului, nu va putea niciodată să
inregistreze prea exact semnalele altora” şi mai ales nu va înţelege de ce unele relaţii de comunicare se pot stabili
relativ uşor, iar altele mai greu!
De multe ori facem greşeala să interpretăm un anumit gest sau o anumită privire (de cele mai multe ori nefavorabile)
ca fi ind un semnal de comunicare ce ne este adresat. De fi ecare dată este important să verifi căm, fi indcă e posibil ca
persoana respectivă să fi e preocupată de o problemă a sa, fără legătură cu noi şi să o interpretăm greşit! Elementele
limbajului nonverbal nu pot fi interpretate decât în context: un semnal singular nu are putere de expresie!
Pentru a evita erorile de interpretare a limbajului nonverbal, este important de a controla rezultatele prin:
Intrebare deschisă: ce parere ai? ce vrei sa spui? (răspuns semnifi cativ atât din punct de vedere al
conţinutului cât şi a modului de exprimare);
Intrebare inchisă: eşti nervos, sau mi se pare? (când dorim să ne asigurăm că am interpretat corect un
semnal);
Tăcere. Mai ales lasând o frază neterminată (dacă există mai multe semnale negative, dăm posibilitatea
interlocutorului să se exprime).
Elementele limbajului non verbal sunt următoarele: ţinuta, mimica, gestica, distanţa, intonaţia vocii şi
alte manifestări paraverbale.
••
••••
•
•
•
Manualul mediatorului sanitar
14
Ţinuta este primul aspect perceput de interlocutor.
Dacă persoana care se afl ă în faţa ta este în picioare, atunci ţinuta poate fi :
Deschisă: dreaptă, fl exibilă, cu centrul de greutate pe verticala corpului, privirea înainte, cu mâinile şi
picioarele neîncrucişate.
De fi ecate dată când observi o astfel de persoană, întreabă-te: ce-mi transmite ea? Îmi face plăcere să stau
de vorbă cu această persoană?
Inchisă, centrul de greutate se proiectează anterior, cu braţele strânse la piept, umerii ridicaţi şi aplecaţi
în faţă sau căzuţi, capul în jos, fără contact vizual sau privind de jos în sus. Ce îţi transmite o astfel de
persoană? Cum pare disponibilitatea ei de comunicare?
Dacă persoana stă jos, poţi observa:
O poziţie de fugă: aşezat pe marginea scaunului, corpul şi capul sunt aplecate înainte, cu picioarele
în poziţia de a păşi, privind de jos in sus, sau fără contact vizual (poate indica nesiguranţă, ceaţă
psihologică);
O poziţie dreaptă, fl exibilă, deschisă (poate indica receptivitate interioară); aplecarea uşoară a corpului
înainte cu menţinerea capului drept şi a contactului vizual indică interes din partea ascultătorului;
O poziţie inclinată spre spate, privind de sus în jos poate indica înfumurare, dar nu intotdeauna;
depinde foarte mult de context; pentru a ne edifi ca, punem întrebări de control în privinţa atitudinii.
Orice schimbare bruscă a ţinutei exterioare refl ectă aproape întotdeauna o modifi care bruscă a ţinutei interioare.
Mimica reprezintă fenomenele pe care le putem observa pe faţa cuiva.
Contează foarte mult dacă persoana din faţa ta este destinsă sau încruntată; dacă zâmbeşte sau face grimase;
fi ecare din aceste aspecte ale mimicii au o semnifi caţie pe care o cunoaştem din intuiţie sau din experienţă; o
persoană încruntată te ţine la distanţă şi preferi să o eviţi, pe cînd cineva care zâmbeşte şi cu gura şi cu ochii
(semn că zâmbetul este sincer), te atrage ca un magnet!
Contact vizual şi direcţia privirii
Privirea trebuie să fi e fermă, deschisă, directă, dar nu fi xă!
Păstrarea contactului vizual prin priviri de control (care baleiază faţa şi trunchiul interlocutorului
deasupra diafragmului) reprezintă un aspect esenţial pentru obţinerea succesului într-o comunicare;
Procese psiho-somatice: paloare, roşeaţă (îmbujorare), pete, etc. pot refl ecta starea afectivă a persoanei
şi se pot interpreta în contextul celorlalte semnale.
Gestica reprezintă limbajul mainilor care oferă informaţii în ceea ce priveşte conţinutul verbal (este greu sa
minţi cu mâinile)!
Ceea ce contează este amploarea gesturilor (ţinuta, mişcarea pleoapelor şi mişcările mâinilor nu te pot înşela
asupra mesajului!)
Cei care fac gesturi ample doresc să atragă atenţia asupra lor;
Cei care fac gesturi de mică amploare sunt modeşti, nu vor să iasă în evidenţă sau doresc să provoace
intenţionat o impresie falsă.
Contează de asemenea şi ritmul mişcărilor, cu cât exprimarea verbală a sentimentelor este mai puternică, cu
atât mai accentuată devine şi gestica. Cu cât cineva este mai sigur pe sine, cu atât este mai mică posibilitatea
de a se înregistra la el semnale false care să nu fi e în acord cu persoana sa.
Există şi situaţii de gestică fără conţinut, cu gesturi nemotivate, sacadate, abrupte (“tovarăşi, să construim
impreună socialismul!”) la persoanele carora le place să se audă vorbind şi la cele care sunt cu gândul în altă
parte. Gesturile pot refl ecta o atitudine deschisă: gesturi de deschidere, cu mâinile plasate cu faţa palmară în
sus (receptivitate).
•
•
•
•
•
•
•
••
Capitolul I. Comunicarea, instrument de lucru al mediatorului sanitar
15
Atitudine inchisă: tragerea capului şi umerilor, braţe încrucişate la nivelul pieptului, menţinând un obiect ca
pe un scut de apărare); mâinile cu faţa palmară orientată în jos refl ectă o dominare a situaţiei).
Iată câteva exemple:
Minciuna poate fi sugerată de acoperirea gurii cu mâna, mângâiatul buzelor, mâna care alunecă peste
gură atingând nasul;
Tensiune psihică: încleştarea mainilor;
Incredere in forţele proprii: mâini “coif în sus” (degetele de la ambele mâini se unesc la vârfuri ca o
piramidă cu vârful în sus);
Ascultare: mâini “coif în jos”(degetele de la ambele mâini se unesc la vârfuri ca o piramidă cu vârful în jos).
Frecarea mainilor:
cu viteza mare - inspiră celuilalt un câştig;
cu viteza mică - semnalizează neîncredere, vicleşuguri;
Pregătirea unei decizii: mângâierea bărbiei;
Refl ecţie: degetul arătător dus la nas.
Distanţa reprezintă poziţia noastră faţă de ceilalţi; ea delimitează unele zone: zona intimă, zona personală, zona
socială, zona publică. Aceste zone diferă mult în funcţie de educaţie, de specifi cul cultural, de temperament.
Sunt persoane care simt nevoia să comunice de aproape cu ceilalţi şi în consecinţă micşorează distanţa; alte
persoane nu se simt bine când comunică decât dacă sunt la distanţă puţin mai mare faţă de interlocutor.
Zona intimă: (1/2 braţ – 1 braţ)
În această zonă lăsăm să pătrundă de bună voie numai pe cei în care avem încredere (familie, rude
apropiate, prieteni, etc). Cel care desconsideră zona intimă a cuiva desconsideră în acelaşi timp şi
persoana respectivă. Pătrunderea fără acord în zona intimă a cuiva determină secreţia hormonilor de stres
şi generarea unui mecanism de aparare.
Zona personală: se întinde de la zona intimă până la aprox 1,5 m
Cel mai adesea zona personală este utilizată pentru întâlniri ofi ciale, ceremonii, întâlniri prieteneşti etc.
În cazul în care eşti obligat să nu respecţi această distanţă (aglomerări, lift, transport în comun etc.), zona
personală se respectă fără a întreţine schimburi verbale şi fără contact vizual.
Zona socială: se întinde dincolo de zona personală, pentru contactele sociale de natură superfi cială:
cunoscuţilor, majorităţii colegilor şi majorităţii şefi lor etc.
Zona publică: în cazul în care ne adresăm unui grup mare de oameni (se întinde la infi nit).
Manifestările paraverbale şi intonaţia vocii reprezintă toate aspectele care se manifestă în timpul vorbirii, în
măsura în care analiza noastră nu se concentrează asupra conţinutului comunicării: să nu uităm că atunci când
vorbim la telefon cu cineva ştim imediat dacă persoana este supărată sau obosită, dacă e preocupată sau veselă.
Urechea noastră receptează imediat schimbările în tonalitatea vocii şi le interpretează şi este de multe ori difi cil
să spunem de unde am tras concluziile respective.
Sunt mai multe elemente paraverbale pe care ne bazăm, analizându-le am putea vorbi despre:
Modulaţiile vocii defi nesc modul în care ne ridicăm şi ne coborâm vocea; sunt utilizate când dorim să
accentuăm o idee;
Viteza vorbirii: cu cât informaţiile din conţinutul comunicării sunt mai necunoscute, cu atât mai mică
trebuie să fi e viteza de prezentare a acestora;
Pauza de vorbire: chiar dacă nu prezintă conţinut, aceasta poate avea o mai mare semnifi caţie decât ar
putea conţine cuvintele;
Intensitatea sonoră: de obicei când cineva doreşte să se impună; dar poate fi interpretată ca un semnal
al unei agresiuni: de aceea este important să efectuăm un control al rezultatelor;
•
••
••••
••
•
•
•
•
•
•
•
•
Manualul mediatorului sanitar
16
Claritatea: cu cât cineva este mai sigur pe subiectul său, cu atât mai clară va fi pronunţia fi ecărui cuvânt;
Ritmul vorbirii nu conţine multe informaţii dar este sesizat imediat dacă nu corespunde aşteptărilor;
Manifestări sonore fără conţinut verbal (plescăit, oftat, gemut, tuşit, dresul vocii, alte onomatopee) pot
avea infl uenţă mai ales în timpul ascultării active.
Deoarece prin limbajul corpului transmit atitudinea mea interioară, interlocutorul meu va fi permanent
la curent cu ceea ce gandesc şi ce simt, chiar dacă nu interpretează imediat ceea ce recepţionează.
In timp, dacă am o atitudine negativă faţă de celălalt acest lucru il va infl uenţa şi ii va crea o reacţie de
apărare: mă va ataca sau mă va evita.
Dacă, in schimb, manifest o atitudine pozitivă, constructivă, acest lucru se va transmite prin limbajul
meu non-verbal şi mai devreme sau mai tarziu intrelocutorul meu işi va creşte disponibilitatea sa de
comunicare faţă de mine.
6. Listă de verifi care in autoevaluarea limbajului corpului
1. Îi privesc cu atenţie pe ceilalţi, atunci când îmi vorbesc, respectiv un contact vizual corect?
2. Gura mea este destinsă sau crispată?
3. Ţinuta mea este mai curând deschisă sau închisă?
4. Mă străduiesc să fi u destins(ă) şi chiar să zâmbesc, când mă simt suparat(ă), iritat(ă) sau deprimat(ă)?
5. Este gestica mea convingatoare, cu alte cuvinte, corespunde conţinutului mesajului şi adaptată
interlocutorului?
6. Mă gândesc des la impactul pe care atitudinile mele interioare le au asupra celorlalţi?
7. Este tonul meu agresiv, supărat, didactic, iritat, critic, obiectiv, prietenos, tare, încet, clar?
8. Am tendinţa să vorbesc prea repede?
9. Dau semne de neîncredere, nerăbdare, plictiseală, fără să-mi dau seama?
10. Îmi verifi c din când în când propriile semnale pentru a-mi detecta eventualele probleme de comunicare,
pe care poate le provoc chiar eu?
7. Limbajul non-verbal şi ascultarea activă
Ascultarea activă reprezintă mai mult decât un act fi zic al ascultării;
Apelează exclusiv la canalul nonverbal, vizual, corporal;
Este o modalitate de a transmite celuilalt că este urmărit cu interes şi incurajat;
Este un mod de a construi un climat de încredere şi siguranţă;
Când eşti foarte interesat de un mesaj sau de relaţia cu interlocutorul, corpul tău şi întreaga ta fi inţă se
poziţionează în ipostaza de ascultare activă: poziţie relaxată, deschisă, faţă în faţă, pentru a recepta cât mai bine
mesajul, contact vizual prezent şi manifestarea interesului pentru comunicare (poziţie uşor înclinată).
8. Etapele ascultării active
1. Observarea şi “citirea” comportamentului non-verbal al interlocutorului: postură, expresie facială,
mişcare, tonul vocii;
2. Ascultarea şi înţelegerea mesajului verbal;
3. Ascultarea persoanei ca un întreg în contextul integrării sale în comunitate;
4. Acţiunea de a ne pune în locul persoanei pentru a înţelege mai bine mesajul;
5. Parafrazarea (refl ectare înapoi a mesajului cu cuvintele propri):
•••
••••
Capitolul I. Comunicarea, instrument de lucru al mediatorului sanitar
17
refl ectare înapoi a mesajului de către ascultator pe cale non-verbală cu sau fără folosirea unor
interjecţii (ihi, imhi, da, him, etc);
repetarea mesajului cu acurateţe: “dacă am inţeles bine,…”, şi apoi repetarea mesajului cu propriile
cuvinte ale ascultătorului;
este important să se refl ecte înapoi atât sentimentele transmise de emiţător cât şi gândurile şi starea
de spirit a acestuia;
atenţie la tonul utilizat de ascultător; fără critică, interpretări, opinii personale sau lipsă de înţelegere
faţă de emiţător.
6. Clarifi carea:
Întrebări deschise (ai putea clarifi ca?… ai putea explica?… care este părerea ta despre?…);
Întrebări închise (asta doreşti să spui?…);
Întrebări afective (deschise: cum te-ai simţit);
Întrebări de verifi care (este adevărat că…);
Întrebări refl exive (referitor la… ce fel de ….?).
9. Principalele tipuri de blocaje care afectează calitatea (efi cacitatea) ascultării active
Ascultarea pasivă (gândul zboară în altă parte);
Ascultarea evaluativă (ascultătorul judecă ceea ce aude);
Ascultarea neatentă (distras de oboseală, emoţii, diferenţe de cultură, gen, rasă, abilităţi);
Filtrarea ascultării în funcţie de propria viziune despre lume;
Cum să răspund? (preocuparea ascultătorului pentru răspuns în loc să asculte mesajul până la capăt);
Ascultarea cu simpatie (poate bloca acţiunea viitoare a emiţătorului);
Întreruperea (din entuziasm, plictiseală, nerăbdare, emoţie, dorinţa de a spune ceva, lipsa de sensibilitate
faţă de persoana care vorbeşte);
Nerespectarea liniştii impuse (propuse) de emiţător datorită sentimentului de stinghereală în timpul
liniştii; ascultătorul se simte dator să intervină.
Lipsa abilităţilor de ascultare activă din partea mediatorului sanitar are efecte pe termen lung:
Confuzie;
Frustrare datorită lipsei de empatie;
Pierderea încrederii /respectului în mediator şi în succesul activităţilor sale;
Copierea modelului negativ de “non aplicare” a ascultării active;
Demotivare şi chiar promovarea de comportamente negative;
Neîndeplinirea obiectivelor comunicării.
10. Empatia in comunicare
Empatia reprezintă abilitatea de a ne proiecta pe noi înşine în experienţa de viaţă a celuilalt, rămânând
necondiţionat noi înşine. De a ne „încălţa cu pantofi i celui pe care îl asistăm”. Este una din cele mai valoroase
abilităţi pe care o putem avea în relaţiile cu ceilalţi.
În comunicare, empatia se bazează pe două aspecte esenţiale:
Înţelegerea sentimentelor interlocutorului;
Înţelegerea experienţei de viaţă/ comportamentului care a produs la interlocutor aceste sentimente.
Pentru a manifesta empatia, trebuie să însoteşti interlocutorul în discursul său, explicitând starea afectivă
a acestuia. De exemplu: “mă simt dezorientată pentru că nu-mi ajunge timpul să le fac pe toate”. Un răspuns
empatic ar suna cam aşa: “eşti dezorientată pentru că timpul este scurt şi sunt multe de făcut”.
•
•
•
•
•••••
•••••••
•
••••••
••
Manualul mediatorului sanitar
18
Moduri defectuoase de exprimare a empatiei:
Răspunsuri stereotipe: “am auzit ce-ai spus, am inţeles”;
Interpretarea spuselor celuilalt: “cred că de fapt se ascunde altceva aici...”;
Neatenţia: “scuză-mă, n-am fost atent; poţi să repeţi?” sau “poate eu n-am inţeles corect, dar mi se pare că…”;
Răspuns prea repede sau prea târziu;
Repetarea aceloraşi cuvinte (ca un papagal);
Incongruenţa verbală (se răspunde într-un limbaj neadecvat interlocutorului).
Nu este empatie:
să dai un sfat;
să faci o evaluare;
să aduci o critică (judecată);
să interpretezi;
să provoci;
să deviezi discursul interlocutorului.
11. Managementul emoţiilor in comunicare
În momentul în care ne deschidem spre ceilalţi, povestind ceva, de exemplu, transmitem de asemenea şi
emoţiile noastre; cel mai important lucru este să o facem în mod congruent. Sentimentele şi emoţiile sunt
aspecte caracteristice fi inţei umane; ele nu sunt bune sau proaste; există pur şi simplu. Ceea ce putem infl uenţa
şi ameliora este modul de expresie a acestora.
Există anumite prejudecăţi, de exemplu: “este iraţional să-ţi arăţi emoţiile in interacţiunile sociale” sau stereotipiile
legate de gen: “femeile pot plange; barbaţii, dacă o fac, inseamnă că sunt slabi...”
Supresia emoţiilor poate genera stres, dar la fel de bine exprimarea emoţiilor (mai ales cele negative) poate
produce mare tulburări în viaţa socială. Oricum, prin limbajul nonverbal oamenii îşi exprimă nestingherit
emoţiile afectând de multe ori climatul comunicării, dacă ele sunt negative (gesturi, tonul vocii, mimică).
Un mod pozitiv de exprimare a emoţiilor (sau ce trebuie să avem în vedere când le exprimăm)
Emoţiile sunt OK; emoţiile fac parte din noi şi este natural să le avem; este important să le recunoaştem
şi să încercăm să le canalizăm pozitiv.
Suntem proprietarii propriilor noastre emoţii şi avem o responsabilitate pentru aceasta; odată ce neam
recunoscut emoţiile nu trebuie să-l învinuim pe celălalt pentru aceasta; de exemplu, dacă cineva mă dezamăgeşte,
pot fi furios, dar modul cum o exprim poate fi diferit: “m-ai supărat şi sunt furios pe tine pentru că…”
în acest fel îl culpabilizez pe celălalt, acuzându-l, facându-l să intre în defensivă, într-un mecanism de apărare;
Dacă însă mă exprim astfel: “m-am infuriat pentru că…” îmi asum responsabilitatea emoţiilor şi încerc
astfel să-mi conştientizez şi să-mi canalizez altfel, în mod raţional, acea energie care-mi alimentează furia;
Cunoaşterea propriilor stări emoţionale: a fi conştient de emoţiile care mă traversează este un prim pas
în a le controla şi rezolva dacă ele sunt negative;
Expresia directă a sentimentelor; în momentul în care îmi asum responsabilitatea propriilor sentimente
şi emoţii, le pot exprima, încercând împreună cu celălalt, în mod raţional, conştient, să rezolv acea
problemă care a produs exprimarea lor.
12. Afi rmarea - Comportamentul asertiv
Propoziţiile care încep cu “Eu” permit unei persoane să fi e proprietarul acestor afi rmaţii spre deosebire de
cele care încep cu “tu”, “noi”, “el”, etc. Dacă doreşti ca mesajul să nu fi e ambiguu, să îţi transmiţi gândurile,
sentimentele şi intenţiile prin cuvinte, cel mai bine este să începi cu “eu”. Asertivitatea presupune:
••••••
••••••
•
•
•
•
•
Capitolul I. Comunicarea, instrument de lucru al mediatorului sanitar
19
Exprimarea sentimentelor mele, dorinţelor, opiniilor, credinţelor într-o manieră directă, sinceră şi
potrivită;
Promovarea drepturilor mele fără a le viola pe ale altuia;
Asumarea responsabilităţii pentru ceea ce sunt, fac şi spun, recunoscându-mi nevoile şi sentimentele;
Asumarea unor anumite sentimente fără a fi criticat pentru ele.
13. Cum să eviţi blocajele de comunicare sau mici secrete pentru a-l motiva efi cient pe
interlocutorul tău
Fiecare fi inţă umană are nişte nevoi, nişte trebuinţe care trebuie satisfăcute pentru ca el să aibă o stare de bine.
O primă categorie de trebuinţe sunt cele legate de supravieţuirea imediată: hrană, odihnă, sănătate. Atâta timp
cât un individ are probleme la acest nivel, va fi difi cil să recepteze un mesaj legat de alt aspect al existenţei sale.
Comunicarea nu trebuie forţată dacă subiectul este epuizat fi zic sau psihic, obosit sau înfometat, suferind.
Dacă subiectul se afl ă după masă sau după o pauză de odihnă, disponibilitatea sa de comunicare creşte.
Pentru a-l motiva, pentru ca mesajul tău să fi e receptat şi înţeles, subliniază în ce manieră ceea ce tu îi propui
îl ajută să-şi satisfacă aceste trebuinţe: consultul medical îi poate îmbunătăţi starea de sănătate, rezolvarea
problemelor legate de identitate îi permite un venit mai bun.
Când lucrezi cu autorităţile locale, nu uita că şi acolo oamenii pot avea probleme similare, iar dacă cineva nu
se simte bine din punct de vedere al sănătăţii, dacă este foarte obosit sau înfometat va avea o disponibilitate
mai mică de comunicare. Respectă-i această trebuinţă şi amână dialogul pentru un moment favorabil.
La alt nivel, individul poate fi blocat în comunicare dacă se simte ameninţat în vreun fel, dacă este preocupat
de lipsa sau precaritatea locuinţei, de faptul că nu are un venit, de teama că îşi poate pierde locul de muncă etc.
Orice mesaj i-ai transmite şi care nu are legătură directă cu problema sa va fi ignorat sau respins.
De aceea, de fi ecare dată când intuieşti că interlocutorul tău se afl ă într-o astfel de stare, transmite-i mesaje
care-l pot securiza şi arată-i legătura clară între problema pe care o are şi soluţia pe care tu i-o oferi. Când va
fi convins că mesajul şi propunerea ta se referă chiar la rezolvarea problemei sale, va fi foarte probabil ca el să
accepte mesajul şi să se comporte în consecinţă.
Un alt blocaj de comunicare apare dacă individul se simte discriminat, agresat în vreun fel, jignit sau umilit
datorită faptului că face parte din etnia romă sau din alte motive. La mesajul pe care i-l transmiţi va găsi tot
felul de contra-argumente pentru a nu accepta propunerile pe care i le faci.
Argumentele pentru a-l motiva trebuie să fi e foarte bine susţinute în acest caz. Fă apel la tradiţii, la continuitatea
şi specifi cul comunităţii din care face parte, dă-i exemple pozitive şi mai ales subliniază rolul pe care el (sau ea)
în are ca persoană pentru îmbunătăţirea imaginii comunităţii. “Omul sfi nţeşte locul” este o zicală pe care o poţi
utiliza pentru mobilizarea resurselor sale. Aminteşte-i că fi ecare om reprezintă fără să vrea un model pentru
ceilalţi şi de ce să nu fi e atunci un model bun, demn de urmat? În această situaţie poţi face apel la conducătorii
comunităţii sau la alte persoane respectate în comunitate, în sensul de a ţi-i face aliaţi şi de a merge împreună
cu ei la diferitele persoane pe care doreşti să le consiliezi.
14. Importanţa respectului (stimei) de sine in comunicare
Pentru a comunica efi cient, un mediator sanitar trebuie să-şi consolideze respectul de sine pentru că astfel îşi
poate prezenta argumentele într-o manieră convingătoare, poate fi perseverent(ă) îndeplinindu-şi obiectivele
în activitatea sa şi poate realiza o bună relaţie de comunicare cu ceilalţi.
•
•••
Manualul mediatorului sanitar
20
Respectul de sine este unul din pilonii vieţii noastre; refl ectă, de fapt, cât de bine se simte persoana cu sine şi
este esenţial pentru supravieţuirea optimă a oricărei fi inţă umane. El se dobândeşte în copilărie şi este în mare
măsură determinat de relaţia cu părinţii şi educatorii, dar este infl uenţat de mult mai mulţi factori şi este bine
ca mediatorul sanitar să fi e conştient(ă) de acest lucru.
Aceşti factori sunt: starea de sănătate, părerea (imaginea) pe care o are despre sine, sistemul de valori, relaţiile
în familie/în cuplu, respectul acordat celorlalţi, relaţiile cu ceilalţi, statutul său social, economic, etnic, politic
etc., imaginea celorlalţi despre sine, activităţile desfăşurate, experienţa de viaţă, etc.
15. Avantajele autoevaluării permanente a respectului de sine
Este foarte important ca să-ţi faci şi tu această autoevaluare, fi indcă astfel îţi poţi cunoaşte mai bine punctele
tari şi punctele slabe. Dacă într-o zi nu te simţi bine, vei observa că mesajul tău nu are forţă pentru a-i
infl uenţa pe ceilalţi. Dacă mergi într-o comunitate unde nu eşti ascultat(ă) şi apreciat(ă), vei constata că vocea
ta este slabă iar impactul mesajului tău este scăzut.
Dimpotrivă, dacă ai o relaţie bună în comunitate, motivaţia ta de a-i convinge pe ceilalţi să adopte un nou
comportament creşte şi te surprinzi folosind cuvinte şi un ton al vocii foarte convingătoare. Dacă eşti apreciat(ă)
de autorităţi, ai o disponibilitate mai mare de a-ţi îndeplini atribuţiile în raport cu acestea şi-ţi face plăcere să
revii să colaborezi cu aceste persoane.
Fiecare om are un anumit grad de dezvoltare a respectului de sine. Nu înseamnă că, dacă ai un respect de sine
mai scăzut, nu-ţi poţi îndeplini bine misiunea; poţi avea un respect de sine foarte crescut şi să-i deranjezi pe
cei din jur.
Iată câteva exemple:
Un respect de sine crescut are multe avantaje
Dacă ai o imagine de sine clară şi stabilă, încredere în forţele proprii, un limbaj verbal şi non-verbal
coerent, o acceptare a părerilor diferite, asertivitate, perseverenţă în comunicare, motivaţie crescută,
creativitate în găsirea soluţiilor, adaptarea acestora la nevoile benefi ciarilor, făcând o interfaţă efi cientă
între autorităţi şi benefi ciari.
Un respect de sine prea crescut are şi unele dezavantaje
S-ar putea să nu ţii cont de părerile celorlalţi sau de feed-backuri, să ţii prea mult la aprecierea celor din jur,
să consideri că ai un ascendent asupra celorlalţi, poţi manifesta tendinţa de a juca rolul părintelui care dă
sfaturi sau judecă, ignorând nevoile reale ale benefi ciarului, ţi-ai putea depăşi limitele de competenţă, etc.
Un respect de sine mai scăzut poate avea unele infl uenţe benefi ce
Astfel, dacă eşti modest(ă) şi cu o personalitate mai puţin „zgomotoasă”, ai putea manifesta mai multă
toleranţă şi deschidere în acceptarea diferenţelor, te-ai putea adapta mult mai uşor la nevoile reale ale
benefi ciarilor, te-ai comporta prudent, cu răbdare, stăpânire de sine, empatie, etc.
Un respect de sine mai scăzut are şi unele dezavantaje
Poţi avea o atitudine defensivă, apărându-te atunci când nu este cazul, poţi evita confruntările sau
reacţiona cu mânie, poţi suferi dacă auzi păreri contrare celor proprii, poţi manifesta teamă de eşec, de a
nu te face de râs în faţa celorlalţi şi deci difi cultăţi în rezolvarea incidentelor sau confl ictelor, poţi simţi
nevoia excesivă de a fi aprobat(ă) de cei din jur etc.
Conştientizând importanţa stimei de sine în comunicare şi în relaţionarea atât cu benefi ciarii cât şi cu
autorităţile, îţi vei putea modela comportamentul pentru a dobândi respectul celorlalţi şi implicit pentru a-ţi
dezvolta un respect de sine solid.
•
•
•
•
Capitolul I. Comunicarea, instrument de lucru al mediatorului sanitar
21
Cum atragi respectul celorlalţi
Indiferent de poziţia lor socială, de etnie, de situaţia materială, oamenii ştiu cu precizie când pot acorda
respect sau nu unei alte persoane.
De exemplu: dacă eşti punctual(ă), îţi respecţi cuvântul dat, transmiţi un mesaj în care crezi, având
deci un limbaj verbal şi non-verbal acordat, coerent, atunci când manifeşti empatie şi te gândeşti cum
poţi să-l ajuţi mai bine pe celălalt, oamenii manifestă faţă de tine respect, încredere, fi e că este vorba de
benefi ciari sau de autorităţi.
Cum poţi pierde respectul celorlalţi
Dacă nu ţii cont de nevoile lor şi manifeşti intoleranţă, dacă nu-ţi respecţi cuvântul dat şi faci alte lucruri
decât afi rmi, dacă îţi depăşeşti limitele tale de competenţă ca mediator sanitar, oamenii te vor respecta
din ce în ce mai puţin.
Cum poţi infl uenţa tu respectul de sine al celorlalţi
Câştigând încrederea benefi ciarilor, îi vei ajuta astfel şi pe ei înşişi să-şi consolideze respectul de sine.
Iată care ar putea fi componentele stimei de sine pe care le-ai putea infl uenţa la ceilalţi:
Sentimentul de apartenenţă la ceva: înseamnă satisfacţia de a face parte dintr-un colectiv, grup,
comunitate etc. valoroasă, recunoscută ca atare de ceilalţi şi apreciată. Poţi sublinia tradiţiile şi valorile
etniei rome, insistând asupra importanţei comunităţii, valorizând astfel tradiţiile comunităţii.
Unicitatea: fi ecare persoană se remarcă şi este apreciată pentru calităţile sale şi nu sunt doi oameni la fel!
Fiecare persoană, indiferent de etnie, de statutul său social sau economic, este unică, reprezentantă a zeci
de generaţii de strămoşi care i-au transmis sănătatea şi viaţa. Valorizând pe fi ecare individ cu care intri în
contact, vei putea să activezi în el partea cea mai bună, făcând să iasă la suprafaţă calităţile sale.
Puterea: capacitatea pe care fi ecare om o are atunci când infl uenţează în mod pozitiv anumite evenimente.
Dacă-l ajuţi pe benefi ciar să ia deciziile adecvate în legătură cu viaţa sa, stima sa de sine va creşte în timp
şi persoana conştientizează că poate învăţa aceste lucruri şi poate continua să ia decizii adecvate.
Modelul pe care il oferi celorlalţi: modelul este sistemul de referinţă care îl ajută pe orice om să îşi
stabilească scopuri, idealuri, standarde, bazându-se pe valori de bun simţ, universal acceptate. Astfel,
având un comportament corect, dând un exemplu pozitiv celorlalţi, ceea ce propui celorlalţi putea fi
urmat cu entuziasm şi perseverenţă.
16. Cum să eviţi mecanismele de apărare şi ceaţa psihologică
De câte ori nu spunem că ne afl ăm “în ceaţă”! Acest lucru se întâmplă în momentul în care trebuinţele nu sunt
în general satisfacute, iar solicitarea pentru comunicare este mare, disponibilitatea scade şi apare un refuz al
comunicării denumit mecanism de apărare.
Orice element nou, necunoscut, produce o reacţie la nivel subcortical, cu antrenarea sistemului neuro-vegetativ
şi endocrin, ceea ce conduce în fi nal la două principale reacţii: luptă sau fugă. A comunica efi cient înseamnă a
nu răspunde la mecanismele de apărare ale interlocutorului cu propriile mecanisme de apărare.
După o comunicare marcată de reacţii de apărare nu există decât învinşi şi presupuşi învingători. Dintr-o
comunicare efi cientă au de câstigat toţi participanţii. Din această cauză este important să ne asigurăm prin
feed-back că mesajul nostru a fost bine înţeles, deoarece:”Nu este adevărat ceea ce se spune; adevărat este ceea ce
aude interlocutorul”. Nu există nici o garanţie că interlocutorul aude ceea ce vrem să spunem.
•
•
•
•
•
•
•
Manualul mediatorului sanitar
22
17. Poate fi percepută schimbarea pe care o propui ca un atac la persoană?
Dacă un individ este pus în situaţia de a accepta un nou concept, o noua imagine diferită de imaginile sale,
atunci se produce un fenomen numit “ceaţă psihologică”. Acest fenomen se produce deoarece organismul a
investit multă energie în construirea şi consolidarea imaginilor sale, direct proporţional cu implicarea afectivă
sau cu durata acestor imagini.
Cu cât o imagine (un concept) a fost mai mult alimentată afectiv în timp, cu atât va fi mai difi cil să se accepte
o schimbare! Imaginează-ţi că tocmai ai terminat de ridicat o casă de care eşti mândru/mândră şi cineva vine
să-ţi spună că trebuie să o dărâmi fi indcă fundaţia este şubredă şi trebuie să pui alte materiale! Poţi manifesta
refuz, furie, neputinţă, rigiditate etc.! Este fi resc, pentru că ai consumat mult timp şi energie ca să o ridici!
Imaginează-ţi că acelaşi lucru se întâmplă cu oamenii cărora le aduci mesaje noi, diferite de cele cu care au fost
obişnuiţi şi mai ales vii şi cu propuneri de a-şi schimba comportamentul. La început, reacţia lor va fi cam aceeaşi.
Flexibilitatea şi rigiditatea depind deci de disponibilul de energie pe care individul îl are pentru a-şi schimba
propriile imagini cu altele. Există două situaţii în cazul producerii fenomenului de ceaţă psihologică:
Această reacţie este anticipată de către persoana care propune schimbarea
În acest sens, i se aduc interlocutorului argumentele logice care susţin schimbarea, fără a i se prezenta propriu-zis
propunerea; ulterior, după prezentarea acesteia, interlocutorul va intra în ceaţă psihologică, deci comunicarea
se întrerupe;
Fenomenul apare spontan, fără ca persoana care propune schimbarea să dorească acest lucru; în acest
caz, comunicarea se întrerupe;
În ambele situaţii, dacă fenomenul de ceaţă psihologică se produce, comunicarea se întrerupe temporar, cea
mai buna soluţie fi ind situarea celuilalt în ipostaza empatică de înţelegere şi toleranţă, facilitand refacerea
disponibilului energetic al interlocutorului.
18. Schimbarea sau cum lucrăm cu „bagheta magică”
A propune o schimbare în comportament corespunde unei acţiuni a „baghetei magice”. De ce? Fiindcă a
explica unui benefi ciar care sunt avantajele unei schimbări a comportamentului este echivalent cu acţiunea
unei baghete magice. Sigur că depinde de acceptarea interlocutorului şi de timpul necesar acestui proces, dar
deîndată ce declanşezi schimbarea, ea va fi ireversibilă.
Este bine de ştiut, în acelaşi timp, cât de multă inerţie avem fi ecare din noi - tu şi mai ales oamenii din
comunitate pe care-i vizitezi. Rezistenţa la schimbare este fi rească şi pentru o perioadă de timp asigură
supravieţuirea. Ce ne-am face dacă ne-am schimba părerile şi comportamentul după cum bate vântul? Nu am
mai realiza nimic şi nu am mai înţelege nimic.
Când afl ă că trebuie să-şi schimbe comportamentul, oamenii acţionează în general cam la fel; dacă nu sunt
convinşi de această necesitate, intră într-o perioadă de confuzie, de “ceaţă” şi deja ştii cum să acţionezi; cu
răbdare şi empatie. Este posibil ca unele persoane să refuze violent orice schimbare: nu te nelinişti, este o etapă
fi rească, cea a negării vehemente şi a rezistenţei.
Cu timpul, după ce îi faci cunoscute avantajele schimbării, benefi ciarul începe să studieze alternativa şi
ajunge la un moment de cumpănă; datorită perseverenţei tale şi a modelelor care există deja în comunitate,
datorită conlucrării cu autorităţile locale, în fi nal schimbarea este acceptată. Ea trebuie consolidată şi nu uita
importanţa valorizării, subliniind benefi ciile noului comportament. În fi nalul acestei acţiuni, nu vei mai avea
îndoieli privind efi cacitatea baghetei magice!
•
•
Capitolul I. Comunicarea, instrument de lucru al mediatorului sanitar
23
19. Cum să-ţi faci un plan al schimbării
Iată câţiva paşi pentru a anticipa toate barierele pe care le poţi întâmpina când propui o schimbare a
comportamentului:
1. Stabilirea obiectivelor urmărite împreună cu benefi ciarul: rezultatele comportamentale la care dorim
să ajungem.
2. Evaluarea impreună cu benefi ciarul a stării sale actuale (câte ţigări fumez, de câte ori mănânc şi ce,
cu cine am confl icte şi de ce, ce treabă nu reuşesc să termin la timp, cât de des am ieşiri violente, cât de
des îmi critic copiii, etc).
3. Care sunt benefi ciile comportamentului meu actual? Care sunt benefi ciile individuale şi ale celor din
jurul meu după schimbarea comportamentului? Ajuţi benefi ciarul să vadă diferenţa.
4. Poţi propune benefi ciarului să observe ce se intamplă benefi c in jurul său după ce iniţiază
schimbarea.
5. Aprecierea progreselor: ameliorarea trebuie marcată cu ceva, o recompensă simbolică sau materială;
aici se văd importanţa valorizării şi chiar benefi ciile care pot apare.
6. Anticiparea obstacolelor în faţa progresului. Care sunt evenimentele care ar putea să deturneze planul
(se face o listă împreună cu benefi ciarul)? Ce măsuri iau pentru a reduce infl uenţa acestor factori? Dar
pentru a-i elimina?
7. Cine te poate ajuta să-ţi atingi scopurile? În ce fel? Cum soliciţi ajutorul? Îţi vine greu să o faci? Ce ai
de pierdut?
8. Menţinerea comportamentului schimbat: cum poţi prevedea păstrarea noului comportament? Ce
măsuri iei pentru a-l păstra, odată ce l-ai atins? Ce “întăriri” suplimentare ţi-ar fi de folos? Care este cea
esenţială?
9. Marcarea cu regularitate a indeplinirii paşilor, asemeni stabilirii unor jaloane, conform punctului 4
de mai sus, este o condiţie de bază pentru obţinerea rezultatului fi nal, pentru evaluarea progresului.
10. Evaluarea fi nală. Ai reuşit? Dacă nu, de ce? Planul iniţial ar trebui revizuit? Ce ai învăţat despre tine?
Care este morala reuşitei tale? Cum te simţi după ce ai reuşit?
20. Confl ictele şi rezolvarea lor
“Confl ictul apare atunci când dezacordurile, diferenţele, nervozitatea, competiţia şi inegalităţile ameninţă un
lucru important.” În orice moment al activităţii tale poţi întâlni sau declanşa confl icte. Este fi resc, confl ictul
face parte din viaţă. Important este să învăţăm să le rezolvăm, fi indcă astfel ne dezvoltăm şi devenim mai
puternici, mai fl exibili, mai înţelepţi, mai efi cienţi.
Care sunt principalele cauze ale confl ictului:
Diferenţe între scopurile pe care vrem să le atingem;
Ideologii: noi credem în “asta”, voi credeţi în “asta”;
Defi niţii divergente sau neclarităţi în asumarea rolurilor: „am considerat că era responsabilitatea ta să
efectuezi sarcina ...”;
Simţul proprietăţii sau prea mulţi oameni într-un spaţiu prea mic;
Lipsa de informaţii: “dacă aş fi ştiut ce ar fi trebuit să fac” sau informaţii greşite;
Negarea: „nu vrei să recunoşti că…”;
Nevoia de control: „dacă m-aţi asculta…”;
Lipsa abilităţilor de comunicare;
Resurse limitate;
Proceduri defi citare ca efect al unei comunicări defectuoase;
Constrângeri de timp;
Egoism sau interese personale;
Rea intenţie;
•••
••••••••••
Manualul mediatorului sanitar
24
Valori şi principii etice/morale diferite;
Percepţii greşite.
Ce fel de tip de management al confl ictelor adopţi
Modelul de confl ict care dezvăluie informaţii despre comportamentul individual în situaţii de confl ict este un
model bi-dimensional care descrie cinci strategii de management al confl ictului. Cele două dimensiuni sunt
asertivitatea, măsura în care persoana încearcă să-şi satisfacă propriile interese şi cooperarea, măsura în care
individul încearcă să satisfacă interesele celuilalt. Cele cinci opţiuni sunt:
Competiţia. Comportament asertiv, necooperant concentrat asupra intereselor şi preocupărilor personale
în dauna celorlalţi.
Acceptarea. Comportament neasertiv, cooperant care neglijează nevoile personale pentru a satisface
nevoile celorlalţi.
Evitarea. Comportament neasertiv, necooperant care nu urmăreşte nici interesele personale, nici pe cele
ale altora.
Colaborarea. Comportament atât asertiv, cât şi cooperant care subliniază colaborarea cu cealaltă parte
pentru a satisface atât interesele proprii cât şi pe cele ale altora.
Compromisul. O poziţie intermediară între asertivitate şi cooperare, deseori considerată ca o tranşare a
diferenţelor, apelând la jumătăţi de măsură, ca soluţii rapide de mijloc.
Poţi întreba: în situaţia mea de mediator sanitar, „care stil este mai bun?” Răspunsul este simplu, toate stilurile
sunt folositoare în managementul confl ictelor. De exemplu competiţia este asociată cu asertivitatea şi lipsa de
cooperare; acceptarea, pe de altă parte, înseamnă multă cooperare dar mai puţină asertivitate.
Gandeşte-te la competiţie atunci cand:
Trebuie să acţionezi rapid, decisiv;
Trebuie implementată o acţiune nepopulară;
Şti că ai dreptate;
Nu există alte opţiuni.
Colaborarea poate fi o soluţie atunci cand:
Două minţi sunt mai bune decât una singură, iar rezultatele sunt mai bune prin intermediul muncii
împreună;
Preocupările ambelor părţi sunt prea importante pentru a putea fi realizat un compromis;
Urmăreşti angajamentul tuturor celor implicaţi;
Vrei să îmbunătăţeşti relaţiile de lucru;
Eşti în procesul de înţelegere a punctelor de vedere, ale altora şi ale tale.
Evitarea confl ictului şi dezacordurilor este o idee bună atunci cand:
Există alte probleme mai importante de luat în considerare;
Şansa de satisfacere a propriilor nevoi şi interese este foarte mică;
Trebuie să laşi cealaltă parte în confl ict să se „răcorească”;
Ai nevoie de mai multă informaţie;
Alte persoane pot rezolva confl ictul mai efi cient.
Incearcă acceptarea in situaţiile in care:
Realizezi că nu ai dreptate;
Problemele pot fi mai importante pentru alţii;
Vrei să obţii sprijin pe viitor;
Vrei să îţi reduci pierderile;
Este importantă păstrarea armoniei.
••
1.
2.
3.
4.
5.
••••
•
••••
•••••
•••••
Capitolul I. Comunicarea, instrument de lucru al mediatorului sanitar
25
În fi ne, poţi dori compromisul dacă:
Scopurile pe care le ai nu merită prea multă bătaie de cap;
Scopurile şi interesele celeilalte părţi sunt diferite, cum ar fi de exemplu în disputele benefi ciari romi
– autorităţi locale;
Obţinerea unei soluţii interimare îţi mai dă timp pentru a te gândi la probleme complexe;
Este nevoie de o soluţie rapidă.
Fiecare dintre aceste tipuri de soluţii sau stiluri de management al confl ictului pot fi foarte utile in
activitatea ta. Treci in revistă experienţele tale anterioare in comunitate cand ai avut un confl ict şi
identifi că ce soluţie a fost utilă in acel moment, din cele prezentate mai sus. Astfel, vei inţelege cum
acţionează aceste strategii, iar data viitoare vei fi şi mai conştient(ă) in aplicarea lor!
21. Comunicarea in relaţia mediator sanitar – comunitate
Cum te pregăteşti pentru a construi o relaţie de incredere in comunitate:
Înainte de a porni la drum să te întâlneşti cu o femeie romă, cu o familie romă, este bine să-ţi faci un plan
pentru a le câştiga încrederea. Iată câteva idei care-ţi pot fi de folos. Ai nevoie numai de 10 minute şi de un
creion şi o hârtie ca să treci în revistă următoarele puncte:
Gândeşte-te ce benefi cii va aduce familiei vizita ta şi vizualizează-le cu ochii minţii ca şi când există
deja;
Stabileşte punctele comune cu familia pe care o vizitezi (eşti femeie, de etnie romă, mamă sau nu, nu eşti
de acord cu discriminarea, alte legături posibile);
Evocă rezultatele pozitive obţinute într-o altă situaţie din experienţa ta sau a colegilor;
Verifi că dacă ai vreo reţinere sau judecăţi de valoare faţă de familia pe care o vizitezi; pune-te în situaţia
lor şi neutralizează-ţi reacţia. Priveşte-te în oglindă: chiar dacă ţi-ai depăşit condiţia şi ai o educaţie
frumoasă, ai o datorie faţă de concetăţenii tăi, poate le vei oferi şi lor o şansă să se ridice;
Caută elemente reale care valorizează persoana/familia: subliniază talentele, realizările care există, poziţia
familiei în comunitate, evocă şi consolidează acele aspecte pozitive ale tradiţiei (ex. solidaritatea);
Stabileşte cum te îmbraci cunoscând sensibilităţile comunităţii şi foloseşte un limbaj potrivit, adică
foloseşte cuvinte simple, de înţelegere, ascultă activ, încurajează şi asigură-i pe ceilalţi de suportul tău.
Cum te pregăteşti pentru a trezi motivaţia familiei/comunităţii:
Pentru ca o familie (o persoană) să îşi schimbe comportamentul este necesar ca ea să fi e convinsă că această
schimbare le este benefi că. Iată cum poţi realiza asta:
Fii tu însăţi convins(ă) de aceste benefi cii, fi i entuziast(ă); pentru a convinge pe cineva trebuie ca tu însăţi
să fi i convins(ă) de acest lucru! în acest caz, limbajul tău verbal şi non-verbal converg spre acelaşi scop:
transmiterea unui mesaj coerent şi motivant;
Explică-le avantajele adoptării noului comportament (spre exemplu, pentru obţinerea actelor de
identitate: ce drepturi conferă, obţinerea ajutorului social, asigurarea de sănătate, etc.);
Descrie-le cum vor fi priviţi în comunitate dacă reuşesc schimbarea: devine un exemplu pentru ceilalţi
(mai ales pentru copii)! participă la creşterea prestigiului comunităţii? se schimbă modul în care sunt
priviţi de ceilalţi chiar în afara comunităţii rome?
Subliniază consecinţele negative ale neadoptării comportamentului în ce priveşte impactul asupra familiei
şi a descendenţilor acesteia.
22. Elemente de consiliere mediator sanitar – benefi ciar
Înainte de a porni să consiliezi pe cineva, trebuie să te pregăteşti bine. Mai întâi de toate, verifi că dacă
ai probleme personale care te preocupă; este bine să le scrii pe o bucată de hârtie şi să le pui simbolic la
••
••
1.
2.
3.
4.
5.
6.
1.
2.
3.
4.
Manualul mediatorului sanitar
26
„păstrare” într-un plic sau într-o sacoşă de plastic pe care le laşi undeva la ieşirea din casă. Dacă ţi-ai recăpătat
disponibilitatea de a comunica, atunci vei fi capabil(ă) să parcurgi cu succes paşii următori:
Încă de la prima întâlnire stabileşte o relaţie pozitivă prin limbaj non-verbal şi verbal convergent; salută,
zâmbeşte, fi i politicoasă; cu o strângere de mână şi o prezenţă plăcută poţi topi de multe ori şi cel mai
rebel gheţar! reţine că prima impresie se imprimă în primele câteva secunde şi acest lucru contează mult
în comunicare;
Explică motivul pentru care te-ai întâlnit cu persoana respectivă şi pune întrebări deschise pentru a afl a
detalii: „ce s-a intamplat…” „ce poţi să-mi spui despre…” sau „ce părere ai despre…” „care este situaţia…”;
Ascultă activ, fără a întrerupe persoana pentru a identifi ca/clarifi ca problema; încuviinţează din când
în când ca să confi rmi că ai primit mesajul; poţi pune unele întrebări de clarifi care (ca la pct. 2); poţi
parafraza pentru a verifi ca înţelegerea mesajului;
Oferă informaţii pentru soluţionarea problemei: ce tipuri de reţele de servicii/prestaţii există, instituţii,
legislaţie, persoane cheie, etc.;
Acordă suport persoanei pentru a lua o decizie: subliniază avantajele rezolvării problemei şi inconvenientele
dacă problema rămâne neschimbată;
Stabileşte un plan de îndeplinire a deciziei şi paşii pe care îi are de făcut; asigură persoana de suportul tău
concret, descriindu-i etapele; stabileşte momentul începerii acţiunii.
23. Cum răspunzi la provocările din comunitate
Nu răspunzi dacă cineva te provoacă, te jigneşte sau îţi vorbeşte agresiv; tăcerea e de aur în această situaţie
şi poate deschide o cale de comunicare; când cineva este agresiv sau foarte emisiv, se afl ă de fapt întrun
mecanism de apărare şi în acel moment se afl ă sub infl uenţa exclusivă a hormonilor de stres, ca sub
infl uenţa unui drog; raţiunea sa este deconectată şi tot ce trebuie să faci este să aştepţi să se liniştească;
Este bine să aştepţi să treacă “furtuna”; dacă consideri că eşti în siguranţă, ascultă în tăcere argumentele
persoanei agresive până la capăt; îţi vei da seama de raţionamentul său modifi cat de stres dar şi de
frustrările ei; aşteptând în tăcere, la un moment dat persoana simte că realmente o asculţi şi va începe să
te respecte; dacă simţi că eşti în pericol, este mai bine să te retragi;
După ce constaţi că a trecut furtuna, aduci argumente logice privind prezenţa ta acolo şi benefi ciile
persoanei/familiei care decurg din asta; reasiguri de intenţiile pozitive pe care le ai, în benefi ciul lor şi al
comunităţii;
Atitudinile cheie: răbdare şi perseverenţă; fi i asertiv(ă) şi nu te lăsa intimidat(ă); poate într-adevăr eşti prima
persoană care realmente ascultă frustările celuilalt şi acest lucru trezeşte receptivitate la interlocutor;
Chiar dacă nu ai succes imediat, gândeşte-te la picătura de apă care sapă stânca; apa este adaptabilă,
tenace, iar forţa îi vine din constanţă; revino deci de câte ori ai ocazia şi abordează pe toţi membrii
familiei; s-ar putea să-ţi faci aliaţi din persoanele cu greutate în familie sau din alţi membri ai comunităţii
care sunt mai receptivi.
24. Relaţia mediator sanitar - parteneri de lucru
Cum te prezinţi in faţa partenerilor de lucru
Cu politeţe şi răbdare;
Sigur pe sine, utilizând un limbaj clar;
Te prezinţi şi oferi informaţii succint, subliniind esenţialul;
Ceri soluţii şi mai ales, termene de rezolvare a problemei;
Stabileşti locul şi ora întâlnirii pentru benefi ciar;
Ceri şi oferi informaţii de contact (telefon, email).
Cum transmiţi un mesaj
Utilizezi cuvinte simple, acceptându-ţi limitele de competenţă;
1.
2.
3.
4.
5.
6.
1.
2.
3.
4.
5.
••••••
•
Capitolul I. Comunicarea, instrument de lucru al mediatorului sanitar
27
Descrii succint problema, folosind exemple şi experienţe ;
Oferi detalii despre benefi ciar/comunitate, sugestive pentru rezolvarea problemei;
Te asiguri că mesajul tău a fost corect perceput.
În general, comunicarea are ca efect schimbarea comportamentelor. Schimbarea comportamentelor este un
proces de durată, care necesită timp şi răbdare din partea mediatorului sanitar. Trebuie avut în vedere faptul că,
unii oamenii, datorită credinţelor şi obiceiurilor comunităţilor din care provin, sunt mai greu de schimbat.
Mediatorul sanitar trebuie să îşi cunoască foarte bine comunitatea, valorile, credinţele acesteia, să încerce să
cunoască cât mai bine fi ecare membru din comunitate, să îi cunoască experienţele pozitive sau negative prin
care a trecut la un moment dat, pentru a şti cum să comunice cu acesta.
Comunicarea este un instrument de lucru al mediatorului sanitar iar comunicarea pentru schimbarea
comportamentelor este o tehnică pe care mediatorul sanitar trebuie să o stăpânească foarte bine. Comunicarea
dintre mediatorul sanitar şi benefi ciari trebuie să aibă ca efect o schimbare în bine.
Descrierea autorului:
Dr. Lavinia Mihaela Nanu, medic specialist medicină de familie, psihoterapeut în curs de acreditare; formator
de formatori în Cadrul Centrului Naţional de Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti; A participat la
formarea de formatori a mediatorilor sanitari.
Bibliografi e:
Birkenbihl, Vera: Antrenamentul comunicării, Gemma press., 1999
de Lassus, Rene, Descoperirea sinelui, Ed. Teora, 1999
de Lassus, Rene, Analiza tranzacţională, Ed. Teora, 1999
Lelord F., & Andre C.: Cum să te iubeşti pe tine pentru a te înţelelge mai bine cu ceilalţi)
De Peretti, Andre; Legrand, Jean-Andre; Boniface, Jean: Tehnici de comunicare, Polirom 2001
Niculescu, Maria Rodica: Formarea formatorilor, All, 2000
Pearse, Allan: Limbajul trupului; cum pot fi cititie gândurile celorlalţi din gesturile lor; ed. Polimark
Bucuresti 1999
McGill, Ian; Beaty, Liz; Action learning, Kogan Page, 1995
Knowles, M: Th e modern practice of Adult Education from pedagogy to andragogy (2-nd edition),
Cambridge Books, New York, 1982
•••
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
Manualul mediatorului sanitar
28
CAPITOLUL II. METODE ŞI TEHNICI DE LUCRU ALE MEDIATORILOR
SANITARI
Daniel Rădulescu
1. Descrierea programului de mediere sanitară
1.1. Cine este mediatorul sanitar
Mediatorul sanitar este o persoană care mijloceşte/mediază relaţia dintre comunitatea de romi şi autorităţile
locale sanitare. O persoană aptă de a fi mediator sanitar trebuie să dispună de abilitaţi de comunicare şi să fi e
acceptată şi respectată atât de către membrii comunităţii cât şi de către reprezentaţii autorităţilor locale.
Mediatorul sanitar este lucrător pentru o comunitate de romi şi are rolul de a:
Înlesni comunicarea între comunitatea de romi şi cadrele medicale;
Facilita accesul romilor la serviciile medicale;
Furniza informaţii membrilor comunităţii privind drepturile şi responsabilităţile statului faţă de cetăţean
şi obligaţiile cetăţeanului faţă de stat;
Transmite informaţiile necesare membrilor comunităţii, referitor la funcţionarea sistemului de sănătate,
a sistemului de asigurări de sănătate.
Munca mediatorului sanitar contribuie la armonizarea condiţiilor sociale în care se desfăşoară activităţile din
domeniul medical, oferind şansa îmbunătăţirii stării de sănătate a comunităţii.
COMUNITATE
DE ROMI
MEDIATOR
SANITAR
AUTORITATE
LOCALĂ
Mediatorul sanitar este persoana care ajută personalul medical la îndeplinirea actelor medicale. Actul medical
conţine două componente: componenta curativă şi componenta preventivă. Mediatorul sanitar nu se va ocupa
de partea curativă, de intervenţia medicală, ci de partea de prevenţie. Facilitând dialogul între comunitate şi
cadrele medicale, mediatorul sanitar identifi că problemele de sănătate ale romilor şi le supune atenţiei cadrelor
medicale, vizitează periodic comunitatea de romi pentru a monitoriza cazurile de îmbolnăvire din cadrul
comunităţii informând autorităţile sanitare despre eventualele schimbări care se produc.
Mediatorul sanitar este o femeie de etnie romă cu studii medii, care sprijină sistemul de sănătate publică şi
sistemul social în acordarea serviciilor publice, în funcţie de nevoile membrilor comunităţii de romi.
MISIUNEA mediatorului sanitar este să prevină situaţiile neplăcute care pot apărea în comunitatea de romi
din punct de vedere socio-sanitar.
SCOPUL activităţii mediatorului sanitar este să faciliteze relaţiile de comunicare dintre membrii comunităţii
de romi şi reprezentanţii autorităţilor publice locale.
Programul de mediere sanitară din Romania este reglementat ofi cial prin Ordinul 619/2002 emis de
Ministerul Sănătăţii Publice. Ordinul 619/14.08.2002 cuprinde normele tehnice privind organizarea,
funcţionarea şi fi nanţarea activităţii mediatorilor sanitari. În conformitate cu acest document, mediatorul
•••
•
Capitolul II. Metode şi tehnici de lucru ale mediatorilor sanitari
29
sanitar este asimilat cu funcţia de instructor de educaţie din punct de vedere al salarizării, aceasta efectuânduse
în conformitate cu Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 cu modifi cările şi completările
ulterioare.
Selecţia mediatorilor sanitari, conform Ordinului 619/2002 este realizată de reprezentanţii societăţii civile
rome. În cazul comunităţilor compacte de romi, persoanele vor fi selectate pe baza recomandării şi acordului
conducătorului recunoscut al comunităţii.
Formarea mediatorilor sanitari comunitari se efectuează de către Ministerul Sănătăţii Publice prin Autorităţile
de Sănătate Publică judeţene şi a Municipiului Bucureşti, în colaborare cu organizaţiile societăţii civile rome.
Tematica de instruire a mediatorilor sanitari comunitari cuprinde noţiuni de comunicare, aspecte legate de
funcţionarea sistemului medical privind accesul populaţiei la serviciile preventive şi curative, modalitatea
încadrării în sistemul asigurărilor de sănătate, precum şi noţiuni de prim ajutor, conform reglementărilor
referitoare la educaţia civică din domeniu. Mediatorul sanitar nu are dreptul efectuării actelor medicale.
Programul de formare a mediatorilor sanitari comunitari include cursuri de formare teoretică şi pregătire
profesională practică la locul de muncă.
Programul de lucru al mediatorilor sanitari comunitari este de 40 de ore pe săptămână. Compartimentul
Asistenţă Socială şi Familială din cadrul Autorităţii de Sănătate Publică va întocmi lunar, pe baza atribuţiilor
incluse în fi şa postului, lista activităţilor prioritare pentru mediatorii sanitari pentru luna respectivă, cu estimarea
timpului necesar efectuării acestora. În stabilirea listei atribuţiilor mediatorilor sanitari se va ţine seama de
necesităţile altor compartimente (epidemiologie, promovarea sănătăţii etc.) din structura ASP judeţene sau a
municipiului Bucureşti, privind implicarea mediatorilor sanitari în derularea intervenţiilor majore de sănătate
publică (campanii de imunizări, depistarea în masă a bolilor, campanii de promovare a sănătăţii etc.), fi ind
luate în considerare şi recomandările medicului desemnat de ASP judeţene sau a municipiului Bucureşti din
cadrul unităţii sanitare de contact.
Mediatorul sanitar îşi prezintă rapoartele de activitate săptămânale în scris, pe activităţi şi ore de muncă
îndeplinite, medicului desemnat de ASP judeţene sau a municipiului Bucureşti din cadrul unităţii sanitare
de contact. Medicul contrasemnează acest raport, certifi când efectuarea acţiunilor din săptămâna respectivă
şi îl transmite Compartimentului Asistenţă Socială şi Familială din cadrul ASP judeţene sau a Municipiului
Bucureşti. Mediatorul sanitar îşi prezintă rapoartele de activitate lunare în scris medicului coordonator din
cadrul Compartimentului de Asistenţă Socială şi Familială al ASP, desemnat pentru supravegherea activităţii
mediatorilor sanitari din teritoriu de către ASP judeţene sau a Municipiului Bucureşti. Cheltuielile de deplasare
a mediatorilor sanitari comunitari în scopul prezentării rapoartelor săptămânale şi lunare sunt acoperite din
fondurile alocate derulării programului.
În ceea ce priveşte monitorizarea şi evaluarea activităţii mediatorilor sanitari, conform Ordinului 619/2002,
personalul medical desemnat din cadrul Autorităţilor de Sănătate Publică judeţene sau a municipiului Bucureşti,
respectiv din cadrul unităţilor de contact, va monitoriza activitatea mediatorilor sanitari. Monitorizarea
efi cienţei şi a condiţiilor activităţii mediatorilor sanitari va fi efectuată şi de organizaţiile romilor care au
participat la selecţia persoanelor apte pentru îndeplinirea rolului de mediator sanitar, în vederea asigurării
funcţionării principiului nediscriminării în sistemul sanitar.
Conform Ordinului 619/2002 emis de Ministerul Sănătăţii Publice, cel mai important grup ţintă al
mediatorului sanitar este diada mama şi copilul. Numărul mediu de benefi ciarii ai activităţii mediatorului
sanitar este de 500 - 750 persoane.
1.2 Condiţii pe care trebuie să le indeplinească o persoană pentru a fi un mediator sanitar efi cient
Condiţia esenţială este să fi e femeie
În comunitatea de romi sunt foarte puţini bărbaţi care se îngrijesc de sănătatea copilului. Grijile familiei
şi casei sunt lăsate pe umerii femeii rome. Femeia romă este persoana care are grijă de copii şi totodată
•
Manualul mediatorului sanitar
30
are o serie de probleme care-i pot afecta sănătatea. Mediatorul sanitar, prin activitatea de educaţie pe
care o desfăşoară în comunitate, abordează o serie de subiecte delicate şi care nu se discută în prezenţa
bărbaţilor (de exemplu, sănătatea reproducerii sau bolile „femeieşti”). La început, în proiectul pilot s-a
încercat să se colaboreze şi cu bărbaţii în postul de mediator sanitar, însă pe parcurs s-a dovedit că bărbaţii
mediatori sanitari nu pot relaţiona efi cient cu femeile din comunitate. O femeie în postul de mediator
sanitar relaţionează foarte bine cu femeile din comunitate şi înţelege problemele acestora mult mai bine.
În unele cazuri, mediatorul sanitar femeie se poate identifi ca mult mai bine cu problemele persoanei pe
care o asistă.
Să fi e recunoscut de comunitatea de romi din care face parte
Pentru a fi un mediator sanitar de succes trebuie să fi i recunoscut de comunitate ca un model demn
de urmat. O persoană care nu este agreată în comunitate datorită problemelor personale, sau datorită
comportamentului neadecvat nu poate să desfăşoare activităţi de mediere sanitară. Nu poţi discuta cu
o femeie despre igiena spaţiului de locuit dacă igiena spaţiului de locuit al mediatorului sanitar lasă de
dorit. Mediatorul sanitar trebuie să se bucure de recunoaşterea comunităţii. Să fi e un model şi pentru alte
femei din comunitate şi mai ales pentru adolescente.
Să locuiască in comunitatea de romi
Este foarte important ca mediatorul sanitar să locuiască în comunitate deoarece mediatorul sanitar
nu are neapărat un birou unde să-şi desfăşoare activitatea. Munca mediatorului sanitar se desfăşoară
în comunitatea de romi şi este important ca membrii comunităţii să cunoască adresa mediatorului
sanitar. Totodată, mediatorul sanitar trebuie să provină din comunitatea respectivă deoarece în felul
acesta cunoaşte toate problemele comunităţii şi poate empatiza cu aceste probleme; nu are probleme
de comunicare cu membrii comunităţii şi cunoaşte specifi cul acelei comunităţi. Mediatorul sanitar este
cultivator de încredere şi membrii comunităţii trebuie să aibă încredere în mediator sanitar.
Să fi e mamă?
O altă condiţie pentru a fi o mediatoare sanitară de succes este ca ea să fi e mamă. Mediatoarele sanitare
mame se relaţionează mai bine cu mamele rome din comunitate, le înţeleg mai bine problemele.
Experienţa de viaţă în îngrijirea unui copil poate fi transferată şi altor mame din comunitate. Însă sunt şi
mediatoare sanitare care nu sunt mame şi care se relaţionează foarte bine cu fetele tinere din comunitate.
Comunică bine cu mamele din comunitate însă nu putem să apreciem cât de efi cient comunică o
mediatoare sanitară care nu este mamă şi care discută cu o mamă despre importanţa vaccinărilor. Ideal ar
fi ca mediatoarea sanitară să fi e şi mamă.
Să aibă abilităţi in comunicarea inter-umană
Este foarte important ca mediatorul sanitar să aibă abilităţi de comunicare atât cu membrii comunităţii
cât şi cu reprezentanţii autorităţilor locale. Principala problemă din care derivă situaţia de confl ict dintre
romi şi autorităţi locale este lipsa de comunicare. Mediatorul sanitar trebuie să ştie cum să comunice atât
cu membrii comunităţii cât şi cu reprezentanţii autorităţilor locale.
Să colaboreze cu ONG-urile romilor şi ne-romilor
În munca pe care o desfăşoară un mediator sanitar se confruntă cu foarte multe probleme pe care, fără
ajutorul ONG-urilor sau al liderului, nu le poate rezolva. Exemplu sunt ajutoarele umanitare. Mediatorul
sanitar nu are voie să distribuie ajutoare de nici un fel. În cazul în care mediatorul se va confrunta cu un
astfel de caz, mediatorul va responsabiliza liderul local sau ONG-ul care reprezintă interesele comunităţii.
De multe ori mediatorii sanitari sunt contactaţi de diferite asociaţii umanitare care distribuie ajutoare în
comunităţii (haine, alimente, ş.a.).
De obicei, aceste asociaţii trec de liderul local şi doresc implicarea mediatorului sanitar. Mediatorul sanitar
trebuie să medieze comunicarea dintre lider şi asociaţia respectivă. În ziua în care se distribuie ajutoare
în comunitate mediatorul sanitar îşi va lua liber, va rămâne acasă. Au existat cazuri în care mediatorii
•
•
•
•
•
Capitolul II. Metode şi tehnici de lucru ale mediatorilor sanitari
31
sanitari, cu dorinţa de a ajuta membrii comunităţii, au distribuit ajutoare împreună cu membrii unor
asociaţii umanitare. La sfârşitul acţiunii, pachetele nu au ajuns la toata lumea şi mediatorul sanitar a fost
acuzat de comunitate ca nu a distribuit corect. Ca urmare a acestei acţiuni, în comunitatea respectivă s-a
iscat un confl ict între mediatorul sanitar şi membrii comunităţii care s-a soldat cu desfacerea contractului
de muncă al mediatorului sanitar.
Să aibă capacitate empatică, să se identifi ce cu problemele celui asistat
Una dintre condiţiile cele mai importante pentru a fi un mediator sanitar de succes este ca acesta să
aibă calitate empatică. Adică „să încalţe pantofi i persoanei pe care o asistă”. Să înţeleagă problemele
persoanelor cu care intră în contact şi să încerce să se pună în situaţia acelei persoane. Mediatorul sanitar
trebuie să fi e aproape de oameni şi să le înţeleagă problemele.
Să nu facă politică. Mediatorul sanitar nu trebuie perceput că lider politic
Mediatorul sanitar nu trebuie să se implice în procesul electoral. Mediatorul sanitar nu trebuie să se
confunde cu liderul comunităţii care participă la alegeri. De obicei, în campania electorală candidaţii
promit foarte multe lucruri care contravin principiilor de lucru ale mediatorilor sanitari. Mediatorul
sanitar nu are voie să promită. Chiar dacă este sigură că poate rezolva un caz, mediatoarea sanitară nu
trebuie să promită că poate rezolva cazul. Mediatorul sanitar nu trebuie, sub nici o formă, să se implice
în campania electorală. În cazul în care un mediator sanitar doreşte să participe la alegeri este o opţiune
personală, însă nu poate să activeze în acelaşi timp în poziţia de mediator sanitar.
2. Factorii care infl uenţează starea de sănătate a romilor
Activitatea de mediere sanitară este o activitate complexă deoarece este în strânsă legătură cu problemele
cu care se confruntă populaţia pe care un mediator sanitar o deserveşte. Primul pas pe care îl face un
mediator sanitar în prima lună de activitate este de a identifi ca problemele cu care se confruntă populaţia
din comunitatea pe care o deserveşte. Această inventariere se realizează cu ajutorul catagrafi erii (luarea în
evidenţă a benefi ciarilor şi inventarierea problemelor cu care aceştia se confruntă). Fără a cunoaşte problemele
membrilor comunităţii pe care o deserveşte, un mediator sanitar nu va putea lucra efi cient şi nu va putea
răspunde nevoilor comunităţii.
Studiile de specialitate realizate în domeniul sănătăţii romilor arată că accesul romilor la serviciile de sănătate
publică este redus. Cauzele sunt multiple şi sunt strâns legate între ele. Ca să ai acces la serviciile de sănătate
publică, în primul rând trebuie să ai asigurare de sănătate şi să fi i înscris pe lista unui medic de familie.
Medicul de familie, fi ind la rândul lui un prestator de servicii, nu primeşte pe listele lui pacienţi care nu
plătesc asigurarea de sănătate, cu excepţia celor care plătesc consultaţia. Medicul de familie acordă pacienţilor
fără asigurare de sănătate servicii care se regăsesc în pachetul minimal de servicii însă nu pot oferii pacienţilor
trimiteri către medici de specialitate sau să elibereze reţete gratuite sau compensate.
Principala problemă este legată de lipsa asigurărilor de sănătate. Ca să ai acces la serviciile de sănătate publică
din România, trebuie să faci dovada calităţii de asigurat medical. Foarte mulţi romi nu pot dobândi aceasta
calitate din mai multe motive, dintre care amintim:
Lipsa actelor de identitate. Sunt foarte multe persoane din rândul romilor care nu deţin un act de
identitate, nu au avut niciodată act de identitate sau a căror naştere nu a fost înregistrată;
Lipsa locurilor de muncă sau a veniturilor stabile care să permită plata contribuţiei obligatorie la
C.A.S.;
Neincadrarea in limitele Legii 416/2001 – legea venitului minim garantat. Pentru o persoană care nu
are nici un venit, una dintre posibilităţile de a avea asigurare medicală este să fi e asistată social. Neavând
•
•
•
•
•
Manualul mediatorului sanitar
32
alte venituri, o persoană poate solicita sprijinul autorităţii locale (serviciului social al primăriei) în
vederea asistării. Conform legii 95/2006 – reforma în domeniul sănătăţii, capitolul asigurări de sănătate,
o persoană care face dovada că este asistată social îndeplineşte şi calitatea de asigurat medical;
Problemele legate de legalizarea domiciliului1, determină imposibilitatea de a solicita sprijinul autorităţii
locale în vederea încadrării în Legea 416/2001 şi implicit imposibilitatea înscrierii la un medic de familie.
Din punct de vedere legal, dacă ai act de identitate şi faci dovada că plăteşti contribuţia la fondul asigurărilor
de sănătate, nu ar trebui să întâmpini bariere în ceea ce priveşte accesul la serviciile de sănătate publică.
În realitate nu se întâmplă aşa. Sunt mulţi romi care fac dovada că sunt asiguraţi medical însă care au probleme
în ceea ce priveşte accesul la serviciile de sănătate publică. Cauzele care determină această situaţie sunt:
Stereotipurile şi Prejudecăţile. Sistemul asigurărilor de sănătate permite accesul la tratament medical
pacienţilor benefi ciari de ajutor social sau a altor grupuri de persoane afl ate în nevoie. Cu toate acestea,
mulţi pacienţi romi nu au acces la îngrijirile de sănătate din cauza discriminării directe sau indirecte.
Unele cadre medicale discriminează direct pacienţii romi refuzând să îi accepte pe listele lor de clienţi
ai medicilor de familie sau supunându-i abuzurilor verbale sau unor tratamente degradante. Pacienţii
romi nu au acces egal la serviciile medicale de urgenţă. Au fost semnalate cazuri în care operatorii de la
centralele de urgenţă refuză să trimită ambulanţe în zone locuite de romi. În timpul nopţii personalul
medical care îşi desfăşoară activitatea în serviciul Ambulanţă evită sau refuză deplasările la domiciliul
pacienţilor din zonele locuite de romi.
Segregarea pacienţilor in unităţile spitaliceşti pe criterii etnice. Acest factor este în strânsă legătură
cu primul factor (stereotipuri şi prejudecăţi) prezentat mai sus. Segregarea în unităţile spitaliceşti este
un fenomen care a început să ia amploare în România. Din păcate este foarte greu să identifi ci astfel de
cazuri şi să le supui atenţiei autorităţilor competente pentru a fi sancţionate. Din discuţiile purtate în
special cu femeile rome, această practică este obişnuită în spitalul de tip maternitate.
Educaţie sanitară precară. Mulţi dintre medicii de familie şi restul personalului medical, care au pe listele lor
pacienţi din rândul etniei romilor, acuză lipsa de igienă personală şi indisciplina romilor care nu vin la vaccinări
atunci când sunt chemaţi sau nu au răbdarea de a-şi aştepta rândul atunci când vin pentru consultaţie.
Lipsa cabinetelor medicale (lipsa medicilor de familie) în comunităţile de romi sau în imediata
vecinătate a acestora. Majoritatea comunităţilor cu romi sunt situate la periferia localităţilor sau chiar în
afara acestora, ceea ce îngreunează accesul medicului de familie.
Plata informală. Romii acuză personalul medical că pretinde “ciubucuri”. Această acuzaţie nu vine însă
doar din partea romilor ci din partea întregii populaţii şi în special populaţia săracă acuză calitatea scăzută
a actului medical în lipsa “stimulării” prin plăţi informale a personalului medical.
Luând în considerare aspectele prezentate mai sus este puţin probabil ca să putem discuta despre o comunitate
sănătoasă din punct de vedere medical. Starea de sănătate în general depinde de condiţiile de locuit, stilul de
viaţă, situaţia socio-economică şi nivelul de educaţie.
Mediatorul sanitar trebuie să identifi ce factorii care infl uenţează starea de sănătate a romilor din comunitatea
pe care o deserveşte deoarece comunităţile sunt diferite între ele. Fără a cunoaşte problemele comunităţii, un
mediator sanitar nu va putea să-şi planifi ce activitatea şi în felul acesta se va dovedi inefi cient, iar comunitatea
nu va fi mulţumită de prestaţia sa.
1 Conform legii 416/2001- Legea venitului minim garantat, persoana care solicită sprijinul autorităţi locale trebuie
să facă dovada că domiciliază în localitatea respectivă. Ex. O persoană care locuieşte în Bucureşti nu poate solicita
ajutor social în localitatea Botoşani, spre exemplu.
•
•
•
•
•
•
Capitolul II. Metode şi tehnici de lucru ale mediatorilor sanitari
33
3. Fişa de post a mediatorului sanitar
Activitatea de mediere sanitară este o activitate complexă. Mediatorii sanitari trebuie să cunoască foarte bine care
sunt atribuţiile pentru a nu fi puşi în situaţia de a efectua unele activităţi care să contravină principiilor de lucru
ale mediatorului sanitar. Este foarte important ca mediatorii sanitari să colaboreze cu medicii de familie şi cu
reprezentaţii autorităţilor locale pentru a putea sprijini comunitatea din care face parte. Prin munca pe care o
desfăşoară, mediatorul sanitar contribuie la îmbunătăţirea situaţiei sanitare a comunităţilor cu romi din România.
Problemele cu care se confruntă asistaţii mediatorilor sanitari sunt probleme care au legătură cauzală între ele.
Exemplu: Un client se plânge mediatorului sanitar că nu este primit pe lista medicului de familie sau că
medicul nu vrea să-i ofere servicii. Mediatorul sanitar trebuie să analizeze foarte bine problema semnalată.
Aici ar putea fi vorba de două situaţii:
Fie este vorba de atitudini discriminatorii manifestate de medic în relaţia cu pacientul rom. În acest caz
mediatorul sanitar trebuie să verifi ce atent situaţia şi să semnaleze atât Autorităţii de Sănătate Publică
precum şi unei organizaţii care militează pentru apărarea drepturilor omului în vederea instrumentării
cazului şi sesizării CNCD.
Fie este vorba de lipsa unei asigurări de sănătate fără de care medicul nu îi poate oferi servicii gratuite.
Aici sunt, iarăşi, mai multe situaţii: nu au acte de identitate, nu sunt plătitori de C.A.S., nu au locuri
de muncă, nu sunt benefi ciari ai Legii 416/2001. Aşa cum spuneam, există un lanţ cauzal care leagă
problemele între ele.
Pentru a fi efi cient şi pentru a pune în practică activităţile din fi şa de post, mediatorul sanitar trebuie să
dobândească abilităţile de a face diferenţa între cauză şi efect.
Mediatorul sanitar desfăşoară două tipuri de activităţi:
Activităţi sociale;
Activităţi sanitare.
3.1. Activităţi sociale
Indrumă persoanele care nu realizează venituri către serviciile sociale oferite de către autorităţile
locale in vederea benefi cierii de Legea 416/2001 şi in cazul şomerilor de ajutorul de şomaj
Singura modalitate de a primi asistenţă medicală gratuită este să ai asigurare medicală. În cazul persoanelor
care nu sunt angajate cu contract de muncă şi care nu au posibilitatea de a plăti consultaţiile medicale,
singura modalitate de a primi asistenţă medicală gratuită este să fi e benefi ciarul Legii 416/2001, legea
venitului minim garantat. În acest caz, persoanele care sunt asistate social primesc asistenţă medicală
gratuită. Mediatorul sanitar trebuie să-i informeze şi să-i sprijine pe membrii comunităţii în procesul de
obţinere a calităţii de asistat social (persoana care primeşte sprijin din partea serviciilor sociale). Aceeaşi
explicaţie este valabilă şi în cazul şomerilor. Mediatorul sanitar trebuie să cunoască foarte bine legislaţia
în domeniul social pentru ca informaţiile transmise în comunitate să nu fi e denaturate.
Sprijină serviciul social din cadrul autorităţilor locale la intocmirea anchetelor sociale
Mediatorul sanitar trebuie să sprijine procesul de întocmire a anchetei sociale efectuate de lucrătorii
sociali din cadrul Primăriei pentru a stabili dacă persoana care a depus cerere pentru venitul minim
garantat se încadrează în limitele Legii 416/2001. De multe ori funcţionarii de la serviciul social al
Primăriei nu au întocmit corect anchetele sociale şi au existat cazuri în care persoane care se încadrau
în limitele legale pentru a primi sprijin din partea statului nu au obţinut nici o indemnizaţie. Pentru a
preveni astfel de abuzuri este important ca mediatorul sanitar să participe la anchetele sociale. De reţinut
este faptul că atunci când mediatorul participă la o anchetă socială şi observă că asistentul social nu îşi
îndeplineşte sarcinile, mediatorul sanitar va sesiza în scris primarului cazul respectiv. Angajatorul acestuia
(primăria, spre exemplu) trebuie să ia masuri în astfel de cazuri.
1.
2.
••
•
•
Manualul mediatorului sanitar
34
Sprijină persoanele de etnie romă in procesul de obţinere a actelor de identitate (cărţi de identitate,
cărţi de identitate provizorii, certifi cate de naştere)
În munca pe care o desfăşoară zilnic un mediator sanitar, întâlneşte şi cazuri în care persoanele nu au acte de
identitate. Fie au avut şi le-au pierdut, fi e nu au avut niciodată, fi e naşterea acestora nu a fost înregistrată2. În
comunităţile cu romi încă ne mai confruntăm cu astfel de cazuri (persoane fără acte de identitate). În cazul
de faţă, mediatorul sanitar trebuie să cunoască modalităţile de obţinere a actelor de identitate în funcţie de
cazurile identifi cate. În acest sens, mediatorul sanitar merge la biroul de stare civilă din cadrul primăriei şi
afl ă care sunt paşii pe care trebuie să-i facă o persoană pentru a obţine actul de identitate.
Mediatorul sanitar trebuie să transmită persoanelor fără acte de identitate informaţia primită de la
biroul de stare civilă. Nu este sarcina mediatorului sanitar să facă demersurile pentru a obţine actele
de identitate. Este datoria fi ecărei persoane să-şi procure actul de identitate. Mediatorul informează şi
îndrumă persoanele către serviciile specializate. În cazuri extreme (nu ştiu să scrie şi să citească, nu ştiu
unde să se adreseze) mediatorul sanitar însoţeşte persoanele pentru a facilita procesul. Mediatorul sanitar
trebuie să conştientizeze populaţia cu privire la importanţa actului de identitate. Actul de identitate este
o condiţie obligatorie în procesul de dobândire a calităţii de asigurat medical.
Sprijină persoanele de etnie romă in procesul de dobandire a călităţii de asigurat medical
Mediatorul sanitar are ca principală obligaţie înscrierea romilor pe listele de pacienţi ale medicilor de familie
pentru a primi asistenţa medicală în vederea îmbunătăţirii stării de sănătate. Mediatorul sanitar trebuie să se
asigure că romii cunosc care este procedura de înscriere pe lista unui medic de familie şi totodată care sunt
drepturile şi obligaţiile pacienţilor asiguraţi medical. Mediatorul sanitar trebuie să cunoască procedura de
obţinere a calităţii de asigurat medical şi totodată să o împărtăşească şi cu membrii comunităţii.
3.2. Activităţi medicale
Aceste activităţi sunt enumerate în Ordinul 619/2002 cu privire la aprobarea funcţionarii ocupaţiei de mediere
sanitară, emis de către Ministerul Sănătăţii Publice.
Cultivă increderea reciprocă intre autorităţile publice locale şi comunitatea din care face parte
Mediatorul sanitar este un cultivator de încredere între romi şi autorităţile locale. În comunitate,
mediatorul sanitar trebuie să determine membrii să înţeleagă faptul că şi medicul este doar o persoană
care este la rândul ei supusă stresului zilnic şi care îl poate face să reacţioneze, de multe ori, atipic şi să
inducă o stare confl ictuală în relaţia cu pacientul. În relaţia cu medicul de familie, mediatorul sanitar
trebuie să îl determine pe acesta să înţeleagă situaţia romilor care îi solicită ajutorul. Să-l familiarizeze pe
acesta cu elemente ale culturii, tradiţiei romilor, astfel încât să prevină situaţiile neplacute care pot apărea
în relaţia medic- pacient rom.
Facilitează comunicarea intre membrii comunităţii şi personalul medico-sanitar
De multe ori, persoanele care merg la medicul de familie, nu ştiu cum să se adreseze medicului sau nu cunosc
limba română şi atunci intervine o barieră de comunicare între cei doi. De multe ori pacienţii romi care ies
din cabinetul medicului nu respectă indicaţiile acestuia deoarece nu au înţeles ce trebuie să facă. În acest caz,
dacă membrii comunităţii sunt vorbitori de limba romani, mediatorul sanitar are obligaţia de a cunoaşte
limba romani şi de a sprijini cele două părţi, respectiv medicul de familie şi pacientul rom să comunice prin
traducerea mesajului pacientului către medic şi traducerea mesajului medicului către pacientul rom.
Catagrafi ază gravidele şi lehuzele, in vederea efectuării controalelor medicale periodice prenatale
şi post-partum; le explică necesitatea şi importanţa efectuării acestor controale şi le insoţeşte la
control facilitand comunicarea cu medicul şi celelalte cadre medicale
Mediatorul sanitar, prin munca pe care o desfăşoară în comunitate, identifi că femei rome care fi e sunt
însarcinate şi nu sunt luate în evidenţă de medicul de familie fi e au născut şi nu conştientizează necesitatea
2 Vezi www.sgg.ro, secţiunea „Documente”, unde se regăseşte metodologia de rezolvare a situaţiilor de lipsă de acte de
identitate şi proprietatee
•
•
•
•
•
Capitolul II. Metode şi tehnici de lucru ale mediatorilor sanitari
35
efectuării unor controale periodice. În acest caz, mediatorul sanitar le catagrafi ază (le ia în evidenţă),
aduce în atenţia medicului de familie aceste cazuri şi le determină pe femei să meargă la control explicând
totodată importanţa acestuia.
Explică noţiunile de bază şi avantajele planifi cării familiale, incadrat in sistemul cultural, tradiţional
al comunităţii de romi
Planifi carea familială este un subiect delicat în comunităţile cu romi. Având în vederea rata mare a avorturilor
şi a deceselor în rândul femeilor rome considerăm că subiectul trebuie abordat de mediatorul sanitar în
comunităţile cu romi. Mediatorul sanitar nu trebuie să ofere romilor reţete sau să înlocuiască medicul specialist
de planifi care familială. Mediatorul sanitar discută cu femeile despre metodele de contracepţie şi le invită la
cabinetul de P.F. în care activează un medic de specialitate. Mediatorul sanitar nu trebuie să le forţeze pe femei
să folosească o metodă de contracepţie. Trebuie să explice că metoda de contracepţie o alege singură fi ind
consiliată de medicul specialist. Mediatorul sanitar trebuie să discute cu femeile rome despre avantajele şi
dezavantajele utilizării unei metode de contracepţie. Dacă sunt comunităţi religioase sau tradiţionale şi membrii
acestora nu doresc să discute despre acest subiect, mediatorul sanitar va respecta dorinţa comunităţii.
Catagrafi ază populaţia infantilă a comunităţii
Ce înseamnă populaţie infantilă a comunităţii? Copiii din comunităţile cu romi. Mediatorul sanitar
trebuie să catagfrafi eze copiii din comunitate în vederea aducerii la cunoştinţa medicului de familie a
situaţiei vaccinărilor. A catagrafi a înseamnă a lua în evidenţă.
Explică noţiunile de bază şi importanţa asistenţei medicale a copilului
Mediatorul sanitar trebuie să discute cu mamele din comunitate despre importanţa asistenţei medicale
a copiilor. Trebuie să explice mamelor cât de importante sunt campaniile de vaccinare a copiilor. Să le
determine să conştientizeze importanţa consultării medicului de familie.
Promovează alimentaţia sănătoasă, in special la copii, precum şi alimentaţia la san
Alimentaţia sănătoasă înseamnă stare de sănătate foarte bună. Felul în care ne alimentăm infl uenţează
starea noastră de sănătate. De multe ori datorită situaţiei fi nanciare precare, nu ne alimentăm corect,
ceea ce afectează starea de sănătate. Chiar dacă sunt foarte multe lipsuri asta nu înseamnă că nu putem
să ne alimentăm corect. Când în familie sunt bani, se consumă foarte multă carne, când nu sunt bani se
consumă foarte multe legume. Dacă se încercă o armonizare a celor două, organismul nu ar mai avea de
suferit şi va creşte imunitatea la unele boli.
În ceea ce priveşte promovarea alimentaţiei la sân, datorită situaţiei fi nanciare precare care se regăseşte în
foarte multe comunităţi din România, ne confruntăm cu un fenomen din ce în ce mai prezent în viaţa
romilor. Mamele rome care erau recunoscute pentru faptul că îşi alimentau la sân copiii până la vârste
destul de înaintate nu mai procedează la fel şi în zilele noastre. De ce? Datorită promovării programului
de lapte praf gratuit. Astfel, foarte multe mame solicită lapte praf deoarece văd o oportunitate de a hrăni
şi ceilalţi copii afl aţi în grija lor.
Urmăreşte inscrierea nou-născuţilor pe listele medicului de familie
Mediatorul sanitar trebuie să sprijine proaspetele mame să-şi înscrie copiii pe listele medicilor de familie
în vederea vaccinării şi urmăririi evoluţiei acestora de către medicul de familie.
Sprijină personalul medical in urmărirea şi inregistrarea efectuării imunizărilor populaţiei infantile
din comunitate
În acest caz este vorba de campaniile de vaccinare a copiilor din comunitate. De foarte multe ori medicul
de familie solicită sprijinul mediatorului sanitar în campania de vaccinare. Mediatorul sanitar are sarcina
de a mobiliza mamele cu copii la vaccin. Merge din casă în casă şi discută cu mamele despre importanţa
vaccinărilor şi totodată le îndrumă către medicul de familie. În cazuri mai difi cile, mediatorul sanitar
însoţeste mamele la medicul de familie.
•
•
•
•
•
•
Manualul mediatorului sanitar
36
Explică avantajele includerii persoanelor in sistemul asigurărilor de sănătate, precum şi procesul
prin care poate fi obţinută calitatea de asigurat medical
De multe ori membrii comunităţii nu ştiu care este procedura de înscriere pe listele unui medic de
familie şi nici nu conştientizează importanţa calităţii de asigurat medical şi consultă medicii de familie
sau de specialitate numai în cazuri de urgenţă. Dacă bolnavii nu au calitatea de asigurat medical, trebuie
să plătească o taxă.
Mediatorul sanitar identifi că persoane care plătesc contribuţia la C.A.S. însă nu sunt înscrise pe lista
unui medic de familie. Mediatorul sanitar trebuie să îndrume membrii comunităţii către serviciile de
specialitate în vederea obţinerii calităţii de asigurat medical. Odată obţinută această calitate este foarte
simplu să te înscrii pe lista unui medic de familie. În calitate de asigurat benefi ciezi de unele drepturi însă
odată ce ai drepturi ai şi obligaţii care trebuie respectate. Îndeplinind funcţia de educator, mediatorul
sanitar are sarcina de a informa şi explica procedura de obţinere a calităţii de asigurat medical şi totodată
a drepturilor şi obligatiilor pe care le au pacienţii.
Explică avantajele igienei personale, a locuinţei şi a spaţiilor comune, promovează in comunitate
măsurile de igienă, dispuse de autorităţile competente
Mediatorul sanitar este un model pentru ceilalţi membri ai comunităţii. Prin exemplul personal mediatorul
sanitar trebuie să conştientizeze membrii comunităţii cu privire la importanţa igienei personale, a locuinţei
şi a spaţiilor comune. De multe ori mediatorul sanitar este pus în situaţia de a promova în comunitate
măsurile impuse de autorităţile competente atunci când este vorba de unele epidemii care se dezvoltă în
medii unde igiena este precară (de exemplu hepatitele).
Facilitează acordarea primului ajutor, prin anunţarea cadrelor medicale/serviciului ambulanţă şi
insoţirea echipelor care acordă asistenţa medicală de urgenţă
Mediatorul sanitar nu are pregatire medicală însă ASP este responsabilă cu pregatirea acestora în domeniul
măsurilor de prim ajutor. În cazul în care în comunitate se întamplă un eveniment grav atunci principala
sarcină a mediatorului sanitar este să anunţe ambulanţa şi să se asigure că pacientul primeşte îngrijire
corespunzătoare. Nu este indicat ca mediatorul sanitar să se implice în partea curativă a actului medical.
Mobilizează şi insoţeşte membrii comunităţii la acţiunile de sănătate publică (campanii de vaccinare,
campanii de informare, educare, etc.) explică rolul şi scopul acestora.
În cazul de faţă este vorba de campaniile de vaccinare derulate de medicii de familie şi de campaniile de
vaccinare naţionale care sunt realizate de responsabili din cadrul ASP. În cazul de faţă discutăm despre
campania de vaccinare antipoliomelită în care rolul mediatorului sanitar este să ofere sprijin echipelor
mobile şi totodată să convingă pacienţii să participe la aceste campanii.
Departamentul Promovare a Sănătăţii din cadrul ASP organizează periodic acţiuni de educaţie şi prevenire
a unor boli în comunităţile dezavantajate. Mediatorul sanitar are sarcina de a se deplasa în comunitate cu
echipa mobilă şi să asigure comunicarea cu membrii comunităţii.
Participă la depistarea activă a cazurilor TBC şi a altor boli transmisibile sub indrumarea medicului
de familie sau a cadrelor medicale din cadrul ASP
Aşa cum spuneam mai sus, mediatorii sanitari vor fi instruiţi continuu de către ASP în diferite teme
sanitare: măsuri de prim ajutor, TBC, ITS, ş.a. În munca pe care o desfăşoară în comunitate, mediatorul
sanitar are posibilitatea să depisteze unele persoane suspecte de astfel de îmbolnăviri. Mediatorul sanitar
trebuie să recunoască simptomele bolilor şi să nu alerteze pacienţii. În situaţia în care idetifi că un caz
de TBC activ în comunitate mediatorul sanitar trebuie să anunţe imediat medicul de familie. Sarcina
mediatorului sanitar este să conştientizeze populaţia cu privire la importanţa sănătăţii şi totodată să-i
îndrume către serviciile medicale. Astfel, riscul îmbolnăvirilor va scădea.
La solicitarea cadrelor medicale, sub indrumarea strictă a acestora, explică rolul tratamentului
medicamentos prescris, reacţiile adverse posibile ale acestuia şi supraveghează administrarea
medicamentelor
•
•
•
•
•
•
Capitolul II. Metode şi tehnici de lucru ale mediatorilor sanitari
37
Actul medical se compune din două părţi, respectiv partea curativă şi partea preventivă. Mediatorul sanitar
nu are legatură cu partea curativă a actului medical. Ministerul Sănătăţii Publice angajează mediatorul
sanitar deoarece este mai uşor şi mult mai bine pentru sănătatea oamenilor să prevină o îmbolnăvire
decât să o trateze. În acest sens, mediatorul sanitar trebuie să înţeleagă că rolul lui este foarte important
în partea de prevenţie a actului medical.
Activitatea enunţată mai sus este singura activitate care are legatură cu partea curativă a actului medical. Este
vorba de bolnavii TBC care după ce sunt externaţi din spital trebuie să urmeze tratamentul sub strictă observare la
domiciliu. De multe ori pacienţii refuză să mai continue tratamentul deoarece ori consideră ca s-au vindecat, fi e nu
mai doresc continuarea tratamentului din cauza reacţiilor adverse. Mediatorul sanitar trebuie să convingă pacientul
că trebuie să urmeze tratamentul prescris de medicul specialist chiar dacă se simte bine. TBC este o boală deosebit
de grea şi dacă nu se respectă tratamentul prescris sunt riscuri foarte mari. În acest sens, după schema de tratament
propusă de medicul specialist, mediatorul sanitar urmăreşte bolnavul dacă respectă tratamentul. Sunt cazuri în care
mediatorii sanitari administrează tratamentul însă numai sub stricta îndrumare a medicului. Mediatorul sanitar nu
are voie să administreze nici un fel de medicament, chiar şi banala aspirină, fără acordul medicului.
Insoţeşte cadrele medico-sanitare in activităţile legate de prevenirea sau controlul situaţiilor
epidemice, facilitand implementarea măsurilor adecvate
În cazul în care în comunitate apar epidemii care afectează întreaga comunitate, atunci mediatorul are
sarcina de a informa ASP şi medicul de familie. Mediatorul sanitar trebuie să sprijine iniţiativele ASP sau
a medicului de familie în vederea prevenirii situaţiilor de epidemie. Trebuie să informeze comunitatea cu
privire la necesitatea implementarii măsurilor adecvate în astfel de cazuri.
Semnalează cadrelor medicale apariţia problemelor deosebite din cadrul comunităţii (focarele de
boli transmisibile, parazitoze, intoxicaţii, probleme de igienă a apei, etc.)
Mediatorul sanitar are sarcina de a informa urgent autorităţile competente asupra cazurilor deosebite
care afectează comunitatea. În situaţia în care depistează un focar de infecţie sau un focar de hepatită,
parazitoze etc. trebuie să anunţe imediat medicul de familie şi ASP. Riscul de dezvoltare a focarului este
mare şi atunci comunitatea va avea de suferit. Dacă apa conţine impurităţi sau nu este potabilă iar membrii
comunităţii o folosesc, atunci trebuie anunţată imediat ASP. Calitatea apei este foarte importantă pentru
sănătatea membrilor unei comunităţi.
Semnalează asistentului social cazurile potenţiale de abandon al copiilor
Aşa cum explicam mai sus, prin munca de teren pe care o desfăşoară, mediatorul sanitar are posibilitatea
de a identifi ca multe situaţii care pot afecta întreaga comunitate. O altă problemă care apare frecvent
în comunităţile sărace este abandonul copiilor. Şi aici avem de a face cu două tipuri de cazuri: fi e
mamele îşi abandonează copii în maternitate sau spital şi a doua situaţie când, din cauza problemelor
fi nanciare, părinţii hotărăsc să abandoneze copiii sau să-i dea spre adopţie fără forme legale. În aceste
cazuri mediatorul sanitar are sarcina de a determina părinţii să-şi păstreze copiii şi să apeleze la serviciile
sociale în cazul în care nu au posibilitate fi nanciară, iar, dacă totuşi aceştia nu doresc păstrarea copilului,
să anunţe autoritatea tutelară din cadrul primăriei pentru a interveni în astfel de cazuri.
Semnalează in scris ASP–urilor problemele identifi cate privind accesul membrilor comunităţii la
următoarele servicii de asistenţă medicală primară:
Imunizările, conform programului naţional de imunizări;
Examenul de bilanţ al copilului 0-7 ani;
Supravegherea gravidei, conform normelor metodologice emise de Minister;
Depistarea activă a căzurilor TBC;
Asistenţa medicală de urgenţă.
În cazul în care personalul medical nu derulează campaniile de vaccinare sau nu efectuează examenele de
bilanţ ale copiilor 0-7 ani, nu acceptă gravide pe listele, nu activează urgent în cazul în care sunt depistaţi
bolnavi TBC în comunitate şi ambulanţa nu onorează solicitarea mediatorului sanitar sau a membrilor
•
•
•
•
1.
2.
3.
4.
5.
Manualul mediatorului sanitar
38
comunităţii de romi şi nu sunt acceptaţi romi pe listele medicilor de familie, sarcina mediatorului sanitar
este să semnaleze în scris ASP judeţene. Misiunea mediatorului sanitar este de a preveni situaţiile neplăcute
care pot aparea în comunitate din punct de vedere socio-sanitar. Mediatorul sanitar veghează asupra
comunităţii şi are rolul de a facilita relaţia de comunicare dintre romi şi personalul medico-sanitar.
4. Partenerii de lucru ai mediatorilor sanitari
Principalii parteneri de lucru ai mediatorilor sanitari sunt:
Autoritatea de Sănătate Publică Judeţeană - prin intermediul Compartimentului Asistenţă Socială
şi Familială şi al Biroului Managementul Îngrijirilor de Sănătate sunt responsabile pentru organizarea
programului de formare şi funcţionare a mediatorilor sanitari comunitari.
Cabinetele medicale individuale/medicii de familie - Mediatorul sanitar participă la campaniile
de vaccinare iniţiate de către cabinetele individuale ale medicilor de familie. Catagrafi ază gravidele şi
lehuzele, în vederea efectuării controalelor medicale periodice.
Primăriile – Mediatorul sanitar colaborează cu Serviciul de Asistenţă Socială din cadrul primăriilor în
vederea aplicării Legii 416/2001- Legea venitului minim garantat. Persoanele care benefi ciază de aplicarea
Legii 416/2001 se pot înscrie pe listele medicilor de familie.
Direcţia pentru Protecţia Drepturilor Copilului – Mediatorul sanitar are sarcina de a semnala
specialiştilor din cadrul acestei instituţii cazurile potenţiale de abandon al copiilor.
Serviciul de stare civilă din cadrul Primăriei – Mediatorul sanitar colaborează cu specialiştii acestui
serviciu în vederea obţinerii actelor de identitate necesare persoanelor din comunitatea în care acesta îşi
desfăşoară activitatea în vederea înscrierii pe listele medicului de familie.
Instituţiile de invăţămant locale – în cadrul învăţământului gimnazial sau liceal, cu acordul conducerii
unităţii şcolare şi a medicului îndrumator, mediatorul sanitar poate să susţină cursuri de igienă personală
şi educaţie sanitară în cadrul disciplinelor dirigenţie sau educaţie civică pentru elevi.
Comunitatea de romi - în cadrul comunităţii mediatorul sanitar derulează următoarele activităţi:
mobilizează şi însoţeşte membrii comunităţii la campanii de vaccinare; iniţiază campanii de informare,
educare, explică rolul şi scopul acestora; sprijină populaţia în procesul de dobândire a calităţii de asigurat
medical; explică noţiunile de bază şi avantajele planifi cării familiale, încadrat în sistemul cultural,
tradiţional al comunităţii de romi; catagrafi ază populaţia infantilă a comunităţii; facilitează comunicarea
între membrii comunităţii şi personalul medico-sanitar.
Datorită complexităţii muncii sale, mediatorul sanitar ar trebui să facă parte dintr-o echipă comunitară alcătuită
din actori locali care lucrează în benefi ciul comunităţilor cu romi, de exemplu: expertul local pentru romi din
cadrul Primăriei, mediatorul şcolar, mediatorul social, consilierul rom ales sau numit, asistentul social, liderul
comunităţii de romi etc. Din păcate sunt foarte puţine cazuri în care mediatorii sanitari benefi ciază de astfel
de sprijin. Datorită complexităţii muncii sale, mediatorul sanitar este confundat de multe ori cu liderul formal
sau informal al comunităţii. La cursurile de formare, formatorii delimitează foarte clar rolul de lider şi rolul
mediatorului sanitar văzut din prisma lucrătorului comunitar.
Relaţia mediator sanitar-expert local pentru romi din primărie
Această relaţie ar trebui să fi e complementară, de sprijin reciproc. În munca de teren pe care o desfăşoară,
mediatorul sanitar identifi că o serie de cazuri sociale care ar trebui trimise serviciului social din cadrul
primăriei. De multe ori experţii locali pentru romi din primării activează în acest departament însă nu oferă
sprijin sufi cient mediatorilor sanitari. Este o relaţie de competiţie între cele două poziţii. În realitate, dacă
•
•
•
•
•
•
•
Capitolul II. Metode şi tehnici de lucru ale mediatorilor sanitari
39
lunar s-ar organiza întâlniri de lucru în care să se analizeze problemele şi care să se desfăşoare după principii
profesioniste, practic conjugarea eforturilor celor două poziţii ar conduce la îmbunătăţirea situaţiei romilor
din comunitatea respectivă. În acest fel, membrii comunităţii ar avea mai multă încredere în profesioniştii
romi şi foarte multe probleme s-ar rezolva mai repede.
Relaţia mediator sanitar-mediator şcolar
Relaţia mediator sanitar-mediator şcolar nu există în toate comunităţile. Programul de mediere şcolară este
încă în faza de pilotare/experimetare. Ministerul Educaţiei încă nu este pregatit să preia acest program şi să-l
dezvolte la nivel naţional. În comunităţile în care există cele două poziţii situaţia este un pic diferită. Se poate
vorbi de o relaţie de colaborare însă numai în aria de activitate a şcolii. Ce este în afara şcolii nu se mai afl ă în
jurisdicţia mediatorului scolar. În cadrul şcolii, mediatorul sanitar şi mediatorul şcolar ar trebui să facă echipă
în vederea organizării de sesiuni de instruire a copiilor în domeniul educaţiei sanitare. În acest fel, creşte gradul
de informare în rândul copiilor şi indirect în rândul familiilor acestora cu privire la importanţa sănătăţii.
Relaţia mediator sanitar-consilier local ales sau numit
Este de multe ori o relaţie deosebit de tensionată deoarece consilierul solicită frecvent date de la mediatorul sanitar.
Aceasta se întâmplă în comunităţile în care oamenii şi-au pierdut încrederea în aleşii locali şi de aceea mediatorul
sanitar este văzut, indirect, ca un lider informal al lor. Consilierul local consideră că mediatorul sanitar este
subordonat poziţiei sale şi în această calitate are puteri depline asupra mediatorului sanitar. În realitate nu este
aşa. În realitate, singurul şef al mediatorului sanitar este coordonatorul de program din cadrul ASP judeţeană.
Consilierul local ar trebui să ofere sprijin activităţii de mediere sanitară şi în această situaţie munca mediatorului
sanitar ar fi mai simplă. Relaţia dintre cele două poziţii trebuie să fi e de colaborare. Să se informeze reciproc şi
să se sprijine reciporc în procesul de rezolvare a problemelor cu care se confruntă populaţia de romi. În plus,
consilierul local trebuie să înţeleagă că mediatorul sanitar nu trebuie implicat în campania electorală.
Relaţia mediator sanitar-alţi actori romi de la nivel local
În relaţia mediator sanitar-alţi actori romi de la nivel local implicaţi în procesul de îmbunătăţire a situaţiei
romilor, trebuie să se ţină cont de principiile de lucru ale unei echipe. Nu trebuie să se stabilească relaţii
ierarhice de colaborare. Trebuie să se ţină cont de domeniul de acţiune şi responsabilităţile fi ecăruia.
Dacă la nivel local ar exista conceptul de echipă comunitară în care să fi e incluse toate categoriile de lucrători
în benefi ciul comunităţilor cu romi (mediatori sanitari, mediatori şcolari, lucrători sociali, agenţi de ocupare,
agenţi de poliţie, experţi locali romi din primării, consilieri locali aleşi sau numiţi) şi acest concept ar funcţiona
pe principiul colaborării şi nu al organizării piramidale (şef/subaltern), rezultatele nu vor întârzia să apară. În
acest fel, membrii comunităţii vor avea mai multă încredere în oamenii care le reprezintă interesele şi procesul
de îmbunătăţire a situaţiei comunităţii va avea rezultate vizibile.
5. Metode şi tehnici de mediere sanitară – cazuri practice
1.1. Prima lună de activitate
În practică s-a dovedit că prima lună de activitate este cea mai difi cilă pentru un mediator sanitar. De
ce? Deoarece mediatorul sanitar nu ştie cum să pornească procesul de mediere sanitară. Nu este sufi cient
familiarizat cu paşii pe care trebuie să-i urmeze pentru a derula activităţi de mediere sanitară. Oamenii din
comunitate nu înţeleg ce înseamnă mediatorul sanitar şi de multe ori medicul de familie nu înţelege ce face
un mediator sanitar. În plus, trebuie să luăm în calcul şi faptul că mediatorul sanitar se întoarce de la cursul de
formare cu un bagaj limitat de cunoştinte pe care trebuie să le pună în practică.
Ce trebuie să facă un mediator sanitar in prima lună de activitate?
Informarea reprezentanţilor autorităţilor locale cu privire la activitatea de mediere sanitară;
Identifi carea problemelor cu care se confruntă membrii comunităţii.
••
Manualul mediatorului sanitar
40
5.1. Informarea reprezentaţilor autorităţilor locale cu privire la activitatea de mediere sanitară.
Autorităţile locale au un rol foarte important în activitatea de mediere sanitară deoarece mediatorul sanitar,
prin munca pe care o desfăşoară, se poate confrunta cu o serie de probleme pe care, fără sprijinul autorităţilor
locale nu are cum să le rezolve. În plus, mediatorul sanitar trebuie să faciliteze relaţia de comunicare dintre
membrii comunităţilor cu romi şi reprezentanţii autorităţilor locale.
Care sunt principalele autorităţi locale cu care interacţionează frecvent un mediator sanitar?
În conformitate cu fi şa de post, un mediator sanitar intră în contact permanent cu reprezentanţii
autorităţilor sanitare (medici şi asistente medicale) şi reprezentanţii primăriei (asistenţi sociali din cadrul
serviciului social, referenţi în cadrul Primăriei, lucrători la serviciul de stare civilă şi lucrători la serviciul
autoritate tutelară). Din practică s-a dovedit că primul care face pasul în această relaţie de colaborare este
mediatorul sanitar. Sunt foarte puţine cazuri în care Primăria solicită sprijinul mediatorului sanitar.
Cum trebuie să informăm autorităţile locale că in comunitate işi desfăşoară activitatea un mediator
sanitar?
Bineînţeles că sunt mai multe posibilităţi de a informa autorităţile locale cu privire la activitatea de
mediere sanitară. În funcţie de deschiderea reprezentanţilor autorităţilor locale se poate folosi următoarea
metodă de lucru:
Pasul 1.
În prima fază mediatorul sanitar trebuie să depună la secretariatul instituţiilor o adresă prin care informează
cu privire la activitatea pe care o derulează. Totodată, prin această adresă, mediatorul sanitar trebuie să solicite
sprijinul Primăriei în procesul de rezolvare a problemelor sociale cu care se confruntă membrii comunităţii.
Mediatorul sanitar nu trebuie să uite că atunci când depune adresa de informare să solicite de la secretariat
numărul de înregistrare. Instituţia este obligată să elibereze numere de înregistrare. Dacă este posibil, ar fi bine
ca atunci când vă prezentaţi la secretariatul instituţiei să aveţi două exemplare: un exemplar care să fi e depus la
secretariat şi un alt exemplar pe care să vă fi e oferit numărul de înregistrare.
Exemplul nr. 1
Mediator sanitar Petre Ionica
Str. Noua nr. 1 – Bărcaneşti. Olt
Tel: 0722000000
Către: Primăria Bărcăneşti
In atenţia d-lui Primar, Ilie Dobre
Subiectul corespondenţei: informare cu privire la activitatea mediatorului sanitar din comunitatea de romi.
Stimate Domnule Primar,
Numele meu este Petre Ionica şi domiciliez in localitatea Bărcănesti, strada Noua nr. 1, judeţul Olt.
Prin prezenta doresc să vă informez că incepand cu data de 1 noiembrie 2007 activez ca mediator sanitar angajat
al ASP OLT şi imi desfăşor activitatea in comunitatea cu romi din cartierul Strada Nouă.
In calitate de mediatorul sanitar, funcţionez in baza Ordinului 619/2002 emis de Ministerul Sănătăţii Publice şi
am misiunea de a preveni situaţiile neplacute care pot apărea in comunitatea cu romi din punct de vedere socio-sanitar.
Rolul meu de mediator sanitar este de a facilita comunicarea dintre reprezentanţii autorităţilor locale şi membrii
comunităţilor cu romi.
Avand in vedere rolul meu in comunitatea de romi precum şi probleme cu care se confruntă unii membrii ai
comunităţii de romi, vă rog respectuos să mă sprijiniţi in procesul de rezolvare a problemelor. Colaborarea mea in
calitate de mediator sanitar cu reprezentatii instituţiei dvs va contribui foarte mult la imbunătăţirea situaţiei sociosanitare
a membrilor comunităţilor cu romi pe care le deservesc. In perioada următoare, cu acordul dvs., imi propun
să solicit intalniri de lucru cu reprezentanţii serviciului social şi serviciului de stare civilă din cadrul Primăriei pentru
a stabili modalitatea de colaborare. Totodată, avand in vedere complexitatea activităţii de mediere sanitară vă solicit
să desemnaţi o persoană de contact din cadrul instituţiei cu care să menţin legătura permanent şi care să vă informeze
permanent cu privire la activitatea de mediere sanitară.
In speranţa unei bune colaborări,
Cu deosebită consideraţie,
Petre Ionica
Mediator sanitar
•
•
Capitolul II. Metode şi tehnici de lucru ale mediatorilor sanitari
41
Pasul 2
Ai depus scrisoarea de informare la secretariat. Nu este indicat să aştepţi 30 de zile să primeşti un răspuns
ofi cial din partea Primarului. Timpul mediatorului sanitar este foarte preţios. În acelaşi timp mai ai şi altceva
de făcut. Trebuie să te mobilizezi şi să începi să organizezi întâlniri de lucru cu şefi i serviciilor social şi stare
civilă din cadrul Primăriei. Pentru a organiza aceste întâlniri, te prezinţi personal la Primărie şi stabileşti
întâlnirile de lucru. În funcţie de instituţie (urban sau rural), fi e o să te adresezi direct şefului de serviciu, fi e
stabileşti întâlnirea de lucru cu secretara şefului de serviciu. În cazul în care primarul desemnează o persoană
de contact, te adresezi persoanei de contact delegată de Primărie şi rogi să îţi faciliteze întâlnirile de lucru.
Ce urmăreşte un mediator sanitar de la aceste întâlniri de lucru?
În primul rând mediatorul sanitar trebuie să se asigure că şeful de serviciu a înţeles care este rolul
mediatorului sanitar în relaţia dintre membrii comunităţii şi Primărie;
Mediatorul sanitar trebuie să se asigure că primeşte sprijin din partea serviciului respectiv;
Mediatorul sanitar trebuie să se asigure că benefi ciarii nu vor fi trataţi diferenţiat când solicită sprijinul
serviciului respectiv;
Mediatorul sanitar va realiza un calendar al întâlnirii de lucru cu reprezentanţii celor două servicii.
Pasul 3.
După ce ai informat autoritatea locală urmează să te întâlneşti cu medicul de familie sau, după caz, cu medicii
de familie care îşi desfăşoară activitatea în localitate. Medicul de familie este şi el o autoritate locală şi trebuie
tratată ca atare.
În procesul de relaţionare al mediatorului sanitar cu personalul medical trebuie să se implice coordonatorul
activităţii mediatorilor sanitari din cadrul Autorităţii de Sănătate Publică judeţeană. Pentru a informa medicii
de familie cu privire la programul de mediere sanitară, coordonatorii din cadrul ASP judeţene au mai multe
posibilităţi. Fie redactează o scrisoare de informare şi o transmit către medicii de familie din localităţile în
care îşi desfăşoară activitatea mediatorii sanitari, fi e la întâlnirea lunară de raportare a medicilor de familie
organizată de ASP judeţene, coordonatorul programului de mediere sanitară informează direct medicul de
familie.
Indiferent dacă ASP informează sau nu medicul de familie cu privire la activitatea de mediere sanitară,
mediatorul sanitar tot trebuie să se relaţioneze cu medicul de familie. Fişa de post a mediatorului sanitar
conţine o serie de activităţi pe care mediatorul sanitar le derulează cu sprijinul medicului de familie.
La prima întâlnire cu medicul de familie, mediatorul sanitar trebuie să folosească puţinul timp pe care îl are
la dispoziţie pentru a construi o relaţie de încredere. Medicul de familie care are pacienţi romi pe listă va
fi încântat de colaborarea cu mediatorul sanitar. Aşa cum s-a prezentat la cursurile de formare, mediatorul
sanitar este cultivator de încredere şi de aceea prima impresie contează foarte mult. Nu poţi crea o relaţie de
încredere dacă nu respecţi anumite principii, respectiv: respect, punctualitate, seriozitate şi profesionalism.
Trebuie folosite tehnicile de comunicare învăţate la cursul de formare pentru a construi această relaţie de
colaborare, relaţie care se doreşte a fi de lungă durată. Medicul de familie trebuie să privească mediatorul
sanitar ca pe un partener de lucru şi nu ca pe un subaltern. Relaţia de colaborare care se construieşte între
mediatorul sanitar şi medicul de familie va infl uenţa pozitiv relaţia de comunicare/colaborare dintre membrii
comunităţii şi mediatorii sanitari.
5.1.2. Identifi carea problemelor cu care se confruntă membri comunităţii
Dacă la cursurile de formare, viitorii mediatori sanitari sunt familiarizaţi cu factorii care infl uenţează starea de
sănătate a membrilor comunităţilor cu romi, în practică situaţia este un pic diferită. La cursuri se vorbeşte de
faptul că foarte mulţi romi au probleme cu actele de identitate, au probleme în procesul de obţinere a calităţii
de asigurat medical, au probleme de sănătate, au probleme în relaţionarea cu personalul medical, probleme
legate de legalizarea domiciliului, ş.a.
•
••
•
Manualul mediatorului sanitar
42
La modul general, toate problemele identifi cate la cursurile de formare se regăsesc în comunităţile pe care le
deservesc mediatorii sanitari. Însă, în practică, mediatorul sanitar trebuie să cunoască foarte bine problemele cu
care se confruntă populaţia pe care o deserveşte. Trebuie să cunoască problemele fi ecărei familii de romi asistate.
De ce? Deoarece în felul acesta poate să îşi construiască propria strategie de lucru şi să-şi planifi ce corect
activitatea de mediere sanitară.
Mediatorul sanitar nu poate rezolva toate problemele cu care se confruntă populaţia din comunitate. Mediatorul
sanitar trebuie să-şi concentreze activitatea pentru a contribui la procesul de îmbunătăţire a accesului romilor
la serviciile de sănătate publică. Nu putem discuta despre o comunitate sănătoasă dacă membrii acelei
comunităţi nu au acces la serviciile de sănătate publică. Ca să ai acces la serviciile de sănătate publică, trebuie
să îndeplineşti unele condiţii impuse de legislaţia românească, condiţii regăsite în Legea 95/2008 privind
reforma în domeniul sănătăţii, capitolul asigurărilor de sănătate.
În procesul de identifi care a problemelor cu care se confruntă populaţia, mediatorul sanitar trebuie să facă o
conexiune cu calitatea de asigurat medical. Asta este sarcina principală a mediatorului sanitar. Să se asigure că
romii pot dobândi calitatea de asigurat medical, calitate care îl sprijină în procesul de accesare a serviciilor de
sănătate publică.
Identifi carea problemelor cu care se confruntă populaţia se realizează începând cu prima lună de activitate şi,
în funcţie de problemele identifi cate, mediatorul sanitar îşi poate planifi ca activitatea. Instrumentul de lucru în
procesul de identifi care a problemelor populaţiei este formularul de catagrafi ere. Dacă ne întoarcem la fi şa de post
a mediatorului sanitar observăm că mediatorul sanitar are sarcina de a catagrafi a populaţia infantilă a comunităţii,
de a catagrafi a femeile gravide şi de a catagrafi a (a catagrafi a înseamnă lua în evidenţă) populaţia din comunitate.
Catagrafi erea are un rol foarte important în activitatea de mediere sanitară. Nu trebuie percepută ca o activitate
care trebuie implementată şi atât. Folosim un formular de catagrafi ere, mergem la familii şi îi trecem pe liste.
Care sunt informaţiile pe care trebuie să le obtineţi ca urmare a discuţiilor purtate cu benefi ciarii?
CATAGRAFIEREA ADULŢILOR
(Folosiţi tabelul de mai jos. Copiaţi acest tabel fi e pe coli A4 sau in caiet tip student.)
Nr.
crt
Nume/
prenume Domiciliul Data şi locul
naşterii
Situaţia
actelor de
identitate
Numele
medicului de
familie
Ocupaţia şi
condiţii
locuire
Boli
cronice
Observaţii
Explicaţii:
1. Nr. crt.: Numărul de ordine din caietul de catagrafi ere.
2. Nume şi prenumele – Aici trebuie să identifi caţi numele real al benefi ciarilor. De obicei oamenii
în comunitate sunt recunoscuţi după anumite porecle. În formularul de catagrafi ere treceţi numele
Capitolul II. Metode şi tehnici de lucru ale mediatorilor sanitari
43
şi prenumele ofi cial al persoanei şi puteţi adauga în paranteză numele cu care este recunoscut în
comunitate.
3. Domiciliul – treceţi adresa ofi cială (conform cărţii de identitate). Dacă nu are domiciliul stabil în
comunitate atunci treceţi adresa ofi cială şi în paranteze adresa unde locuieşte fără forme legale.
4. Data şi locul naşterii: Completaţi exact data şi locul naşterii. Pentru mediatorul sanitar este foarte
important să ştie ce vârstă are benefi ciarul şi unde s-a născut. Sunt multe cazuri înregistrate în care
benefi ciarii nu au acte de identitate. Certifi catul de naştere se eliberează de către Primăria unde s-a
născut benefi ciarul. Ex: Copil născut în Brăila şi după naştere copilul locuieşte în Ţăndărei. Certifi catul
de naştere se obţine de la serviciul de stare civilă din cadrul Primăriei Brăila şi nu de la Primăria
Ţăndărei.
5. Situaţia actelor de identitate: La această rubrică mediatorul sanitar nu trebuie să ceară actul de
identitate. Este sufi cient să întrebe dacă are acte de identitate şi dacă nu sunt deteriorate. De multe ori
se întâmplă ca benefi ciarul să vină direct cu actul de identitate la mediatorul sanitar. Era o practică şi
oamenii s-au obişnuit să facă acest lucru. Mediatorul sanitar este un cultivator de încredere şi trebuie să
creadă benefi ciarul când spune că are act de idetitate şi că nu este rupt sau distrus. În tabel, mediatorul
sanitar va trece că benefi ciarul are act de idetitate. Sunt cazuri în care au cărţi de identitate şi le lipseşte
certifi catul de naştere. Atunci mediatorul sanitar va trece, menţiona în formular acest lucru.
6. Medic de Familie: La această rubrică mediatorul sanitar va trece numele medicului de familie la care
este înscris benefi ciarul. Asta în cazul în care are medic de familie. În cazul în care nu are medic de
familie va trece în formular “nu are medic de familie”.
7. Ocupaţia şi condiţii locuire: În permanenţă mediatorul sanitar trebuie să ia în calcul calitatea de
asigurat medical. La această rubrică ne interesează dacă benefi ciarul plăteşte contribuţia obligatorie
la C.A.S. În formular trebuie să trecem dacă are sau nu un venit stabil, dacă este salariat cu carte de
muncă sau este benefi ciar al Legii 416/2001 - legea venitului minim garantat. Totodată, trebuie avute
în vedere şi condiţiile de locuire. În formular treceţi câteva detalii despre condiţiile de locuire (dacă au
apă potabilă, dacă au sufi cient spaţiu de locuit, igiena spaţiului de locuit etc.).
8. Boli cronice: Din discuţiile purtate cu benefi ciarul, mediatorul sanitar poate identifi ca dacă acesta
suferă de o boală cronică. Dacă suferă de o astfel de boală se trece în formularul de catagrafi ere.
9. Observaţii: La rubrica Observaţii, mediatorul sanitar poate trece orice element pe care îl consideră
semnifi cativ. Ideea principală este ca acestă rubrică să ajute mediatorul sanitar în a-şi nota propriile păreri
cu privire la benefi ciarul asistat. De obicei la acesta rubrica mediatorul sanitar notează ceea ce nu rezultă
din formularul de catagrafi ere. De exemplu, dacă benefi ciarul este bolnav TBC, poate nota dacă este sau
nu sub infl uenţa tratamentului conform strategiei de strictă observare. Totodată, la observaţii, mediatorul
sanitar poate face alte aprecieri cu privire la situaţia spatiului de locuit, relevante pentru sănătatea familiei.
CATAGRAFIEREA COPIILOR
(Folosiţi tabelul de mai jos. Copiaţi acest tabel fi e pe coli A4 sau in caiet tip student.)
Nr.
crt.
Nume
prenume Domiciliul Data şi locul
naşterii
Situaţia
actelor de
identitate
Numele
părinţilor
Numele
medicului
de familie
Situaţia
vaccinărilor
Boli
cronice
Observaţii
Manualul mediatorului sanitar
44
Explicaţii:
1. Nr. crt.: Numărul de ordine din caietul de catagrafi ere.
2. Nume şi prenume: Se va completa numele întreg al copilului.
3. Domiciliul: În formularul de catagrafi ere a copiilor vă rugăm să treceţi adresa la care locuiesc părinţii
împreună cu copilul. Este important atât pentru mediatorul sanitar cât şi pentru medicul de familie să
ştie unde îşi are domiciliul copilul. În cazul unei vizite la domiciliu, medicul de familie trebuie să ştie
unde locuieşte copilul.
4. Data şi locul naşterii: Se va trece locul şi data naşterii.
5. Situaţia actelor de identitate: Mediatorul sanitar va trece în formularul de catagrafi ere dacă există sau
nu certifi cat de naştere.
6. Numele părinţilor: În formularul de catagrafi ere, mediatorul sanitar va trece numele complet al
părinţilor. De multe ori părinţii nu au acelaşi nume de familie şi de aceea mediatorul sanitar trebuie să
trecă în formular numele ambilor părinţi.
7. Numele medicului de familie: La această rubrică mediatorul sanitar va trece numele medicului de
familie la care este înscris copilul. Asta în cazul în care are medic de famile. În cazul în care nu are
medic de familie va trece în formular “nu are medic de familie”. După cum ştiţi, copii au acces gratuit
la medicul de familie. Copiii pănă la 18 ani sunt în mod gratuit benefi ciari ai asigurărilor de sănătate.
8. Situaţia vaccinărilor: Situaţia vaccinărilor fi e o afl aţi de la părinţi fi e de la medicul de familie. În
general, copiii au un carnet de vaccinări în care medicul de familie trece toate vaccinările efectuate.
În acest caz puteţi solicita părinţilor carnetul de vaccinare. În cazul în care părinţii nu ştiu care este
situaţia vaccinărilor solicitaţi medicului de familie această situaţie.
9. Boli cronice: Ca şi în cazul adulţilor, mediatorul sanitar trebuie să identifi ce eventuale boli cronice de
care suferă un copil. În funcţie de situaţia reală, mediatorul sanitar va trece în formularul de catagrafi ere
bolile de care suferă copilul sau în cazul în care nu se înregistrează astfel de boli mediatorul sanitar va
trece în formular că nu suferă de boli cronice.
10. Observaţii: La această rubrică mediatorul sanitar va trece orice informaţie cu privire la situaţia
copilului catagrafi at. Dacă este bine îngrijit, dacă igiena spaţiului de locuit este optimă pentru creşterea
copilului, dacă mama ştie cum să-l îngrijească, ş.a.
CATAGRAFIEREA GRAVIDELOR:
(Folosiţi tabelul de mai jos. Copiaţi acest tabel fi e pe coli A4 sau in caiet tip student.)
Nr.
crt.
Nume
prenume Domiciliul
Data şi
locul
naşterii
Situaţia
actelor de
identitate
Medic de
familie
Trimestrul
de sarcină
Situaţia
monitorizării
Boli
cronice
Observaţii
Explicaţii:
1. Nr. crt.: Numărul de ordine din caietul de catagrafi ere.
2. Nume şi prenume: Numele şi prenumele gravidei.
3. Domiciliul: În formularul de catagrafi ere se va trece atât domiciliul legal al gravidei cât şi adresa unde
locuieşte fără forme legale. În comunităţile de romi sunt întâlnite frecvent cazuri în care în actul de
identitate să aibă un domiciliu şi în realitate să locuiască în alta parte.
Capitolul II. Metode şi tehnici de lucru ale mediatorilor sanitari
45
4. Data şi locul naşterii: Completaţi exact data şi locul naşterii. Pentru mediatorul sanitar este foarte
important să ştie ce vârstă are benefi ciarul şi unde s-a născut.
5. Situaţia actelor de identitate: Identifi caţi dacă gravida are sau nu act de identitate. Dacă nu deţine
act de idetitate principala sarcină a mediatorului sanitar este să sprijine gravida în procesul de obţinere
a actului de identitate. Dacă gravida nu are act de identitate, după naştere va fi foarte greu să obţină
certifi catul de naştere al copilului. Conform legislaţiei, pentru eliberarea certifi catului de naştere, la
dosar este nevoie de actele de identitate atât ale mamei cât de ale tatălui.
6. Medic de familie: Gravida are nevoie de un medic care să-i monitorizeze sarcina. Dacă gravida nu
este înscrisă pe lista unui medic de familie, mediatorul sanitar are ca principală sarcină să o sprijine
în procesul de înscriere pe lista unui medic deoarece gravidele benefi ciază prin lege de asigurare
medicală.
7. Trimestrul de sarcină: Mediatorul sanitar va completa în formular luna de sarcină a gravidei.
8. Situaţia monitorizării: Aici mediatorul sanitar trebuie să completeze dacă gravida merge sau nu regulat la
controalele medicale, conform fi şei de monitorizare. Dacă nu merge la monitorizare, sarcina mediatorului
sanitar este de a convinge femeia să meargă la controalele periodice deoarece o ajută foarte mult la naştere.
9. Boli cronice: În cazul în care gravida suferă de boli cronice acestea vor fi trecute în formular.
10. Observaţii: La observaţii mediatorul sanitar poate trece orice informaţie relevantă care să vină în
sprijinul gravidei.
Catagrafi erea trebuie să fi e un proces care să contribuie la dezvoltarea unei relaţii de încredere între mediatorul
sanitar şi benefi ciar. Nu trebuie realizată forţat. Trebuie lucrat cu grijă deoarece oamenii din comunitate au tendinţa
de a răspunde automat la întrebările din formular. Benefi ciarii nu trebuie să vadă acel formular de catagrafi ere.
Mediatorul sanitar trebuie să aibă cu el în permanenţă un carneţel pe care îşi notează diferite aspecte din munca de
zi cu zi. Întrebările din formularul de catagrafi ere trebuie să le aibă în minte iar identifi carea problemelor trebuie
să se realizeze printr-o discutie liberă purtată cu benefi ciarul. Trebuie folosite tehnicile de comunicare dobândite
la cursul de formare. Trebuie să se realizeze o apropiere de membrii familiilor şi o empatizare cu problemele lor.
Pentru o familie alcatuită din 6 membri, timpul minim pe care trebuie să-l aloce mediatorul sanitar discuţiei cu
membrii acestei familii este de minim 30 minute şi maxim 60 minute. Timpul se stabileşte şi în funcţie de cât de
deschişi la comunicare sunt interlocutorii. După ce s-au abordat toate întrebările de formular şi după ce s-a notat
discret în carneţel, ulterior se va completa formularul de catagrafi ere cu datele obţinute.
5.2. Sesiunile de educaţie in grup
Prin munca pe care o desfăşoară în comunitatea cu romi, mediatorul sanitar trebuie să contribuie la
îmbunătăţirea cunoştinţelor membrilor comunităţii cu privire la prevenirea îmbolnăvirilor şi importanţa
sănătăţii. Activitatea de mediere sanitară, conform fi şei de post, se axează în mod special pe prevenire. Aşa cum
se prezintă şi la cursurile de mediere sanitară, mediatorul sanitar are misiunea de a preveni situaţiile neplăcute
care pot apărea în comunitate din punct de vedere socio-sanitar. Mediatorul sanitar trebuie să ştie cum să
gestioneze situaţiile din comunitate şi totodată trebuie să ştie cum să abordeze grupurile.
Instruirea grupurilor se realizează prin sesiuni de educaţie în grup. Se întâmplă exact ca la cursurile de mediere
sanitară. Conducatorul discuţiei trebuie să ştie cum se foloseşte corect acest instrument de lucru. Oamenii, de
obicei, nu au timp să asculte sau subiectul nu este interesant şi în felul acesta fără o planifi care este foarte greu
să instruim comunitatea în domeniul educaţiei pentru sănătate.
Ce inseamnă o sesiune de educaţie in grup?
Sesiunile de educaţie în grup sunt o altă metodă pe care mediatorii o pot folosi pentru a discuta cu persoanele
din comunitate despre aspecte ale sănătăţii. Pentru a vă asigura că activităţile educative sunt efi ciente trebuie
să ţineţi cont de următoarele principii:
Adresaţi-vă audienţei potrivite
Mediatorul trebuie să identifi ce populaţia căreia i se adresează subiectul (grupul ţintă) şi să desfăşoare
sesiunea în funcţie de nevoile şi caracteristicile acesteia.
•
Manualul mediatorului sanitar
46
Nu este recomandat să:
vă concentraţi asupra unor comportamente pozitive pe care grupul deja le practică în mod obişnuit;
este sufi cient să le amintiţi şi/sau să le subliniaţi importanţa;
sugeraţi comportamente sau obiceiuri greu sau imposibil de aplicat sau care sunt inacceptabile
pentru grup.
Atrageţi atenţia audienţei
Sesiunea educativă trebuie să atragă atenţia oamenilor, să îi determine să asculte sau să participe activ.
Pentru aceasta trebuie ca subiectul să fi e interesant şi modul în care mediatorul facilitează sesiunea să fi e
atractiv pentru grup.
Asiguraţi-vă că mesajul a fost inţeles (perceput corect de audienţă)
Oamenii trebuie să înţeleagă corect mesajul. Aceasta depinde de abilitatea lor de a înţelege limbajul,
termenii sau desenele folosite şi de a asimila toate informaţiile prezentate. Deci, limbajul, termenii
sau desenele folosite, volumul informaţiilor prezentate trebuie să fi e potrivite, adaptate în funcţie de
caracteristicile grupului.
Promovaţi acceptarea schimbării
Oamenii trebuie să creadă şi să accepte ce li se spune. Acceptarea unor informaţii şi idei noi depinde în
mare parte de:
gradul în care informaţiile, ideile şi schimbările de comportament propuse corespund, sau nu,
valorilor oamenilor cu privire la subiectul/comportamentul respectiv;
cât de vechi sunt aceste valori şi obiceiuri (cele mai recente sunt în general mai uşor de schimbat
decât cele dobândite în familie, sau care există de mult timp);
cât de repede şi uşor pot fi demonstrate efectele pozitive ale schimbării propuse;
Produceţi o schimbare de comportament
Mesajul trebuie ţintit către acele obiceiuri care pot fi infl uenţate mai uşor pentru a determina
persoana să facă schimbarea propusă;
Persoana trebuie să poată face faţă presiunilor familiei sau altor persoane importante pentru el/ea,
Trebuie să existe o serie de factori favorizanţi (bani, timp, abilităţi, servicii medicale etc.) pentru a
facilita schimbarea.
Imbunătăţiţi starea de sănătate
Schimbările de comportament promovate trebuie să producă îmbunătăţiri vizibile ale sănătăţii
populaţiei.
Cum se pregăteşte o sesiune de educaţie in grup
Înainte de a organiza o sesiune de educaţie în grup, mediatorul sanitar trebuie să răspundă la următoarele
întrebări:
1. Cine este audienţa/grupul ţintă? Cu ce fel de oameni voi vorbi?
a) Ce ştiu ei despre subiect?
b) Ce aşteptări/interes pot avea faţă de subiectul ales?
c) Câte persoane vor participa?
2. Ce obiective imi propun? Ce doresc să inveţe oamenii in timpul acestei sesiuni? Obiectivele sesiunilor
de educaţie sunt importante:
a) Specifi că cunoştinţele şi comportamentele aşteptate la participanţi ca rezultat al sesiunii;
b) Ele infl uenţează alegerea metodelor de învăţare;
c) Ele infl uenţează alegerea mijloacelor vizuale;
d) Sunt necesare pentru evaluarea sesiunii.
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
••
•
Capitolul II. Metode şi tehnici de lucru ale mediatorilor sanitari
47
3. Unde va avea loc sesiunea? Cat timp va dura?
Factori care infl uenţează alegerea locului şi durata sesiunii:
a) Unde ar fi mai potrivit să organizez sesiunea: înăuntru sau afară (ţinând cont de vreme, spaţiu
disponibil, număr aşteptat de persoane etc.)?
b) Cum aş putea face spaţiul mai confortabil pentru participanţi?
c) Cât timp vor aloca oamenii acestei activităţi?
d) Cât timp am eu disponibil pentru această activitate?
4. Ce metode voi folosi pentru această sesiune? Ce tipuri de intrebări va trebui să pun pentru a facilita
discuţia şi participarea?
Factori care infl uenţează alegerea metodelor:
a) obiectivele sesiunii;
b) caracteristicile grupului ţintă;
c) timpul şi spaţiul disponibile;
d) metodele pe care le ştiu cel mai bine.
În general, cele mai efi ciente metode de învăţare:
Oferă ocazii pentru discuţii, feedback şi participare activă;
Implică simulări, scenete şi exerciţii de rezolvare a problemelor;
Folosesc desene care pot provoca discuţii;
Stimulează mai degrabă gândirea, analiza atentă şi abilităţile de rezolvare a problemelor, decât acumularea
unor cunoştinţe;
Necesită grupuri relativ mici (maximum 20 de persoane);
Necesită un bun facilitator, nu neapărat un profesor sau „expert”.
Tehnici obişnuite de învăţare, de animare a grupurilor:
Demonstraţia;
Discuţiile de grup;
Povestiri.
5. Ce instrumente vizuale sunt disponibile şi potrivite grupului?
Pentru o sesiune de educaţie în grup se pot folosi:
a) Obiecte;
b) Flipchart/tablă;
c) Desene;
d) Panouri, afi şe.
Factori care infl uenţează alegerea. Instrumentele vizuale trebuie să fi e:
Adaptate metodelor de învăţare folosite;
Disponibile (inclusiv echipamente);
Uşor de transportat;
Sufi cient de interesante pentru a atrage şi a menţine atenţia grupului;
Adaptate locului de desfăşurare a sesiunii.
6. Cum pot evalua efi cienţa sesiunii?
In timpul sesiunii aş putea să:
1. Observ grupul pentru a vedea dacă este interesat de subiect şi mesajul este înţeles;
2. Pun întrebări deschise pentru a verifi ca ce au învăţat participanţii, ce înseamnă pentru ei mesajele
transmise;
3. Rog o persoană din grup să facă rezumatul celor discutate.
••••
••
•••
•••••
Manualul mediatorului sanitar
48
După sesiune, pot să:
1. Notez dacă a crescut numărul oamenilor care participă (faţă de sesiunile anterioare);
2. Notez dacă oamenii cer informaţii suplimentare;
3. Verifi c dacă grupul face ceea ce mi-am propus ca obiectiv pentru sesiune;
4. Mă gândesc: “Cum aş putea îmbunătăţi viitoarele sesiuni educative?”
Odată ce aţi răspuns la aceste întrebări, consideraţi că sunteţi pregătiţi să livraţi sesiunea de educaţie în grup.
Organizarea unei sesiuni de educaţie în grup, după cum se poate observa, nu înseamnă să te postezi în faţa
grupului şi să vorbeşti. Trebuie să fi i conştient tot timpul de obiectivele propuse. Când se discută în grup
trebuie să aveţi grijă să nu vă abateţi de la subiect. Oamenii au tendinţa de a divaga de la subiect. Practic îţi
propui să discuţi cu participanţii despre importanţa prevenirii îmbolnăvirilor şi în timpul sesiuni să ajungeţi
să discutaţi despre ajutorul social. Este ceea ce v-aţi propus? Trebuie să vă asiguraţi că participanţii au înţeles
importanţa prevenirii îmbolnăvirilor.
Vă asiguram că, dacă urmaţi paşii prezentaţi mai sus, sesiunile de educaţie în grup vor fi mult mai animate şi
din calitativ mai bune. Cu cât livraţi mai multe sesiuni cu atât veţi câştiga mai multă experienţă. Grupurile
sunt diferite iar experienţa dvs. îşi va spune cuvântul. Dacă alegeţi să discutaţi teme de sănătate (TBC, PF,
ITS, HIV/SIDA, cancer mamar, ş.a.), vă rugăm să solicitaţi sprijinul unei persoane autorizate (medic, asistentă
medicală) pentru a pregăti sesiunile de educaţie sanitară în grup.
10. Raportul de activitate al mediatorului sanitar
Raportul de activitate refl ectă toată activitatea pe care o desfăşoară un mediator sanitar pe parcursul unei
perioade de timp (în general mediatorul sanitar trebuie să raporteze activitatea lunar). Mediatorul sanitar este
responsabil pentru completarea raportului de activitate lunar. Pentru a veni în sprijinul dvs., am redactat un
formular de raportare a activităţii.
Formularul de raportare urmăreşte două aspecte importante:
aspecte calitative (ex. felul în care s-a îmbunătăţit relaţia dintre comunitate şi autorităţile locale, cum lucrează
mediatorul sanitar cu autorităţile locale, cum este perceput mediatorul sanitar de către autorităţile locale ş.a.).
aspecte cantitative (ex. nr. de persoane bolnave TBC, nr. persoane catagrafi ate, nr. de gravide catagrafi ate,
numărul de sesiuni de educaţie în grup derulate de un mediator sanitar, nr. de persoane fără medic de
familie, nr. de persoane fără acte de identitate ş.a.).
Cum se completează raportul de activitate?
Exemplu
NUME: .............................................. PRENUME: .......................................................................
Str. ...................................................... Nr. ........ Bl. ................................. Sc. ............ Ap. ..........
Loc./sect. .........................................................................................................................................
Judeţ .............................................................................................. Cod poştal ..............................
Tel. fi x ................................ Tel. Mobil ................................ E-mail: .............................................
Numărul de comunităţi in care activezi : ..........................................................................................
Spitalul ...........................................................................................................................................
Numele medicului coordonator .......................................................................................................
Telefon /fax .....................................................................................................................................
–
–
Capitolul II. Metode şi tehnici de lucru ale mediatorilor sanitari
49
Fiecare raport de activitate trebuie să conţină datele personale. Mediatorul sanitar trebuie să completeze cu litere
de tipar numele şi prenumele, adresa corectă, numărul de telefon fi x sau mobil, să precizeze în câte comunităţi
îşi desfăşoară activitatea (ex. în localitatea Movileni jud. Galaţi există doua comunităţi de romi, respectiv
Movileni de Sus şi Movileni de Jos. Mediatorul sanitar îşi desfăşoară activitatea în două comunităţi).
În cazul în care mediatorul sanitar este angajatul ASP acesta este arondat unui spital (ex. în judeţul Brăila,
mediatorul sanitar este angajatul ASP însă primeşte salariul de la Spitalul Judeţean Brăila).
Fiecare mediator sanitar colaborează cu un medic care totodată este şi îndrumătorul activităţii sale. În acest
sens, în raportul de activitate, după ce se completează datele personale trebuie să se completeze şi numele
medicului îndrumător precum şi numarul de telefon/fax unde poate fi contactat pentru mai multe detalii.
1. Descrieţi pe scurt comunitatea in cadrul căreia vă desfăşuraţi activitatea ca mediator sanitar
(judeţ, oraş, comună, sat, cartier, numărul total al populaţiei din comunitate, neamuri de romi, probleme ale
comunităţii etc.)
Orice raport de activitate al mediatorului sanitar trebuie să înceapă cu descrierea comunităţii în care activează.
Descrierea comunităţii ajută cititorul (evaluatorul) să îşi formeze o imagine cu privire la comunitatea pe care o
deserveşte mediatorul sanitar. În acest sens, mediatorul sanitar trebuie să răspundă la următoarele întrebări:
În ce judeţ, oraş, comună, sat sau cartier se afl ă comunitatea de romi?
Cum se numeşte comunitatea de romi (ex: Ferentari în Bucureşti, Bereasca în Ploieşti, Modruzeni în
Mărăşeşti, ş.a.)?
Care este numărul total al populaţiei de etnie romă? (de obicei nu se folosesc date exacte. Mediatorii
sanitari sunt sfătuiţi să folosească formula “In comunitatea de romi din localitatea X locuiesc cca. 1500
persoane” chiar dacă mediatorul sanitar cunoaşte numărul real al membrilor comunităţii)
Ce neamuri de romi trăiesc în comunitate? (ex. rudari, ursari, căldărari etc.); este foarte important
să cunoaştem specifi cul neamului de romi din comunitate; mediatorul sanitar trebuie să se adreseze
problemelor cu care se confruntă membrii comunităţii ţinând cont de specifi cul grupului de romi;
Care sunt problemele cu care se confruntă populaţia de romi (mediatorul sanitar trebuie să facă referire
atât la problemele sociale cât şi la problemele sanitare)?
Răspunsurile la întrebările anterioare trebuie să fi e aşezate în pagină astfel încât cel care analizează raportul de
activitate să înţeleagă contextul în care îşi desfăşoară activitatea mediatorul sanitar.
2. Completaţi următoarele informaţii:
Număr persoane catagrafi ate per total
Număr persoane catagrafi ate în această lună
Număr copii catagrafi aţi per total
Număr copii catagrafi aţi în această lună
Număr femei gravide catagrafi ate per total
Număr femei gravide catagrafi ate în această lună
Număr persoane identifi cate neînscrise la medicul de familie
Număr persoane asistate în procesul de înscriere la medicul de familie
Număr persoane adulte suspecte cu TBC
Număr persoane adulte depistate cu TBC
Număr copii 0-18 ani suspecţi cu TBC
••
•
•
•
Manualul mediatorului sanitar
50
Număr copii 0-18 ani depistaţi cu TBC
Număr persoane adulte depistate cu HIV/SIDA
Număr copii 0-18 ani depistaţi cu HIV/SIDA
Aşa cum spuneam în primele paragrafe, în raportul de activitate se solicită două tipuri de date, respectiv date
calitative şi date cantitative.
Cum trebuie să completeze un mediator sanitar datele solicitate?
Numărul de persoane catagrafi ate per total.
În fi ecare lună de activitate mediatorul sanitar catagrafi ază un număr de persoane.
Exemplu:
Un mediator sanitar începe să activeze din luna august. În luna august mediatorul sanitar catagrafi ază
50 de persoane. În luna următoare, septembrie, mediatorul catagrafi ză un număr de 120 persoane. La
întrebarea “Numărul de persoane catagrafi ate per total” un mediator sanitar trebuie să completeze
numărul total adunând persoanele din prima lună (august) şi următoarea lună (septembrie), respectiv
50 persoane + 120 persoane = 170 persoane. Deci, la întrebarea “Numărul de persoane catagrafi ate per
total”, mediatorul sanitar trebuie să completeze suma de 170 persoane.
Numărul de persoane catagrafi ate in această lună.
Aşa cum am menţionat anterior, mediatorul sanitar are ca sarcină lunară catagrafi erea populaţiei.
La întrebarea “Numărul de persoane catagrafi ate in această lună” mediatorul sanitar trebuie să
completeze numarul de persoane care au fost luate în evidenţă în luna respectivă.
Exemplu:
În luna august un mediator sanitar a catagrafi at un numar de 50 persoane. În formularul de raportare
mediatorul sanitar va completa în dreptul “Numărul de persoane catagrafi ate in aceasta lună” 50
persoane.
Număr copii catagrafi aţi per total
În fi ecare lună de activitate mediatorul sanitar catagrafi ază un anumit număr de copii.
Exemplu
Presupunem ca un mediator sanitar începe să activeze din luna august. În luna august mediatorul sanitar
catagrafi ază 20 de copii. În luna următoare, septembrie, mediatorul catagrafi ză un numar de 60 copii. La
întrebarea “Numărul de copii catagrafi aţi per total” mediatorul sanitar trebuie să completeze numărul
total adunând numărul de copii catagrafi aţi în luna august şi numărul de copii catagrafi aţi în luna
septembrie, respectiv 20 copii (august) + 60 copii (septembrie) = 80 copii catagrafi aţi per total. Deci, la
întrebarea “Numărul de copii catagrafi aţi per total”, mediatorul sanitar trebuie să completeze 80 copii.
Număr copii catagrafi aţi in această lună
La aceasta întrebare “Numărul de copii catagrafi aţi in aceasta luna” mediatorul sanitar trebuie să
completeze numărul de copii care au fost luaţi în evidenţă în luna respectivă.
Număr de femei gravide catagrafi ate per total
Una dintre sarcinile mediatorilor sanitari, conform fi şei de post, este de a identifi ca şi a însoţi femeile
gravide la medicul de familie în vederea monitorizării sarcinii. La întrebarea “Numărul de femei gravide
catagrafi ate per total” mediatorul saniar trebuie să completeze numărul total de femei gravide pe care
le-a identifi cat pe parcursul derulării activităţilor de mediere sanitară.
Exemplu:
În luna august mediatorul sanitar a identifi cat 5 gravide şi le-a însoţit la medicul de familie pentru
a fi luate în evidenţă în vederea monitorizării sarcinii iar în luna septembrie mediatorul sanitar mai
•
•
•
•
•
Capitolul II. Metode şi tehnici de lucru ale mediatorilor sanitari
51
identifi că 5 persoane. Atunci când completează raportul de activitate, în dreptul întrebării “Număr de
femei gravide catagrafi ate per total” mediatorul va completa 10 persoane.
Număr femei gravide catagrafi ate in această lună
La această întrebare mediatorul sanitar va completa numărul de femei gravide identifi cate în luna
respectivă.
Exemplu
În luna august mediatorul sanitar a identifi cat 5 gravide. Când completează raportul de activitate
mediatorul sanitar va completa cifra 5.
Număr persoane identifi cate neinscrise la medicul de familie
Una dintre sarcinile mediatorilor sanitari, conform fi şei de post, este aceea de a identifi ca persoanele
neînscrise la medicul de familie. Având în vedere misiunea mediatorului sanitar, de a preveni situaţiile
neplăcute care pot apărea în comunitatea de romi din punct de vedere socio-sanitar, mediatorul sanitar
trebuie să sprijine persoanele fără medic de familie în procesul de înscriere. Astfel, când completează
raportul de activitate, mediatorul sanitar trebuie să completeze numărul de persoane identifi cate neînscrise
pe lista unui medic de familie.
Exemplu:
În luna august mediatorul sanitar identifi că 29 persoane care nu au un medic de familie. În raport, în
dreptul întrebării „Număr persoane identifi cate neinscrise la medicul de familie” mediatorul sanitar
completează 29 persoane.
Număr persoane asistate in procesul de inscriere la medicul de familie
Aşa cum spuneam mai sus, sarcina mediatorului sanitar este aceea de a identifi ca şi a sprijini persoanele
fără medic de familie în procesul de înscriere. De foarte multe ori persoanele identifi cate de mediatorul
sanitar fără medic de familie nu deţin calitatea de asigurat medical. Pentru a putea benefi cia de asistenţă
medicală din partea unui medic de familie trebuie să deţii obligatoriu această calitate de ASIGURAT
MEDICAL.
După cum se ştie, persoanele care deţin calitatea de asigurat medical trebuie să facă parte dintr-una din
categoriile următoare:
Salariat - lunar se plăteşte o contribuţie procentuală din veniturile realizate, contribuţie care va ajunge la
Casa de Asigurări de Sănătate;
Pensionar - Fondul de Pensii plăteşte o sumă care ajunge la Casa de Asigurări de Sănătate;
Disponibilizat sau în perioada în care se primeşte ajutor de somaj – instituţia care plăteşte acest ajutor
plăteşte şi contribuţia la fondul de sănătate care ajunge la Casa de Asigurări de Sănătate; în acest caz, dacă
soţia/soţul persoanei şomere nu realizează venituri, poate benefi cia de asigurarea partenerului în calitate
de co-asigurat;
Fără nici un venit din cauză că persoana nu este angajată, nu este şomer sau pensionar – nu există
posibilitatea de a plăti de unul singur contribuţia la Casa de Asigurări de Sănătate) – atunci persoana
trebuie să solicite la Primărie să benefi cieze de Legea 416/2001 a venitului minim garantat; în cazul în
care persoana se afl ă pe listele benefi ciarilor Legii 416/2001, statul va plăti contribuţia necesară la Casa
de Asigurări de Sănătate;
Persoana care nu realizează nici un venit şi soţia/soţul este angajat - aceasta poate benefi cia de asigurarea
partenerului de viaţa în calitate de co-asigurat medical;
Persoana care nu este salariată, pensionar sau şomer şi nu benefi ciază de reglementarile Legii 416/2001,
singura modalitate de a deveni asigurat medical este plata din buzunar a contribuţiei la Casa de Asigurări
de Sănătate;
Copiii până la vârsta de 18 ani (sau chiar până la 26 de ani, dacă urmează o şcoală sau facultate) sunt
asiguraţi gratuit prin lege;
Persoanele persecutate din motive politice, din motive etnice, veteranii de război, invalizii şi văduvele de
război;
•
•
•
•
••
•
•
•
•
•
Manualul mediatorului sanitar
52
Persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă, pensie sau alte surse şi se afl ă în îngrijirea
familiei;
Persoanele care se afl ă în perioada de amânare sau întrerupere a executării pedepsei privative de libertate,
dacă nu au venituri;
Bolnavii cu boli incluse în programele naţionale de sănătate stabilite de Ministerul Sănătăţii, până la
vindecarea respectivei afecţiuni, dacă nu realizează venituri din muncă, pensie sau din alte resurse.
Mediatorul sanitar trebuie să informeze persoanele identifi cate fără medic de familie care sunt condiţiile pe
care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a putea benefi cia de serviciile unui medic de familie.
Exemplu
Mediatorul sanitar a identifi cat 30 de persoane care nu sunt înscrise pe lista unui medic de familie. În luna
respectivă mediatorul sprijină aceste persoane în vederea benefi cierii de serviciile unui medic de familie. Din
cele 30 de persoane identifi cate, la sfârşitul lunii doar 18 au reuşit să se înscrie pe lista unui medic de familie.
În raportul de activitate, mediatorul sanitar completează 18 persoane.
Număr persoane adulte suspecte cu TBC
La cursurile de formare, mediatorii sanitari au primit informaţiile minime în ceea ce priveşte TBC. Mediatorul
sanitar este familiarizat cu simptomele bolii şi poate recunoaşte o persoană care ar putea fi infestată TBC.
În cazul în care mediatorul sanitar identifi că astfel de cazuri, sarcina lui este de a anunţa imediat medicul
de familie. În cazul în care mediatorul sanitar recunoaşte simptomele TBC la un pacient, nu trebuie să
comunice imediat diagnosticul fără consult medical. De exemplu, un mediator sanitar merge la o familie şi
recunoaşte simptomele TBC. Mediatorul sanitar nu trebuie să spună „sunteţi bolnav TBC” dacă nu are un
răspuns autorizat de la medicul de familie (sau medicul specialist). Persoanele din familia respectivă, care
prezintă simptomele TBC sunt considerate SUSPECTE. Mediatorul sanitar nu are pregatire medicală şi
nu poate spune cu exactitate dacă este sau nu infestat TBC. În cazul în care greşeste, mediatorul sanitar îşi
pierde credibilitatea şi, de aceea, trebuie să convingă pacientul să meargă la medic pentru analize.
În raportul de activitate, mediatorul sanitar trebuie să completeze numărul de persoane adulte pe care le-a
identifi cat ca fi ind SUSPECTE şi pe care le-a mobilizat la medicul de familie (sau medic de specialitate).
Număr persoane adulte depistate cu TBC
Aşa cum am spus mai sus, mediatorul sanitar depistează persoanele suspecte TBC şi sarcina lui este de
a mobiliza aceste persoane la medicul de familie sau la medicul de specialitate în vederea diagnosticării.
De multe ori persoanele suspecte TBC, la controlul medical de specialitate, se dovedesc a fi negative (nu
sunt infestate TBC). Când completează raportul de activitate, mediatorul sanitar trebuie să facă diferenţa
între cele două cuvinte: SUSPECT – DEPISTAT.
SUSPECT – este persoana care prezintă simpomele însă care nu este diagnosticat;
DEPISTAT – persoana care prezintă simptomele şi care la controlul medical de specialitate este
diagnosticat pozitiv (este bolnav TBC).
Exemplu
În luna august mediatorul sanitar identifi că 10 persoane SUSPECTE TBC însă la controlul medical
doar 3 sunt depistaţi TBC. În raportul de activitate mediatorul sanitar trebuie să completeze 10 persoane
suspecte şi 3 depistate.
Număr copii 0-18 ani suspecţi cu TBC
Ca şi în cazul adulţilor prezentat mai sus, mediatorul sanitar trebuie să completeze în raportul de activitate şi
date cu privire la copii. Dacă într-o familie sunt 7 persoane (2 adulţi şi 5 copii) şi adulţii prezintă simpomele
TBC, mediatorul sanitar trebuie să ia în considerare faptul că şi copii sunt consideraţi SUSPECŢI.
Număr copii 0-18 ani depistaţi cu TBC
La întrebarea Număr copii 0-18 ani depistaţi cu TBC mediatorul sanitar trebuie să completeze numărul
de copii care au fost diagnosticaţi TBC de către medicul specialist TBC.
•
•
•
•
•
••
•
•
Capitolul II. Metode şi tehnici de lucru ale mediatorilor sanitari
53
Număr persoane adulte depistate cu HIV/SIDA
De obicei, în comunităţile cu romi, persoanele care sunt infestate HIV/SIDA nu discută despre această
boală, fi ind considerată o boală „ruşinoasă”. Mediatorul sanitar, fi ind un cultivator de încredere, poate
afl a astfel de informaţii. Faptul că o persoană destăinuie mediatorului sanitar că este infestat HIV/
SIDA este o mare responsabilitate pentru mediatorul sanitar. Mediatorul sanitar nu trebuie să dezvaluie
numele persoanei respective dacă aceasta nu doreşte. Confi denţialitatea informaţiei este o condiţie pe
care mediatorul sanitar trebuie să o respecte în munca lui. În cazul în care există astfel de persoane în
comunitate, în raportul de activitate mediatorul sanitar trebuie să scrie doar numărul de persoane, fără a
da nume. Important este ca medicul de familie să cunoască acel caz.
Număr copii 0-18 ani depistaţi cu HIV/SIDA
Cele enumerate la punctul 13 sunt valabile şi în cazul copiilor. În raportul de activitate se scrie doar
numărul de copii infestaţi HIV/SIDA, dacă este cazul.
3. Identifi carea persoanelor fără acte de identitate
Număr persoane adulte fără acte de identitate
Număr de copii fără acte de identitate
Număr cazuri soluţionate
Una dintre sarcinile enumerate în fi şa de post a mediatorilor sanitari este aceea de a identifi ca şi sprijini
persoanele fără acte de identitate în procesul de obţinere a acestora. Mediatorii sanitari, când efectuează
catagrafi erea populaţiei, identifi că aceste cazuri.
În raportul de activitate, mediatorul sanitar trebuie să completeze câte persoane adulte au fost depistate fără
acte de identitate, câţi copii au fost depistaţi fără documente de identitate şi câte cazuri au fost soluţionate cu
ajutorul mediatorului sanitar. Obţinerea unui act de identitate este o procedură complexă care de multe ori
necesită foarte mult timp.
Exemplu:
Dacă un mediator identifi că 20 persoane adulte fără acte de identitate va completa în raport numarul 20.
Dacă identifi că 15 copii fără acte de identitate va completa în raportul de activitate numărul 15. La numărul
de cazuri soluţionate, mediatorul sanitar trebuie să completeze numărul de cazuri care au fost soluţionate şi în
care mediatorul sanitar a fost implicat.
4. Campanii de vaccinare:
Perioada Tipul vaccinării Număr persoane vaccinate
Mediatorii sanitari sprijină personalul medical în efectuarea imunizărilor în populaţia infantilă a comunităţii.
Cu alte cuvinte, mediatorul sanitar sprijină medicii de familie în campanile de vaccinare pe care le efectuează
în comunităţile cu romi. În raportul de activitate mediatorul sanitar trebuie să completeze perioada în care s-a
efectuat vaccinarea, ce tip de vaccin s-a efectuat şi câte persoane au fost vaccinate.
•
•
Manualul mediatorului sanitar
54
5. Activităţi de educaţie sanitară (sesiuni de educaţie in grup)
Perioada Tematica abordată Materiale folosite
Număr materiale
distribuite
Număr persoane
informate
Lunar, mediatorul sanitar are ca sarcină implementarea de activităţi de educaţie sanitară, alegând diferite teme
(TBC, sănătatea reproducerii, alimentaţie, îngrijirea nou-născuţilor, ş.a.). În raportul de activitate tabelul
trebuie completat răspunzând la următoarele întrebări:
a. În ce perioadă a avut loc activitatea de educaţie sanitară (ex. 15 august 2005);
b. Ce temă a fost abordată (ex: cum ne protejăm împotriva îmbolnăvirii cu TBC);
c. Ce materiale s-au folosit (ex: pliante, afi şe sau în cazul în care nu se folosesc materiale că informaţia a
fost transmisă pe cale orală – discuţii libere);
d. Câte materiale au fost distribuite la sesiunile de educaţie sanitară (ex; 20 afi şe, 30 pliante);
e. Câte persoane au fost informate (ex. 15 persoane).
Număr sesiuni de educaţie desfăşurate:
Planifi care
familială
Asistenţă
prenatală
ITS HIV/SIDA TBC
Cancer
Mamar
Altele
În tabelul de mai sus mediatorul sanitar trebuie să completeze câte sesiuni de educaţie a desfăşurat în luna
respectivă abordând temele de mai sus.
Exemplu:
În luna august un mediator sanitar a desfăşurat 2 sesiuni de educaţie sanitară în domeniul TBC, o sesiune în
domeniul ITS (infecţii cu transmitere sexuală) ş.a. La capitolul ALTELE mediatorul sanitar trebuie să scrie
despre ce s-a discutat şi de câte ori a abordat subiectul respectiv. De exemplu, mediatorul sanitar poate discuta
despre cum se obţine ajutorul minim garantat, cum se obţin actele de identitate, igiena spaţiului de locuit, ş.a.
Mediatorul sanitar poate discuta cu femeile din comunitate chiar şi cum se prepară mâncarea în mod corect.
Mediatorul sanitar trebuie să abordeze sesiunile de educaţie care vin în sprijinul comunităţii în care activează.
6. Desfăşurarea campaniei de Informare Educare şi Comunicare cu accent pe problematica tuberculozei
6.1. Descrieţi cum aţi realizat campania in şcoli (perioadă, număr de sesiuni, tip de materiale distribuite,
număr de materiale distribuite, număr elevi informaţi, etc) – anexaţi procese verbale semnate de unitatea
şcolară.
Mediatorii sanitari pot desfăşura sesiunile de educaţie sanitară şi în şcoli. Este foarte important ca mediatorii
sanitari, înainte de a desfăşura orele de educaţie sanitară, să îşi pregătească cu mare atenţie sesiunile şi materialele.
În raportul de activitate, mediatorii sanitari trebuie să scrie cum a desfăşurat campania de informare în şcoli
parcurgând următoarele întrebări:
În ce perioadă a avut loc campania?
Câte sesiuni s-au susţinut?
Ce materiale s-au folosit (afi se, pliante etc.)?
Câte materiale s-au distribuit în timpul sesiunilor de informare?
Câţi elevi au fost informaţi?
•••••
Capitolul II. Metode şi tehnici de lucru ale mediatorilor sanitari
55
Răspunsurile la aceste întrebări trebuie scrise astfel încât cel care citeşte raportul să înţeleagă clar cum s-a
abordat această sesiune de informare. Dacă este posibil se va folosi o pagină anexă în care să fi e prezentată şi
reacţia copiilor.
6.2. Cum aţi desfăşurat campania IEC in comunitate (perioada, număr de sesiuni, categorii de persoane,
tip materiale distribuite, număr materiale distribuite, număr persoane informate etc.)?
În raportul de activitate mediatorii sanitari trebuie să descrie cum s-a desfăşurat campania IEC în comunitate.
În acest sens, mediatorul sanitar trebuie să raspundă la următoarele întrebări:
În ce perioadă a avut loc campania?
Câte sesiuni de informare au fost ţinute în comunitate?
Ce categorii de persoane au participat la întâlniri grup de femei, grup de bărbaţi, grup mixt)? (
Ce materiale s-au folosit (pliante, afi şe etc.)?
Câte materiale au fost distribuite în timpul sesiunilor de informare?
Câte persoane au participat la sesiunile de informare?
Care a fost reacţia participanţilor cu privire la sesiunea susţinută?
7. Care au fost problemele intampinate in desfăşurarea campaniei de Informare Educare şi Comunicare?
La această întrebare mediatorul sanitar trebuie să explice clar care au fost problemele care au apărut în timpul
implementării campaniei de informare, educare şi comunicare. Dacă este posibil se va prezenta şi modul cum
s-au rezolvat aceste probleme şi cine a oferit sprijin.
8. Descrieţi relaţia cu partenerii de lucru
Aşa cum spuneam la început, prin raportul de activitate dorim să colectăm atât date cantitative cât şi date
calitative. Întrebările de tipul “Descrieţi relaţia cu medicul de familie” urmăresc aspectul calitativ al activităţii
mediatorului sanitar. La această întrebare NU trebuie să raspundeţi doar BUNĂ sau REA. Trebuie să detaliaţi
mai mult cum anume colaboraţi. Pentru asta trebuie să raspundeţi la următoarele întrebări:
Care este numele medicului cu care colaboraţi? Sau cu cine din instituţia respectivă colaboraţi (din ASP,
Primărie, ş.a.)?
Există un calendar de activităţi care reglementează relaţia de colaborare?
Care sunt activităţile care le desfăşuraţi împreună?
Au existat tensiuni în relaţia de colaborare? Daţi exemple.
Cum percepe partenerul de lucru relaţia de colaborare cu mediatorul sanitar?
Sarcinile care îţi sunt date de către partenerul de lucru sunt în fi şa ta de post?
Care este percepţia partenerului de lucru vis-a-vis de comunitatea de romi?
Faptul că eşti din comunitatea de romi este o barieră în colaborarea cu partenerul de lucru?
În relaţia cu pacienţii romi partenerul de lucru se comportă diferit faţă de pacienţii majoritari?
Aceste întrebări sunt valabile pentru fi ecare partener de lucru, respectiv: ASP, Primărie, medic de familie, ş.a.
În concluzie, când răspundeţi la întrebarea “descrieţi relaţia cu medicul de familie” sau cu alţi parteneri vă
rugăm să detaliaţi această relaţie urmărind întrebările de mai sus.
9. Cazuri de discriminare identifi cate
Unul dintre factorii care infl uenţează starea de sănătate a romilor este DISCRIMINAREA. În munca pe care
o desfăşoară, un mediator sanitar poate identifi ca asftel de cazuri de discriminare care pot infl uenţa negativ
comunitatea de romi.
•••••••
•
••••••••
Manualul mediatorului sanitar
56
De multe ori, mediatorii sanitari identifi că cazuri de discriminare în comunităţile cu romi şi nu ştiu care este
legislaţia care reglementează noţiunea de discriminare. Noţiunea de discriminare este prezentată în Ordonanţa
Guvernului 137/2000 cu privire la prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. În ordonanţa
137/2000 sunt defi nite două tipuri de discriminare: directă şi indirectă.
Discriminarea directă: Art. 2, alin. 1 din lege prevede că: prin discriminare se înţelege orice deosebire,
excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială,
convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectarea HIV ori apartenenţa
la o categorie defavorizată care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei
sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ori a drepturilor
recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural, sau în orice alte domenii ale vieţii
publice.
Discriminarea indirectă: Art. 2 alin (2) din lege prevede că: „Sunt discriminatorii, potrivit prezentei
ordonanţe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza
criteriilor prevăzute la alin. (1), faţă de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau
practici sunt justifi cate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate
şi necesare. (3) Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau
defavorizează nejustifi cat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau
o comunitate faţă de alte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi, atrage răspunderea contravenţională
conform prezentei ordonanţe, dacă nu intră sub incidenţa legii penale.”
Segregarea pe criterii etnice
Segregarea este o formă gravă de discriminare. În cazul romilor, cele mai des întâlnite forme sunt segregarea
rezidenţială, segregarea în educaţie precum şi segregarea în unităţile spitaliceşti.
Segregarea constă in separarea fi zică, intenţionată sau neintenţionată, a persoanelor de etnie romă
de restul populaţiei, astfel incat numărul de romi faţă de cei ne-romi este disproporţionat de mare in
raport cu procentul pe care romii il reprezintă din totalul populaţiei in respectiva unitate administrativ
teritorială.
Legea 27/2004 vizează egalitatea în:
activitatea economică şi în materie de angajare şi profesie;
acces la servicii publice administrative şi juridice, de sănătate, bunuri şi facilităţi,
acces la educaţie;
libertatea de circulaţie;
dreptul la libera alegere a domiciliului şi acces la locuri publice;
dreptul la demnitatea personală.
Orice persoană fi zică sau juridică are obligaţia să respecte principiile enunţate în Legea 27/2004, nerespectarea
prevederilor legii determinând sancţionarea acesteia.
Orice persoană care este discriminată are posibilitatea de a se adresa, printr-o plângere, Consiliului Naţional
pentru Combaterea Discriminării (CNCD). CNCD este autoritatea naţională care investighează şi sancţionează
contravenţional faptele sau actele de discriminare prevăzute în lege.
CNCD are rolul de a implementa principiul egalităţii între cetăţeni, prevăzut în Constituţia României, în
legislaţia internă în vigoare şi în documentele internaţionale la care România este parte. Consiliul Naţional
pentru Combaterea Discriminării are, printre altele, următoarele atribuţii:
Propune instituirea, în condiţiile legii, a unor acţiuni sau a unor măsuri speciale pentru protecţia persoanelor
sau categoriilor defavorizate care se afl ă pe o poziţie de inegalitate în raport cu majoritatea cetăţenilor;
Propune Guvernului României proiecte de acte normative în domeniu sau de activitate;
••••••
•
•
Capitolul II. Metode şi tehnici de lucru ale mediatorilor sanitari
57
Urmăreşte aplicarea şi respectarea, de către autorităţi publice, persoane fi zice şi juridice, a dispoziţiilor
normative ce privesc prevenirea sancţionării şi eliminării tuturor formelor de discriminare;
Primeşte petiţii şi sesizări privind încălcarea drepturilor omului, dispoziţiilor normative referitoare la
principiul egalităţii şi nediscriminării, de la persoanele fi zice, organizaţii neguvernamentale care au ca
scop protecţia drepturilor omului, alte persoane juridice, instituţii publice;
Adoptă măsurile corespunzătoare şi comunică răspunsul în termenul prevăzut de lege.
Paşii in introducerea unei plangeri la CNCD
Dacă o persoană a fost discriminată, este foarte important să se acţioneze rapid. Există anumite termene care
trebuie respectate în depunerea unei plângeri, atât în faţa CNCD cât şi a instanţelor de judecată. Discriminarea
nu este o chestiune uşor de probat, uneori fi ind foarte difi cil, chiar imposibil. Cea mai bună cale in
soluţionarea unei astfel de plangeri este să se aducă un număr cat mai mare de dovezi posibile. Fie că este
vorba de martori, acte sau alte probe, este deosebit de important să poată fi folosite în argumentarea cazului.
Cu cât sunt mai multe dovezi, cu atât cazul poate fi mai uşor probat şi soluţionat.
Cum trebuie să procedeze mediatorul sanitar?
În primul rând trebuie realizată o descriere detaliată a incidentului care a condus la discriminare. Ideal este să
se noteze numele persoanelor care au văzut sau auzit incidentul, deci a martorilor şi să se încerce să se obţină o
declaraţie scrisă a acestora. De asemenea, este nevoie de descrierea în detaliu a faptelor observate, este relevantă.
Plângerea, în general, trebuie să conţină anumite elemente precum: numele, prenumele, datele personale din
actul de identitate ale victimei, descrierea faptei cu indicarea datei, orei şi locului in care a fost săvarşită,
precum şi arătarea tuturor imprejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea
eventualelor pagube pricinuite. Precizarea numelui martorilor şi al altor probe sunt relevante în argumentarea
cazului. Precizarea şi, în cel mai bun caz, indicarea numelui contravenientului sau contravenienţilor este un alt
element esenţial. Sub aspect legal, indicarea actului normativ şi a articolelor din acţiune sunt importante, dar
acest aspect va fi apreciat de către membrii CNCD.
Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu acordă asistenţă judiciară şi reprezentare victimelor
discriminării în faţa instanţelor de judecată. Persoanele - victime ale discriminării - se pot adresa organizaţiilor
nonguvernamentale de apărare a drepturilor omului, organizaţii ale minorităţilor, în general, şi unor organizaţii
ale romilor ce acordă victimelor discriminării asistenţă judiciară şi reprezentare prin intermediul avocaţilor ce
sunt angajaţi de aceste organizaţii.
De asemenea, în cazul în care o persoană, care este victima a discriminării are posibilităţi materiale, poate să
îşi angajeze un apărător, un avocat privat. Romani CRISS este una dintre organizaţiile non-guvernamentale
de apărare a drepturilor omului care acordă asistenţă juridică victimelor discriminării. Aceasta, însă, se
acordă victimelor discriminării etnice şi, în special, romilor. Pentru informaţii în acest sens, se poate contacta
organizaţia telefonic, în scris sau prin e-mail.
Întorcându-ne la raportul de activitate, la punctul 9, se solicită informaţii cu privire la cazurile de discriminare
identifi cate. Dacă este cazul, descrieţi pe scurt cazul identifi cat astfel încât coordonatorul activităţii dvs., să îşi
dea seama dacă este un caz de discriminare sau de altă natură.
Cand descrieţi cazul vă rugăm să aveţi în vedere următoarele întrebări:
Unde s-a întamplat evenimentul?
Când s-a întamplat?
Cine a fost implicat?
Cum s-a întâmplat?
Atunci cand relataţi un astfel de caz nu este sufi cient să scrieţi doar că cineva din comunitate v-a relatat acest
aspect. Trebuie să documentaţi cazul respectiv. În general, oamenii sunt subiectivi, adică spun lucrurile aşa
cum le văd ei, din punctul lor de vedere.
•
•
•
••••
Manualul mediatorului sanitar
58
10. Colaboratori:
Nume/prenume Instituţie Funcţie Telefon/fax
Colaboratorii sunt acele persoane care vă sprijină în activitatea pe care o desfăşuraţi în munca de mediere
sanitară. La punctul 10 din raportul de activitate mediatorul sanitar va prezenta colaboratorii, numele şi
prenumele, instituţia pe care o reprezintă, funcţia deţinută şi un număr de telefon şi fax unde poate primi
corespondenţa.
11. Persoane care atestă activitatea mediatorului sanitar:
Nume/prenume Instituţie/Funcţie Semnătura/Ştampila/Parafa
La punctul 11 din raportul de activitate se vor menţiona, în tabel, persoanele care atestă activitatea pe care o desfaşoară
mediatorul sanitar. Important este să fi e semnătura persoanei şi ştampila instituţiei pe care o reprezintă.
Aşa cum spuneam la început, raportul de activitate este oglinda activităţii mediatorului sanitar. Mediatorul
sanitar trebuie să redacteze corect raportul de activitate. În funcţie de rezultatele din raportul de activitate,
coordonatorul din cadrul ASP judeţene poate să evalueze mult mai uşor activitatea meditorului sanitar.
Descrierea autorului:
Expert de etnie romă în domeniul sănătăţii; în perioada martie 2000 - iunie 2007 a făcut parte din echipa de
implementare a programului de mediere sanitară, membru în Comisia Ministerială pentru Romi din cadrul
Ministerului Sănătăţii Publice, formator acreditat pentru cursurile de formare mediatori sanitari, autor a mai
multor materiale care au sprijinit programul de mediere sanitară.
Bibliografi e:
Romani CRISS – „Ghidul mediatorului sanitar”, 2001
Romani CRISS i JSI Reasch & Training Instiute – „Manualul mediatorului sanitar pentru sănătatea
familiei şi comunităţii”, 2004
Ministerul Sntatii Publice – Ordinul 619/2001 cu privire la normele de funcţionare a programului
mediatorilor sanitari.
1.
2.
3.
Capitolul III. Promovarea sănătăţii in comunitate
59
CAPITOLUL III. PROMOVAREA SĂNĂTĂŢII IN COMUNITATE
Dr. Hanna Dobronăuţeanu
Dragi mediatori sanitari, aţi auzit despre importanţa promovării sănătăţii? Aţi participat la sesiuni de educaţie
pentru sănătate?
Prin munca pe care o desfăşuraţi în comunităţile cu romi, rolul vostru este de a instrui membrii comunităţii
cu privire la importanţa prevenirii îmbolnăvirilor şi de a-i determina pe benefi ciarii dvs. să trăiască într-un
mediu sănătos. Oamenii trebuie să devină mult mai conştienţi atunci când este vorba de sănătatea lor.
Mulţi dintre voi aţi susţinut prezentări grupurilor mai mici sau mai mari despre prevenirea unor boli în
comunitate. Lista bolilor care infl uenţează sănătatea individului este foarte lungă, s-au scris cărţi întregi despre
ele. Scopul rândurilor care urmează va fi , în primul rând, acela de a vă învăţa despre unele boli şi totodată de
a vă face să refl ectaţi asupra importanţei prevenirii îmbolnăvirilor.
1. Ce este sănătatea?
De aproximativ treizeci de ani ţările lumii au agreat o defi niţie a sănătăţii: “sănătatea este o stare de bine general
din punct de vedere fi zic, mental şi social şi nu simpla absenţă a unei boli sau a unei infi rmităţi” (Declaraţia de
la Alma-Ata, Organizaţia Mondială a Sănătăţii, 1978). Din această defi niţie înţelegem că pentru a fi sănătos,
este nevoie de următoarele:
Corpul nostru – adică fi zicul - să nu fi e bolnav;
Mintea – adică gândurile noastre – să funcţioneze bine;
Condiţiile sociale din jurul nostru să fi e în ordine.
Conform acestei defi niţii, sănătatea se manifesta pe trei planuri: fi zic, mental şi social. Cele trei componente
sunt în strânsă legătură între ele şi se infl uenţează reciproc.
Intre corpul nostru şi mintea noastră există o legătură directă. Dacă fi zicul se simte bine, nu-l doare nimic,
atunci mintea poate să funcţioneze liber (nu trebuie să piardă timp şi energie pentru rezolvarea problemelor
corpului) şi invers – dacă gândurile noastre sunt la locul lor (adică acceptăm lumea reală care ne înconjoară şi
privim viaţa pozitiv, cu încredere şi seninătate), atunci şi corpul nostru funcţionează mai bine.
Corpul şi mintea sunt două caracteristici care defi nesc individul, adică persoana sau omul. Intre individ şi
condiţiile sociale din jurul lui există o legătură indirectă. Să luam ca exemplu o boală – din păcate – bine
cunoscută: tuberculoza, care apare atunci când se întâlnesc mai mulţi factori care o cauzează. Unii dintre aceşti
factori ţin de individ – bacteria tuberculozei, adică bacilul Koch, atacă omul obosit, slăbit de lipsa alimentelor
hrănitoare şi afectat de obiceiuri care dăunează sănătăţii, cum ar fi fumatul sau consumul de alcool. Ceilalţi
factori însă ţin de condiţiile sociale în care trăieşte cel îmbolnăvit: aglomeraţia din locuinţe şi spaţiile comune
(mijloace de transport, locuri de muncă, magazine), lipsa de respect din partea acelora care tuşesc în faţa
celorlalţi oameni (răspândind în jurul lor o cantitate mare de bacili), sau lipsa de informaţii a populaţiei
privind prevenirea şi tratamentul tuberculozei.
După acest exemplu cred că este clar faptul că societatea infl uenţează starea de sănătate a individului. Ne
punem intrebarea: individul infl uenţează societatea? Suntem noi responsabili de condiţiile sociale care ne
înconjoară?
•••
Manualul mediatorului sanitar
60
Oricât de surprinzător – răspunsul este totuşi “DA”. Aţi putea să spuneţi: pe Pământ trăiesc peste şapte miliarde
de oameni – cum ar putea infl uenţa o persoană, un om, o întreagă societate? Să luăm un exemplu simplu: un
lac mare, care este compus din miliarde de miliarde de picături de apă. Fiecare picătură conţine apă pură, însă
în unele picături plutesc vieţuitoare mici, fragmente de frunze veştejite şi seminţe de plante, iar în altele apar
resturi aruncate de oameni sau murdăria oraşelor adusă prin spălatul maşinilor. În unele zone ale lacului apa
este transparentă şi refl ectă lumina soarelui, în alte zone apa este cenuşie şi urât mirositoare. Vorbim despre unul
şi acelaşi lac, care are părţi curate şi părţi murdare, fi ecare parte fi ind alcătuită din picături de apă. Care va fi
soarta acestui lac? Dacă vor predomina zonele curate, aceste zone vor ajuta pe cele murdare (sau, în termeni de
protecţia mediului: pe cele poluate) să devină din nou pure (folosindu-se de propria energie de renaştere, dăruită
de natură şi întărită de energia picăturilor vecine din zonele curate). Dacă vor predomina zonele poluate, lacul
îşi va pierde capacitatea de renaştere şi se sufocă. Natura oferă ultima şansă de supravieţuire lacului până în acel
moment când mai există un grup de picături sănătoase. De acest grup depinde soarta lacului.
V-am adus acest exemplu ca să înţelegeţi: un om, singur, este slab – dar dacă poartă in el curăţenie şi
dorinţa de schimbare in bine, atunci poate să infl uenţeze in bine şi pe cei apropiaţi! Împreună cu ei
formează deja un grup, care, la rândul lui poate şi el sa mărească cercul infl uenţelor pozitive printre prieteni
şi cunoştinţe.
Un mediator sanitar trebuie să vadă clar lanţul infl uentelor:
INDIVID FAMILIE RUDE şi PRIETENI COMUNITATE SOCIETATE
Recunoaşterea conştientă a acestui lanţ vă ajută in:
Comunicarea cu membrii comunităţii voastre;
Aplicarea rapidă a măsurilor necesare în cazul unor boli cu răspândire în masă sau în cazul dezastrelor
naturale.
Vă propun un exerciţiu pe care puteţi să-l faceţi de exemplu în timpul călătoriilor (cu autobuzul, trenul sau
pe jos – nu contează). Dezvoltaţi ideea lanţului infl uenţelor pentru propria persoană. Puneţi-vă întrebări şi
încercaţi sa răspundeţi la ele: Cum infl uenţez eu familia mea? Dar rudele şi prietenii? Ce le dau şi ce primesc
de la ei? Cum stau în relaţia cu comunitatea mea? Ce-i ofer şi ce primesc? Fiecare dintre noi are multe de
dăruit şi cu cât mai sincer şi neinteresat dăm, cu atât mai mult primim.
Retineţi următoarele mesaje cheie din cele spuse pană acum:
Sănătatea este determinată pe trei planuri: fi zic, mental şi social;
Între planurile determinante ale sănătăţii există interdependenţă (adică fi ecare depinde de fi ecare, fi ind
strâns legate);
Omul este responsabil atât pentru propria sănătate, cât şi pentru sănătatea celor din jur.
2. Igiena şi bolile infecţioase
Igiena a primit denumirea după Hygieia, protectoarea sănătăţii din Grecia antică, fi ind reprezentată în
obiectele de artă (cum ar fi sculpturile în piatră) ca o fată tânăra şi frumoasă. Ea a devenit simbolul curăţeniei
în medicină.
Conform Dicţionarului Explicativ (DEX) al Limbii Române, igiena este “ansamblul de reguli şi măsuri
practicate pe care cineva le respectă pentru a-şi păstra sănătatea”.
Care este legătura între igienă şi bolile infecţioase? De când a apărut omul pe Pământ, a descoperit că pentru
supravieţuire are nevoie de trei lucruri de bază: apă, alimente şi adăpost. Au trebuit să treacă însă zeci de mii de
••
••
•
Capitolul III. Promovarea sănătăţii in comunitate
61
ani până ce a realizat că nu numai animalele sălbatice reprezintă pericol pentru el, ci şi alte vieţuitoare, care nici
măcar nu se văd cu ochiul liber. Grecii antici nu au ştiut despre descoperirile ştiinţei din anii 1800-1900 (care
au dovedit existenţa viruşilor, bacteriilor şi a altor inamici minusculi ai omului, pe care îi numim azi agenţi
patogeni), însă au observat că persoanele care ţin ordine şi curăţenie în jurul lor, se îmbolnăvesc mai rar decât
ceilalţi. De la aceste observaţii s-au dezvoltat acele reguli şi măsuri, care reprezintă igiena din zilele noastre.
Azi se cunosc zeci de mii de agenţi patogeni, care determină multe sute de feluri de boli. Medicii studiază
mulţi ani în teorie şi practică despre problema bolilor infecţioase. Nu trebuie să ştiţi detalii despre toate bolile
Pământului, însă trebuie să înţelegeţi cum funcţionează lucrurile. Citiţi rândurile care urmează şi nu încercaţi
să le învăţaţi – dar gândiţi-vă la sensul lor. Dacă veţi înţelege logica de bază, vă va veni mult mai uşor să
învăţaţi oamenii din comunitate despre importanţa igienei şi veţi putea să le explicaţi mai bine ce trebuie ei să
facă pentru prevenirea sau tratamentul bolilor infecţioase.
Epidemiologia bolilor infecţioase este o ramură a medicinii, care se ocupă cu studiul cauzelor de apariţie
a bolilor infecţioase, al cauzelor de răspândire sau de dispariţie a acestora, pe un teritoriu geografi c, într-o
perioadă de timp determinată.
De ce ar trebui să cunoască un mediator sanitar despre epidemiologie?
Gândiţi-vă la un exemplu: în ultima lună s-au îmbolnăvit mai mulţi copii de hepatită din şcoala satului
(cartierului) vostru. Epidemiologii de la Autoritatea de Sănătate Publică vor să afl e cauza acestor îmbolnăviri,
ca să împiedice răspândirea bolii la ceilalţi copii şi adulţi din comunitatea voastră. Este nevoie de ajutorul
vostru ca să explicaţi oamenilor din comunitate ca epidemiologii trebuie să intre în casele lor, să stea de vorba
cu ei şi să ia probe pentru analize de laborator din fântâna sau de la robinetul de apă. Numai aşa se poate afl a
exact de unde vine boala şi cum poate fi învinsă.
Nota: aduceţi-vă aminte de “Lanţul infl uenţelor”.
Epidemiologia bolilor infecţioase studiază următoarele:
Agentul etiologic (etiologie înseamnă cauză, adică vorbim despre agentul patogen - bacilul, virusul etc.
- care cauzează boala)
Sursa de infecţie: de unde a pornit agentul patogen? De la un om bolnav sau de la un animal bolnav?
Calea de transmitere şi poarta de intrare a agentului patogen (sau a infecţiei): cum ajunge infecţia până
la un om şi pe unde intră în corpul acestuia?
Receptivitatea organismului uman faţă de un agent infecţios, adică: ce şanse are un om ca la o întâlnire
cu agentul patogen să devină bolnav? Cum trebuie acţionat asupra omului ca acesta să nu mai fi e receptiv
la infecţie şi să nu se îmbolnăvească?
Ce trebuie să ştie mediatorul sanitar despre cele patru noţiuni menţionate?
a) De agentul patogen se ocupă mai mult personalul medical specializat, însă există câteva aspecte care merită
să fi e reţinute:
Când auziţi ca o boală este cauzată de o bacterie (sau de un bacil, care înseamnă un fel de bacterie cu o
formă alungită), atunci, cu mare probabilitate există tratament medicamentos cu antibiotice pentru acea
boală.
Atenţie! Tratamentul cu antibiotice poate fi luat numai la recomandarea medicului şi trebuie continuat pe
toată perioada prescrisă. Nu întrerupeţi tratamentul pentru că vă simţiţi mai bine după câteva zile – antibioticul
trebuie să elimine toate bacteriile, altfel un grup mai mic de agenţi patogeni ar putea supravieţui în organismul
vostru, se vor înmulţi şi va veţi îmbolnăvi din nou.
Exemple pentru boli bacteriene (cauzate de bacterii): tuberculoza, majoritatea infecţiilor plăgilor (adică a
rănilor, de ex. a unei tăieturi sau muşcături, din care curge puroi), multe tipuri de diaree etc.
•
••
•
•
Manualul mediatorului sanitar
62
Când auziţi că o boală este cauzată de viruşi, trebuie să ştiţi că în majoritatea cazurilor nu există
tratament medicamentos care să omoare virusul (sunt unele boli, care fac excepţie de la aceasta regulă,
dar numărul lor este mult prea mic, iar medicamentul respectiv se găseşte foarte greu şi este deosebit
de scump). Oamenii de ştiinţă privesc ca o provocare a secolului nostru descoperirea medicamentelor
împotriva virusurilor. Până atunci unele din aceste boli pot fi prevenite prin vaccinare (în cazul în care
s-a descoperit vaccinul pentru ele), cum ar fi rujeola, rubeola, hepatita etc. SIDA este tot o boală virală
(adică este cauzată de virus), deosebit de gravă (mortală) şi încă nu există vaccin împotriva ei.
Când auziţi ca o boală este cauzată de fungi sau ciuperci (în termeni medicali aceste infecţii se numesc
micoze), trebuie să ştiţi că există medicamente speciale (medicamentele respective se numesc antimicotice
în termini medicali), dar tratamentul este de lungă durată şi nu întotdeauna efi cient (ciupercile invadează
organismul de obicei atunci când acesta este deja slăbit, bolnav).
Când auziţi despre paraziţi, atunci vă gândiţi la vieţuitoare care se hrănesc din corpul omului. Aceştia
pot fi externi (adică trăiesc pe piele), cum ar fi rîia (scabie în termeni medicali), păduchele (pediculoza
în termeni medicali) şi interni care ajung în organism prin aparatul digestiv. Prezenţa paraziţilor în
aparatul digestiv se confi rmă de obicei prin analiza de laborator a probelor de scaun (sau fecale, în
termeni medicali). Există tratament medicamentos pentru majoritatea paraziţilor, uneori însă este nevoie
de tratament chirurgical. Câteva exemple de astfel de boli parazitare: giardiaza sau lambliaza (cauzata
de Giardia Lamblia – parazit de dimensiuni microscopice care trăieşte în intestinul subţire), trichinoza
(cauzată de Trichinella spiralis, un vierme mic de câţiva milimetri, care se stabileşte în muşchi şi ajunge în
corp prin consumul de carne de porc, mistreţ şi urs), teniazele (cauzate de diferite tipuri de viermi, care
pot ajunge la câţiva metri de lungime în intestinul omului, unde ajung – de exemplu – prin consum de
carne de vită).
b) Sursa de infecţie este deja o noţiune practică pentru mediatorii sanitari.
Să luăm un exemplu: într-o familie, băiatul cel mai mic s-a îmbolnăvit de mai multe ori de diaree. Copilul
a fost tratat de fi ecare dată, însă boala s-a întors. Până la urmă medicul de familie a anunţat epidemiologii
de la Autoritatea de Sănătate Publică, care au venit la familia respectivă, au recoltat probe de scaun de la
fi ecare membru al familiei şi au dus la analiza de laborator aceste probe. La laborator s-a descoperit că bunica
băiatului a avut în scaun aceeaşi bacterie ca şi copilul, fi ind astfel sursa de infecţie. De data aceasta a fost tratat
atât copilul, cât şi bunica, iar boala nu a mai apărut.
Ce trebuie inţeles din această intamplare?
Bolile infecţioase se răspândesc uşor de la o persoană la alta, în special în cazul acelora care împart acelaşi
acoperiş (familie, colectivităţi de copii etc.);
Bolile infecţioase nu sunt întotdeauna vizibile – un om poate să aibă în organismul lui agenţi patogeni
(aceste persoane se numesc “purtători de germeni”), care pentru el nu sunt periculoşi (“s-a obişnuit cu
ei”), însă acest om elimină bacteriile şi îmbolnăveşte persoanele din jur;
Mediatorul trebuie să ştie să explice comunităţii despre aceste probleme (în cazul de faţă mediatorul a
trebuit să lămurească familia o dată că este important ca să se recolteze probe de la toată familia, iar după
aceea că este important să se trateze şi bunica, deşi ea nu s-a simţit deloc bolnavă).
Bolnavii de boli infecţioase sunt surse sigure de infecţie. Până la completarea tratamentului potrivit, ei trebuie
ţinuţi departe de celelalte persoane din jur (familie, prieteni, comunitate – mai ales copii). Acest lucru se
numeşte izolare şi este unul din rolurile principale (pe lângă tratamentul de specialitate) al spitalelor de boli
infecţioase (exemplu: tuberculoza).
Notă: aduceţi-vă aminte de “Lanţul infl uenţelor”.
Animalele sunt sursele de infecţii în unele boli (care se numesc zoonoze în termeni medicali), de exemplu în
antrax (cărbune în termeni populari) sau în leptospiroză.
•
•
•
•
•
•
Capitolul III. Promovarea sănătăţii in comunitate
63
c) Calea de transmitere şi poarta de intrare a infecţiei (sau a agentului patogen) în organism sunt noţiuni care
se leagă direct de munca mediatorului. Vă întrebaţi, cum?
Ca să înţelegeţi, trebuie să începem cu un exerciţiu de imaginaţie. Veniţi din ţară cu trenul la un curs în
Bucureşti. Ştiţi adresa hotelului unde veţi sta şi prietenii de acasă v-au învăţat exact că după coborârea din tren
la Gara de Nord spre care poartă a gării trebuie să vă îndreptaţi ca să ajungeţi la metroul care vă va duce către
hotel. Ştiţi exact pe unde trebuie să o luaţi şi ajungeţi sigur la destinaţie.
Situaţia este oarecum asemănătoare în cazul transmiterii infecţiilor. Numai că mijlocul de transport al
agentului patogen (“trenul”) este reprezentat de o serie de elemente bine cunoscute ale vieţii noastre: aerul,
apa, alimentele, obiecte pe care le folosim (între care şi hainele), praful de pe stradă şi pămantul pe carel
cultivăm, animalele de casă (mici şi mari, unele îndrăgite – cum ar fi pisica şi câinele, iar altele nepoftite
– cum ar fi şobolanii, muştele, păduchele etc.) şi animalele sălbatice, toate lichidele, secreţiile şi produsele
corpului uman (absolut toate, nu va gândiţi numai la sânge!).
Agenţii patogeni folosesc diferite porţi de intrare pentru a ajunge în corpul omului. Iată câteva exemple:
Prin aparatul respirator (adică de la nas până la plămâni, prin aerul inspirat) – aşa se îmbolnăveşte omul
de tuberculoză, gripă, rujeolă, rubeolă, varicelă, difterie, pneumonii (aprindere la plămâni) şi multe altele;
Prin aparatul digestiv (adică de la gură până la stomac şi intestine) – aşa se produc boli ca hepatita,
dizenteria, salmoneloza şi alte tipuri de diaree, botulismul, febra tifoida, holera etc. sau pătrund paraziţi
interni de variate tipuri;
Prin tegumente (adică piele) şi mucoase (adică “pielea” specială, umedă, prin care se face trecerea între
piele şi interiorul organismului cum ar fi la ochi, gura, nas şi zonele intime ale corpului) – sunt infecţii
foarte periculoase pentru că agentul patogen ajunge direct în sânge, deci este transportat foarte repede
către organele importante ale corpului;
De obicei este nevoie de o rană mai mică sau mai mare, produsă prin muşcături (ca în cazul rabiei sau
turbării), prin tăieturi, zdrobituri sau înţepături (ca în cazul tetanosului), prin zgârieturi (ca în cazul bolii
zgârieturii de pisică), prin înţepături de insecte (ţânţar, păduche, purice, căpuşă etc.) cum ar fi în cazul
tifosului exantematic, prin contacte intime interumane (sexuale).
Există însă şi boli în cazul cărora agentul patogen poate pătrunde prin pielea intactă (fără rană), cum ar
fi leptospiroza care se poate produce după scaldarea în ape stătătoare contaminate (murdare) de produse
animale;
Prin cordonul ombilical în viaţa intrauterină – de la mamă la făt: toate infecţiile mamei pot afecta
copilul din burtică, cauzând forme uşoare de boli până la malformaţii sau chiar avort (exemplu pentru
această situaţie gravă ar fi rubeolă).
d) Receptivitatea organismului este acea însuşire a corpului ca la întâlnirea cu agentul patogen să primească
(recepţioneze) “musafi rul” şi să răspundă prin îmbolnăvire la aceasta întâlnire. Este clar pentru toată lumea că
nu stă în interesul nostru ca să ne comportam ca “gazde primitoare” la asemenea evenimente şi că trebuie să
facem tot posibilul să nu-i lăsăm pe aceşti oaspeţi în casa noastră.
Trăim într-o lume plină de riscuri de a se infecta, însă – din fericire – natura ne-a dăruit capacitatea de apărare
numită imunitate. Imunitatea înseamnă practic puterea de a rezista la atacurile zilnice ale miilor de agenţi
infecţioşi. Imunitatea se dezvolta în timp, de la naştere până în jurul vârstei de 13 ani. Acum puteţi înţelege de ce
sunt atât de importante vaccinările (care se mai numesc şi imunizări, adică “educaţia” sistemului imunitar) la copii:
nu numai pentru că-i ocrotesc pe copii noştri de unele boli care i-ar putea omori altfel, dar şi pentru că îi ajută
într-o perioadă a vieţii când organismul lor încă nu este pregatit să lupte cu agresiunile din mediul înconjurător.
După această vârstă, omul, în general, este pregătit să supravieţuiască dacă îşi menţine corpul (şi, bineînţeles,
capacitatea de apărare a acestuia) în condiţii bune, cu condiţia să aibă un stil de viaţă cât mai sănătos.
•
•
•
•
Manualul mediatorului sanitar
64
Imunitatea omului scade nu numai dacă îşi strică sănătatea proprie prin obiceiuri rele (fumat, alcool mult,
consum de droguri etc.), dar şi atunci când se îmbolnăveşte, indiferent de ce boală (când suntem bolnavi,
energia corpului nostru se concentrează asupra alungării bolii existente şi nu are sufi cientă forţă să-şi
mobilizeze “armata” imunităţii pentru prevenirea altor atacuri). Trebuie să protejam de infecţii nu numai copii
din comunitatea noastră, dar şi bătrânii şi femeile gravide (din păcate nu toate vaccinurile pot fi date femeilor
gravide, iar vârstnicii nu mai răspund atât de sigur şi activ la imunizări ca şi copiii sau adulţii). Vă las să vă
gândiţi singuri la explicaţia acestei propoziţii, în baza fi rului logic prezentat până acum.
Este greu, nu-i aşa? Însă, dacă reuşiţi să gândiţi în acest fel, atunci vă va fi mai uşor când trebuie să susţineţi sesiuni
de educaţie pentru sănătate. Veţi avea nevoie, desigur, de informaţii specifi ce fi ecărei boli în parte (mă refer la
acele boli pe care le întâlniţi mai des în comunitatea voastră, sau de care vreţi să feriţi membrii comunităţii).
Aceste informaţii veţi putea cere de la:
Autoritatea de Sănătate Publică din judeţul vostru;
Medicul de familie;
Organizaţiile non-guvernamentale cu care ţineţi legătura.
Să ne întoarcem la igienă. Cred că acum înţelegeţi şi mai bine, de ce este nevoie de curăţenie în jurul nostru.
Pentru Grecia antică a fost atât de importantă aceasta noţiune, încât medicii – care depun şi azi un juramânt la
sfârşitul perioadei lor de pregătire, înainte să înceapă să-şi practice meseria – au jurat nu numai pe Asclepios,
patronul medicinii, dar şi pe Hygieia, protectoarea sănătăţii.
Când vorbim despre igienă, în sensul curăţeniei, trebuie să avem în faţă patru imagini principale: omul şi cele trei
condiţii de bază pentru supravieţuirea lui - apa, alimentele şi adăpostul. Vom vorbi astfel despre igiena personală
şi igiena legată de apă, hrană şi casă. Nu voi înşira toate elementele şi metodele, pentru că ar fi nevoie de o carte
întreagă, iar majoritatea lucrurilor practice oricum le ştiţi. Voi pune însă accentul pe câteva din acestea.
a) Igiena apei
“Apa are puterea magică de a da naştere tuturor lucrurilor din lume, este elementul care le unifi că pe toate, este
sursa vieţii, ea creează lumea in care trăim” – spune un om de ştiinţă japonez, Masaru Emoto. Aproximativ
70% din corpul nostru este apă. Fără apă nu putem vorbi nici despre curăţenie.
Sursa de apă curată şi bună de băut (adică apa potabilă) este condiţia esenţială pentru om. Agenţii
infecţioşi se răspândesc deosebit de repede pe calea apei şi pot îmbolnăvi mii de oameni în câteva ore
(din acest motiv rezervoarele de apă ale oraşelor, care asigură aprovizionarea populaţiei, sunt permanent
controlate şi bine păzite).
Vă atrag atenţia asupra unor situaţii particulare:
Cei care trăiesc în mediul urban nu au, aparent, nici o problemă, apa potabilă vine din robinet. În
practică însă se întâmplă frecvent că se opreşte apa pentru câteva ore, iar în apa care stagnează imediat
încep să se înmulţească agenţii infecţioşi, care “s-au rătăcit” în ţevile vechi (în multe oraşe reţeaua de apă
potabilă a fost construită în urmă cu zeci de ani, iar ţevile nu au fost schimbate la perioadele recomandate,
din motive fi nanciare). Din acest motiv oamenii sunt sfătuiţi să nu bea din primul jet de apă, ci să lase
să curgă apa cel puţin un minut (chiar cinci minute după o oprire mai lunga a aprovizionării cu apă
potabilă). Este bine ca pentru copii mici să nu daţi apa direct de la chiuvetă, ci să fi erbeţi întâi, timp de
cel puţin jumătate de oră.
În mediul rural, unde populaţia are ca sursă de apă fântâna, problema apei potabile nu este una simplă
pentru mediatorul sanitar. Mediatorul trebuie să instruiască familiile din comunitate, să fi e foarte atente
la starea fântânilor. După un anumit timp de folosire, fântânile îşi pierd calităţile pe care le-au avut la
început datorită uzurii, acumulării de depuneri şi mâl pe fund. În această situaţie, la fântâni trebuie
să se facă revizie, recondiţionare tehnică, asanare şi dezinfecţie. Revizia, recondiţionarea şi asanarea o
face proprietarul fântânii cu ajutorul unor meseriaşi specializaţi, iar dezinfecţia se efectuează de către
profesioniştii recomandaţi de către Autoritatea de Sănătate Publică (ASP).
•••
•
•
•
•
Capitolul III. Promovarea sănătăţii in comunitate
65
În cazul inundaţiilor trebuie recoltate probe de apă şi duse la analiză la ASP (subteran se pot infi ltra în
apa fântânii multe substanţe periculoase cum ar fi conţinutul latrinelor, ceea ce înseamnă boală sigură
pentru cei care beau din acea apa), iar consumul apei trebuie oprit (sau, dacă acest lucru nu este posibil,
apa trebuie fi artă în clocot timp de cel puţin jumătate de oră), până la avizul ASP. La căderea unui animal
în fântână se opreşte imediat consumul de apă, iar fântâna poate să fi e utilizată doar după dezinfecţie.
În timpul călătoriilor trebuie să avem întotdeauna la noi rezerve de apă potabilă, atât pentru băut, cât
şi pentru spălat. Cantitatea apei pe care o luăm cu noi variază în funcţie de lungimea drumului dintre
punctele de oprire, unde avem acces sigur la sursa de apă curată. Important este să avem recipiente (sticle,
fl acoane, bidoane etc.) curate (folosite doar pentru scopul transportării apei) şi cu capac care să închidă
perfect acest recipient (pentru a împiedica murdăria, praful sau a insectele să ajungă în apă). Atenţie! Apa
din toaletele trenurilor nu este potabilă.
Mediatorul sanitar trebuie să înţeleagă că apa potabilă este condiţia esenţială pentru viaţă şi să înveţe
comunitatea să respecte apa şi, în unele cazuri, să muncească şi să lupte pentru sursa de apă curată. Chiar şi
în zilele noastre, foarte multe comunităţi de romi se confruntă cu lipsa apei potabile. Uniunea Europeană
sprijină fi nanciar rezolvarea acestei probleme, însă pentru realizare este nevoie de efortul comun al primăriilor,
comunităţilor şi al organizaţiilor non-guvernamentale.
b) Igiena personală
Igiena personală trebuie păstrată de fi ecare dintre membrii comunităţilor de romi. Cultura romani respectă în mod
deosebit curăţenia. Problemele apar atunci când oamenii sunt nevoiţi să se mute din comunitatea tradiţională, să
trăiască la periferia oraşelor şi, cu trecerea timpului, să uite de ceea ce au învăţat de la bătrânii lor înţelepţi.
Alte probleme sunt atunci când o familie sau o comunitate nu are sursă de apă potabilă (din diferite motive). În
aceste cazuri, mediatorul sanitar trebuie să insiste pe aceasta temă, să-i ajute pe oameni să-şi respecte propriul
corp, să facă cât mai mult pentru igienă sau să-şi organizeze mai bine viaţa (de exemplu în cazul lipsei de
apă potabilă de unde şi cum să ia zilnic apa, să fi arbă apa pentru băut şi gătit, să ţină apa în recipiente curate
etc.). Pentru rezolvarea acestor situaţii puteţi să cereţi ajutorul Autorităţii de Sănătate Publică, al medicului de
familie sau al organizaţiilor non-guvernamentale cu care ţineţi legătura.
Aş vrea să vă aduc aminte unele lucruri importante, legate de igiena personală:
Acele zone ale corpului nostru care sunt acoperite de mucoase (este bine sa revedeţi cele scrise despre
porţile de intrare a agenţilor infecţioşi, aliniatul cu pielea şi mucoasele), sunt deosebit de sensibile, motiv
pentru care trebuie să ne atingem de ele doar cu materiale foarte curate şi mâini proaspăt spălate;
Mainile trebuie spălate (cu apă şi săpun) după utilizarea toaletei şi după îngrijirea animalelor, precum şi
înainte să ne atingem de mâncare. În timpul călătoriilor este greu să respectăm această regulă, în acest caz
să fi m atenţi ca să nu ne atingem direct cu mâna murdară de mâncare (să folosim un şerveţel sau coltul
de pâine pe care l-am prins îl facem “cadou” unui câine sau vrăbiuţelor);
Să avem grijă de dinţii noştri. Dantura noastră este cel mai evident exemplu pentru vechiul proverb “Este
mai bine să previi bolile, decat să le tratezi”. Nu trebuie să vă descriu tortura costisitoare care-l aşteaptă
pe omul care şi-a neglijat dinţii (în afara durerilor şi scaunului stomatologului mai există şi riscul ca
infecţiile nerezolvate ale gurii sa cauzeze boli foarte grave la inima, rinichi şi articulaţii). În concluzie, este
foarte bine dacă ne spălăm dinţii după fi ecare masă (sau cel puţin de două ori pe zi), dacă folosim aţa
dentară (mai ales acele persoane care au dinţii apropiaţi şi periuţa de dinţi nu poate să pătrundă perfect
în spaţiile dintre ele. Este doar incomod, nu şi ruşinos sau de râs să foloseşti aţa – chinezii o fac de mii de
ani). Un morcov sau un măr ronţăit fac foarte multe pentru starea bună a danturii. Copii trebuie educaţi
în aceasta direcţie (se poate chiar condiţiona că primesc bomboane “stricătoare de dinţi” doar dacă se
spălă după ele, iar în cursul zilei mai mănâncă şi un morcov crud).
c) Despre igiena alimentelor s-au scris cărţi întregi, nu avem acum posibilitatea să intram în detalii - iar după cele
prezentate în acest capitol cred că ştiţi foarte bine despre ce este vorba. Totuşi este bine să ne amintim următoarele:
•
•
•
•
Manualul mediatorului sanitar
66
Să cumpăraţi alimente doar din surse sigure, verifi cate – este esenţial ca alimentele să fi e tratate şi
depozitate în condiţiile reglementate prin lege, iar produsele de origine animală (carne, ouă, lapte etc.)
să provină de la animale sănătoase;
Locurile de depozitare a alimentelor în casă (cămară, frigider) trebuie să fi e aerisite, curate şi închise,
astfel încât să nu permită pătrunderea prafului, a animalelor sau a insectelor;
Alimentele trebuie depozitate (ţinute) pe categorii separate, să nu se atingă între ele mâncărurile făcute
cu cele crude (de exemplu nu punem peste oala cu ciorbă un pachet de carne de la măcelărie, sau nu
punem caşcavalul);
Legumele şi fructele trebuie bine spălate şi chiar curăţate (dacă-i posibil) înainte de a fi consumate (în
special cele cumpărate din pieţe sau magazine, de care s-au atins alte persoane înainte de noi);
Nu cumpăraţi carne de porc care nu a fost verifi cată sanitar-veterinar pentru Trichinella (este bine să
revedeţi cele scrise despre agenţii infecţioşi, aliniatul cu paraziţii intestinali);
Carnea de vită trebuie bine fi artă, ca să evitaţi riscul de teniaze (vedeţi la alineatul cu paraziţii
intestinali);
Carnea de pasare şi ouăle sunt surse pentru diferite tipuri de Salmonella (vedeţi cele scrise despre porţile
de intrare ale agenţilor infecţioşi, la alineatul cu aparatul digestiv). Este bine să le spălaţi înainte de
preparare şi să le consumaţi bine fi erte sau prăjite la cuptor (ţineţi minte, am tot auzit în perioada trecută
despre pericolul gripei aviare). Ouăle pot fi consumate fără prelucrare termică (adică crude, fără preparare
la foc) doar în cazul în care provin din surse sigure;
Carnea de peşte este foarte perisabilă (adică se strică repede şi se înmulţesc agenţii infecţioşi în ea),
motiv pentru care trebuie pregătită şi mâncată cât mai repede după pescuit (sau curăţat pestele şi pus la
congelator).
Acestea au fost câteva reguli elementare privind cumpărarea, depozitarea şi prelucrarea alimentelor. Există însă
în viaţă situaţii când aceste reguli nu pot fi respectate. De exemplu, sunt oameni care nu au ce mânca – lor nu
poţi să le ţii sesiune de educaţie despre igiena alimentaţiei, însă poţi să-i îndemni să facă puţină curăţenie în
jurul lor.
d) Igiena locuinţei
“Casa mea este castelul meu” spune un vechi proverb englez. Într-adevăr, locuinţa noastră este locul unde ne
simţim bine şi în siguranţă. Fiecare casă este oglinda acelora care stau în ea si, indiferent dacă vorbim despre
palat sau apartament de bloc, cort sau un colţ de cameră – spaţiul nostru de locuit trebuie să fi e curat.
Ordinea şi curăţenia din casă ţine de bunul simţ al fi ecăruia, iar din punctul de vedere al prevenirii bolilor
punctăm următoarele:
Camerele de locuit trebuie să fi e aerisite zilnic (chiar de mai multe ori, dacă se poate, atât în sezonul
cald, cât şi iarna), pentru a evita înmulţirea agenţilor patogeni care se răspândesc pe calea aerului (viroze
respiratorii, tuberculoza etc.). În timpul aerisirii protejăm de curent direct bolnavii, copiii şi vârstnicii;
Mobila şi lucrurile din casă trebuie să fi e aranjate ordonat ca să permită peste tot accesul comod al
ustensilelor de curăţenie (orice pată de murdărie este “hrana” pentru agenţii patogeni, iar insectele şi
rozătoarele se ascund cu plăcere în adăposturi rar vizitate de mătură);
Resturile menajere (adică gunoiul din casă) se ţin în recipiente închise, care trebuie golite cât mai des
(cel puţin o dată pe zi). Din păcate unii înţeleg prin această regulă că iau găleata cu gunoiul şi o varsă în
curte sau direct pe stradă, într-un morman. Mediatorul sanitar are mult de muncit cu astfel de persoane,
până ce va reuşi să le explice că nu există sănătate lângă gunoi. Bolile vin sigur în astfel de condiţii şi se
răspândesc repede în întreaga comunitate.
Reţineţi următoarele mesaje cheie din acest capitol:
Bolile infecţioase sunt cauzate de agenţii patogeni sau infecţioşi;
Putem să ne apărăm familia de majoritatea bolilor infecţioase prin respectarea regulilor de igienă şi prin
vaccinări;
Prevenirea bolilor ne costă mai puţin - bani, timp şi suferinţă - decât tratamentul lor.
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
••
•
Capitolul III. Promovarea sănătăţii in comunitate
67
3. O viaţă sănătoasă
Să începem cu una din concluziile capitolului “Igiena şi bolile infecţioase”: prevenirea bolilor ne costă mai
puţin decât tratamentul lor. Aceasta idee nu este nouă, au avut-o cu multe mii de ani în urma grecii sau
chinezii din antichitate. Vă mai aduceţi aminte de Hygieia, protectoarea sănătăţii din Grecia antică, simbolul
curăţeniei în medicina? Ea a fost reprezentată în sculpturi ca o fată tânăra şi frumoasă tocmai pentru a sugera
oamenilor că, dacă trăiesc sănătos, îşi vor păstra mult timp puterea şi frumuseţea.
Azi – din păcate – majoritatea oamenilor nu mai gândesc în acest spirit. Dacă le spui că ar trebui să se
gândească la sănătatea lor, ei îţi răspund “Şi ce dacă? Tot la cimitir ajung, şi dacă beau, şi dacă nu!”. Adevărat,
că cine se naşte, la un moment dat va muri – însă nu este indiferent cum îţi petreci timpul între cele două
momente defi nitorii ale existenţei pe Pământ.
De ce să trăieşti sănătos? Pentru că:
un stil de viaţă sănătos reduce riscul apariţiei unor boli grave şi ai şansa să trăieşti mai mult;
trăind sănătos, te vei simţi şi vei arăta mai bine.
În zilele noastre suntem obişnuiţi ca dacă se strică un obiect, îl ducem la reparat. Aşa facem cu pantofi i noştri,
cu maşina noastră şi cu corpul nostru. Dacă ne îmbolnăvim, mergem la doctor şi plătim pentru serviciile
medicului de a ne “repara”. Oamenii din China antică au procedat altfel: ei şi-au plătit medicii până când
aceştia i-au ajutat să-şi menţină sănătatea. În momentul în care s-au îmbolnăvit, au căutat alt doctor, spunând
că cel vechi nu şi-a făcut treaba şi nu a putut să-i înveţe cum să rămână sănătoşi.
Ca să trăim sănătos, avem nevoie de:
Cunoştinţe despre ceea ce trebuie să facem;
Dorinţa şi voinţa ca să facem ceea ce trebuie să facem.
Un mediator sanitar poate să ajungă la cunoştinţele necesare menţinerii sănătăţii – învăţând şi citind. Pentru
informaţii specifi ce puteţi să cereţi ajutorul Autorităţii de Sănătate Publică, al medicului de familie sau al
organizaţiilor non-guvernamentale cu care ţineţi legătura.
Partea grea a lucrurilor vine abia după ce aţi obţinut cunoştinţele: ce faceţi cu ele? Cum reuşiţi să vă convingeţi
comunitatea să trăiască mai sănătos? De aici totul depinde de personalitatea voastră, de capacităţile voastre.
Oamenii vă vor urma doar dacă le spuneţi ceea ce credeţi (nu “poezii” învăţate pe de rost) şi dacă văd că şi voi
puneţi în practică principiile despre care vorbiţi (de obicei când se ajunge la aducerea aminte a vechiului proverb
romanesc “fă ce spune popa, nu ce face popa”, atunci efi cienţa sesiunilor de educaţie este deja mai mică).
Nu uitaţi: cea mai grea luptă o avem întotdeauna cu propria persoană. Dacă reuşim să ne învingem pe noi
înşine – nimeni şi nimic nu poate să ne stea în cale. Ce trebuie să facem pentru sănătatea noastră? Este foarte
simplu în teorie: trebuie să ştim să spunem “NU” obiceiurilor rele şi să spunem “DA” obiceiurilor bune,
sănătoase. Ar trebui să vorbim în detalii despre fi ecare factor care infl uenţează starea de sănătate, însă spaţiul
dedicat acestui capitol este foarte restrâns. Din acest motiv doar voi aminti cele mai importante dintre ele,
lăsându-vă pe voi să vă documentaţi mai mult acolo, unde simţiţi nevoia.
Consumul de droguri este mai mult decat un obicei prost: consumul de droguri ucide!
În special tinerii pot fi tentaţi să încerce drogul din curiozitate, în semn de protest sau la îndemnul prietenilor.
Consumul de droguri provoacă schimbări în corpul uman, mai ales la nivelul celulelor nervoase. Consumatorul
devine foarte repede dependent de droguri, intâi fi zic, apoi şi psihic, mental. Persoana dependentă îşi schimbă
- fără să realizeze la început - cercul de prieteni, se îndepărtează de familie. Are nevoie din ce în ce mai multe
substanţe, din ce în ce mai des. Drogurile îi îmbolnăvesc organismul, îşi pierde capacităţile de muncă şi de
••
••
Manualul mediatorului sanitar
68
gândire liberă. În viaţa lui nu se mai întâmplă nimic, doar aşteptarea următoarei doze, până la moarte. Drogul
devine atât de important pentru aceste persoane, încât fac orice pentru a-l obţine, chiar şi crime.
Toate tipurile de droguri (de la heroina până la solvenţii pentru clei, lacuri şi vopsele) sunt la fel de periculoase
pentru că oricare dintre ele poate provoca dependenţă. Această dependenţă este inevitabilă şi are o intensitate
foarte puternică.
Dependenţa de droguri se poate trata doar de către o echipă specializată, (formată din medici, psihologi),
în cadrul curei de dezintoxicare. Persoanele dependente care urmează un tratament şi care reuşesc să renunţe
la droguri sunt foarte puţine. Nu se poate renunţa la droguri fără o voinţă puternică, sprijinul prietenilor
adevăraţi şi al familiei.
Atunci când drogurile se administrează intravenos şi se foloseşte acelaşi ac de către mai multe persoane, există
pericolul infectării cu HIV (adică virusul care cauzează SIDA) sau hepatite. Este important de ştiut ca posesia
de droguri în orice cantitate se pedepseşte cu închisoarea.
Mediatorul sanitar trebuie să ştie despre acest mare pericol social numit dependenţa de droguri – însă trebuie să lase
lupta împotriva consumului de droguri pe seama instituţiilor şi organizaţiilor specializate. Şedinţe de educaţie pentru
sănătate va ţine despre această temă doar după ce a fost pregătit adecvat de către specialişti. Mediatorul va atrage
atenţia părinţilor să fi e atenţi la comportamentul şi anturajul copiilor şi va trebui să fi e informat referitor la adresele
de contact ale instituţiilor şi organizaţiilor specializate din judeţ, în cazul în care părinţii ar solicita aceste date.
Alcoolul
A bea câte un pahar în familie sau cu prietenii este un lucru plăcut şi absolut normal. Există însă limite dincolo
de care consumul de alcool prezintă riscuri care cresc odată cu cantitatea şi cu numărul ocaziilor când se bea.
Riscurile consumului excesiv de alcool sunt:
Riscuri personale: creşterea tensiunii arteriale, boli de inima, accidente vasculare cerebrale; hepatita şi ciroza
hepatică; cancere - în special la nivelul gurii, faringelui şi esofagului; tulburări gastrice şi ulcer; malnutriţie,
depresie şi tulburări emoţionale, sinucidere, accidente acasă şi la locul de muncă, accidente de circulaţie;
Riscuri pentru familie: violenţe sau accidente în familie; rămân mai puţini bani pentru lucruri esenţiale
(mâncare, haine etc.); copiii primesc un exemplu negative; creste riscul de divorţ; consumul de alcool în
timpul sarcinii sau alăptării poate să afecteze grav sănătatea copilului (la fel ca în cazul consumului de
droguri sau de tutun).
Care sunt limitele consumului de alcool?
Formula de calcul a cantităţii de alcool, care poate fi consumat cu riscuri minime, se bazează pe unităţi de
alcool. O unitate de alcool, în linii mari, este echivalentă cu: un sfert de litru (250 de mililitri) de bere sau un
pahar de vin de 100 de mililitri sau un pahar mic de vodcă de 25 de grame.
Dacă se consumă până la două unităţi de alcool pe zi, riscurile pentru sănătate sunt extrem de mici. Dacă
se trece cu regularitate peste două unităţi pe zi, riscurile pentru sănătate cresc. Dacă se bea zilnic peste patru
unităţi, există un pericol ridicat pentru sănătate.
Mediatorul sanitar poate fi întrebat de către membrii comunităţii, ce este de făcut cu un alcoolic, care-şi distruge
viaţa familiei. Răspunsul este că acea persoană trebuie să se interneze la spital pentru o cură de dezalcoolizare.
Înainte însă, consumatorul de alcool trebuie să accepte să se despartă de viciul lui, iar după terminarea curei
trebuie sprijinit de către anturaj. De multe ori este posibil ca băutorul cronic să poată renunţa la alcool fără
spital, în acest caz având nevoie de voinţă puternică şi multă înţelegere şi iubire din partea familiei.
La intrebarea “De ce să mă las de băutură?” se pot da următoarele răspunsuri:
Ca să nu faci boli grave (cancer sau boli de inima sună bine..);
•
•
•
Capitolul III. Promovarea sănătăţii in comunitate
69
Ca să te simţi mai puternic;
Ca să-ţi faci copiii fericiţi (ca familia să aibă bani pentru…).
La intrebarea “Cum să mă las de băutură?” se pot da următoarele sugestii:
Urmăreşte-ţi obiceiurile legate de alcool şi încearcă să-ţi răspunzi ţie oare când şi de ce bei; dacă vrei cu
adevărat, vei putea să răreşti ocaziile când întinzi mâna după pahar;
La ora ta obişnuită de întâlnire cu sticla găseşte altceva de făcut, ca să întârzii de la această “întâlnire”
– sau chiar să nu vă vedeţi în acea zi;
Începe să reduci cantitatea de alcool începând chiar de azi;
Exersează diverse formule, propoziţii sau scuze prin care să spui NU când ţi se oferă băuturi alcoolice;
Roagă-ţi familia şi prietenii să te laude atunci când bei mai puţin.
Fumatul cauzează boli respiratorii, boli cardiovasculare, cancere. În fi ecare an mor aproximativ 500.000 de
oameni din lume datorită consecinţelor fumatului. Fumătorii înrăiţi arată întotdeauna cu cel puţin cinci ani
mai bătrâni decât ceilalţi, pentru că pielea lor îşi pierde mult mai repede elasticitatea şi tinereţea.
“Este treaba mea ce fac cu viaţa mea” spun fumătorii. Ar fi aşa atunci dacă ei ar fi singuri când fumează. Însă nu
este periculoasă doar propria ţigară – fumatul dăunează şi nefumătorilor din jur. În cazul sugarilor, expunerea
la fumul de ţigară creşte riscul de moarte subită. Copiii cu părinţi fumători suferă mai des de infecţii ale
nasului, gâtului şi urechilor decât cei cu părinţi nefumători. Dacă părinţii fumează, cel mai adesea şi copiii se
vor apuca mai târziu de fumat.
În general se ştie că tutunul dăunează sănătăţii, totuşi mulţi fumează, din multe motive. Renunţarea la fumat
necesită în primul rând dorinţă, apoi voinţă. Restul merge de la sine, însă este bine dacă familia şi prietenii îl
sprijină pe cel care vrea să spună “NU” ţigărilor.
Tutunul conţine o substanţa numită nicotină, care dă dependenţă. Dacă se renunţă la fumat, lipsa nicotinei
poate provoca unele neplăceri, care dispar după o vreme. Simptomele pot fi mult reduse cu ajutorul unor
preparate (se găsesc în farmacii) care conţin nicotină - cum ar fi guma de mestecat sau plasturi cu nicotină.
Mediatorul sanitar poate să îndemne fumătorii din comunitate să renunţe la fumat în cazul în care mediatorul
este nefumător (în caz contrar pierde credibilitatea sau pur şi simplu nu este luat în considerare). Indiferent
dacă fumează sau nu, mediatorul sanitar trebuie să încerce să convingă pe fumători despre următoarele:
Să nu fumeze în prezenţa copiilor;
Să nu fumeze în spaţii închise sau să aerisească frecvent (cu cât mai mult este fum într-o încăpere, cu atât
mai toxic este pentru organism);
Să nu inspire (tragă) adânc fumul până la plămâni şi să nu fumeze ultimul centimetru din ţigară (unde se
concentrează cantitatea cea mai mare de substanţe toxice);
Să consume mai multe vitamine (care se găsesc în legumele şi fructele proaspete, crude) pentru a reduce
din efectele distructive ale fumatului;
Să facă zilnic exerciţii de respiraţie (inspirat şi expirat) în aer liber, curat, pentru a curăţa căile respiratorii
obosite.
Mulţi mediatori sanitari se feresc să discute în comunitate despre alimentaţia sănătoasă, din cauza sărăciei.
Alţii, dimpotrivă, se confruntă cu problema obezităţii (îngrăşării excesive) şi a bolilor cauzate de obezitate.
Când omul este bolnav, este important ce mănâncă, ca să-şi grăbească vindecarea. Există multe feluri de boli
şi multe feluri de regimuri dietetice (adică meniuri pentru vindecare) iar medicii îşi instruiesc pacienţii ce au
voie să mănânce şi ce nu. Acum vă voi spune doar câteva reguli dietetice pentru păstrarea sănătăţii, care pot fi
respectate de către oricine care vrea să se simtă bine.
Apreciaţi cadourile Naturii. Mâncarea atunci este valoroasă dacă este cât mai naturală şi nu a trecut
prin procese industriale. Seminţele uleioase (cum ar fi nucile, alunele, seminţele de dovleac şi de fl oarea
••
•
•
•••
••
•
•
•
•
Manualul mediatorului sanitar
70
soarelui) au valori nutritive comparabile cu carnea şi întotdeauna sunt superioare mezelurilor (salam,
cârnat etc.) din magazine, care conţin conservanţi şi coloranţi şi multe alte lucruri artifi ciale. La fel,
fasolea şi lintea pot înlocui în mod sănătos carnea. Dacă mâncaţi un morcov sau un măr în fi ecare zi,
veţi avea nu numai dinţi mai buni, dar vă veţi simţi şi mai puternici şi mai bine dispuşi. Sunt de preferat
legumele şi fructele de sezon (adică vara mâncăm fructe care se coc vara, iar toamna fructe de toamnă)
din ţara noastră celor din străinătate (care-şi pierd din conţinutul de vitamine în cursul transportului şi
de obicei sunt tratate şi cu conservanţi). Ceapa, usturoiul, sfecla şi celelalte rădăcinoase, consumate în
stare crudă (făcute salate, de exemplu) ne acoperă necesarul zilnic de vitamine în cursul iernii. Toate cele
inserate sunt mâncăruri ieftine, însă oamenii nu sunt obişnuiţi să le aprecieze la valoarea lor reală (deşi
multe din ele se folosesc în tratamentul diferitor boli);
Aveţi grija la ritmul meselor. Să mâncaţi ceva dimineaţa când vă sculaţi – nu plecaţi la muncă pe
stomacul gol. O bucată de pâine, un biscuite, ceva – astfel veţi putea evita ulcerul gastric (o boală foarte
dureroasa a stomacului, care poate deveni foarte gravă). Să nu săriţi peste prânz – mâncaţi ceva, puţin,
dar mâncaţi. Cine nu mănâncă dimineaţa şi la prânz, este expus riscului de a face “piatră la bila” (adică
calcuri la colecist, în termeni medicali). Nu ar trebui să mâncaţi seara, pentru ca organismul nu poate
prelucra bine hrana primită după ora 19. În multe familii, însă, exact masa de seara este cea principală,
când se strâng cu toţii în jurul mesei – unii vin de la muncă, alţii de la şcoală. Discutarea celor întâmplate
în cursul zilei face atât de bine pentru sănătatea familiei, încât nici cei foarte dornici de sănătate (sau de
cură de slăbire) nu trebuie să renunţe la aceste momente de bucurie - mai bine să servească ceva uşor de
mâncare (cum ar fi pastele făinoase sau mămăliga).
Regula generală a ritmurilor meselor ar trebui să fi e vechiul proverb “Dimineaţa să mănanci ca regele, la
pranz ca omul de rand şi seara ca cerşetorul”
Gandiţi-vă in primul rand la copii. Ei au datoria să crească, să înveţe şi să fi e mai buni ca părinţii.
Un ou sau un pumn de nuci şi două căni de lapte trebuie să se găsească zilnic pentru fi ecare copil din
comunitate, pe lângă o felie de pâine şi un măr sau un morcov.
În ultimii ani auzim din ce în ce mai des despre stres. “nu pot mânca din cauza stresului”, “mă stresează
vecinul”, “nu pot dormi din cauza stresului”. Dar ce este stresul? Orice factor mediu care produce efecte
nefavorabile asupra organismului uman, determinând apariţia unor reacţii anormale din partea acestuia. Prin
mediu înţelegem în acest caz ceva foarte larg: tot ce-l înconjoară pe om.
Stresul poate să apără:
Ca parte integrantă a vieţii cotidiene (şedinţe, îndatoriri de serviciu);
În urma unui eveniment grav şi neaşteptat (un accident, pierderea serviciului);
Ca urmare a unui eveniment aşteptat, de mare importanta (căsătorii, examen).
Stresul face parte din viaţa de zi cu zi, poate să apară oriunde (acasă, la serviciu sau pe drum) şi oricând. Stresul
devine o suferinţă atunci când evenimentele neplăcute se succed într-o perioadă foarte scurtă. În acest caz, fi ecare
dintre noi are impresia că nu se mai poate descurca, că problemele pur şi simplu îl depăşesc. Ce putem face?
Combaterea stresului se referă în primul rând la întărirea organismului în faţa agresiunilor din exterior pentru
că, de cele mai multe ori, eliminarea sau ocolirea factorilor de stres este aproape imposibilă (trebuie să ne
întâlnim cu aceeaşi vecini zi de zi, şi nici locul de muncă sau şeful nu-i putem schimba în fi ecare săptămână).
Cheia stăpânirii stresului se afl a deci în atitudinea noastră, în felul nostru de a privi viaţa. Dacă facem faţă
acestei provocări, ne păstram sănătatea. Dacă nu, supărările se acumulează şi vor produce la un moment dat
boli cu adevărat grave (cum ar fi diabetul sau diferite tipuri de cancere).
Iată cateva sugestii care te vor ajuta să faci faţă stresului:
Fă cât mai multă mişcare şi cât mai multe exerciţii de respiraţie în aer liber;
•
•
•
•••
•
Capitolul III. Promovarea sănătăţii in comunitate
71
Cântăreşte-ţi în mod obiectiv capacităţile şi posibilităţile tale: ce poţi să faci mai bine, cu ce-ţi poţi fi de
folos ţie, familiei tale, comunităţile tale;
Alege-ţi scopurile în mod realist, în funcţie de capacităţile şi posibilităţile tale (de exemplu o fată de 150
de centimetri şi 55 de kilograme are foarte puţine şanse să devină manechin, în schimb poate să exceleze
în alte profesii);
Organizează-ţi viaţa în funcţie de priorităţi: fă o listă cu cele mai importante trei lucruri din viaţa ta,
pentru care vrei sa trăieşti şi să munceşti.
Dacă simţi că te sufocă multitudinea alergăturilor zilnice – aminteşte-ţi de această listă, aminteşte-ti pentru
cine şi pentru ce vrei să dai din energiile tale.
Fă o listă în fi ecare dimineaţa cu treburile de rezolvat pentru ziua respectivă, în ordinea importanţei. Dacă
rezolvi un lucru din ele, atunci stai bine; dacă rezolvi primele trei, deja poţi fi foarte mulţumită; dacă rezolvi
mai multe – ai avut şi noroc.
Cu cât eşti mai organizat, cu atât mai bine te poţi adapta la evenimente neaşteptate;
Încearcă să vezi partea pozitivă a lucrurilor. Bucură-te că paharul e plin pe jumătate şi nu plânge pentru
faptul că este gol pe jumătate;
Vorbeşte despre problemele tale cu cei apropriaţi, descărcă-te de stările tensionate – dacă nu ai cui să
povesteşti sau nu vrei să-i încarci cu greutăţile tale: natura te aşteaptă, animalele şi plantele te ascultă
întotdeauna;
Învaţă să te bucuri de micile plăceri şi momentele cadou ale vieţii: fi ecare dintre noi avem parte zilnic de
aşa ceva (o rază de soare, un zâmbet, o glumă sau pur şi simplu jocul frunzelor în vânt), însă nu ştim cu
toţii să deschidem ochii şi să vedem ceea ce privim.
Reţineţi următoarele mesaje cheie din acest capitol:
pentru a trăi sănătos, avem nevoie de cunoştinţe, dorinţă şi voinţă;
comunitatea apreciază exemplul personal al mediatorului sanitar;
viaţa este frumoasă dacă înveţi cum să trăieşti.
Descriere autor:
Hanna Dobronăuţeanu este de profesie medic. Între anii 2000-2007 a îndeplinit funcţia de consilier al
Ministrului Sănătăţii, având ca principală responsabilitate promovarea sănătăţii în comunităţile de romi. În
această calitate, a fost unul dintre principalii promotori ai programului de mediere sanitară în România.
Bibliografi e:
Ghid de aplicare practică a Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului. UNICEF – Chişinău, Editura
Cartier, 2001 - p. 320
Prof. dr. doc. Marin Gh. Voiculescu: Boli infecţioase, Volumul I, Editura Medicală Bucureşti, 1989
– p. 281-285
“Mediatorul sanitar – O şansă pentru comunitate” – Manual de bună practică al mediatorului sanitar,
elaborat în cadrul proiectului PFRO 058 “Formare de mediatori sanitari în comunităţile de romi din
judeţul Teleorman” (editat în 2002), proiect fi nanţat de Uniunea Europeana prin Programul PHARE
şi derulat de către Asociaţia Filantropica Medical Creştină “Christiana” Alexandria, în parteneriat cu
Ministerul Sănătăţii şi Familiei, Asociaţia Culturala “Glasul Romilor” Alexandria, Primăria Comunei
Brinceni – p. 78
www.viatasanatoasa.ro – campanie iniţiata de Institutul de Sănătate Publică Bucureşti şi Ministerul
Sănătăţii
Dr. Pauline Morand de Jouffrey: Psihologia copilului. Editura Teora Bucureşti, 1998
•
•
•
•
•
•
•••
1.
2.
3.
4.
5.
Manualul mediatorului sanitar
72
CAPITOUL IV. SĂNĂTATEA FAMILIEI ŞI A COMUNITĂŢII
Dr. Cristina Jitariu
Pornind de la misiunea mediatorului sanitar de a preveni situaţiile neplăcute care ar putea aparea în
comunitatea de romi din punct de vedere socio-sanitar, în acest capitol o să tratăm un subiect destul de delicat
în comunităţile cu romi şi anume sănătatea reproducerii.
Rata mare a avorturilor şi a deceselor în rândul femeilor rome ne fac să abordăm acest subiect. Totodată, un
alt argument care ne determină să abordam acest subiect este şi fi şa de post a mediatorilor sanitari. Conform
fi şei de post, una din sarcinile mediatorilor sanitari este de a explica noţiunile de bază şi avantajele planifi cării
familiale, încadrat în sistemul cultural, tradiţional al comunităţii de romi.
Încă de la început trebuie să clarifi căm rolul mediatorilor sanitari în raport cu sănătatea reproducerii. Mediatorii
sanitari au rolul de a informa şi de a îndruma femeile rome la cabinetul de planifi care familială. Mediatorul
sanitar nu are pregătirea şi nici mandatul de a presta servicii de planifi care familială. Chiar dacă acesta cunoaşte
metodele de planifi care familială, mediatorul sanitar nu are voie să propună unei femei o anumită metodă de
planifi care familială. Aceasta este sarcina medicului specialist. Dacă o femeie doreşte să folosească o metodă de
planifi care familială, mediatorul sanitar îi explică avantajele şi dezavantajele folosirii metodelor de planifi care
familială şi o îndrumă către cabinetul de specialitate.
Capitolul de faţă este redactat în dorinţa de a instrui mediatorul sanitar în acest domeniu. Mediatorul sanitar
trebuie să deţină un bagaj de cunoştinţe deoarece, în munca de zi cu zi, se întâlneşte cu diferite situaţii la care
trebuie să facă faţă. Una dintre aceste situaţii este dorinţa femeilor rome de a afl a mai multe informaţii cu
privire la planifi carea familială.
1. Ce este sănătatea reproducerii?
Sănătatea reproducerii (SR) este starea de armonie (fi zică, mentală, socială şi emoţională) datorată vieţii
reproductive şi sexuale a fi ecărei persoane şi a fi ecărui cuplu. Sănătatea reproducerii înseamnă dreptul nostru
de a avea o viaţă sexuală normală, în siguranţă şi fără violenţă, având posibilitatea de a da naştere copiilor
atunci când ne dorim; înseamnă drept la informare şi acces la servicii medicale corespunzătoare.
Obiectivele sănătăţii reproducerii sunt:
Să avem copiii doriţi la momentul ales de fi ecare dintre noi;
Să ştim ce să facem în timpul sarcinii, la naştere şi după naştere, pentru a avea copii sănătoşi şi mame
sănătoase;
Să nu avem sarcini nedorite, care duc la avortul sau la abandonul copiilor apăruţi “din greşeală” în viaţa noastră;
Să nu avem boli ale aparatului reproductiv (infecţii cu transmitere sexuală, cancer de sân şi col uterin);
Să ne cunoaştem corpul pentru a atinge toate obiectivele de mai sus.
2. De ce sănătatea reproducerii pentru mediatorul sanitar?
Pentru că mediatorul sanitar este:
Femeie;
Femeie care este mamă (sau va deveni mamă) şi înţelege rolul sănătăţii pentru familie;
••
•••
••
Capitolul IV. Sănătatea familiei şi a comunităţii
73
Femeie în care comunitatea are încredere pentru că aparţine comunităţii;
Femeie care învaţă, se informează (de multe ori din proprie iniţiativă) şi care transmite membrilor
comunităţii tot ceea ce ştie ca aceştia să rămînă sănătoşi.
A fi sănătos înseamnă a preveni înainte de a trata, iar prevenţia se face prin informaţia oferită în primul
rând de mediatori sanitari informaţi. Astfel, mediatorul poate contribui la obţinerea şi menţinerea sănătăţii
membrilor comunităţii (benefi ciari ai muncii mediatorilor) prin 4 activităţi de bază:
Informare: transmitere de informaţii despre un anumit subiect, cu scopul de a aduce la cunoştinţă şi a
sensibiliza membrii comunităţii cu privire la acel subiect.
Comunicare: transmitere de informaţii, la care se obţine un răspuns prin aşa-numitul feedback (prin
care verifi căm ceea ce a înţeles persoana cu care vorbim). Prin acest proces se adaptează cunoştinţele la
nivelul benefi ciarului.
Educare: informare continuă, care duce, în timp, la câştigarea de noi cunoştinţe, atitudini, abilităţi şi la
crearea de comportamente noi.
Indrumarea unei persoane înseamnă trimiterea ei (câteodată şi însoţirea lui) către un furnizor de servicii
medicale care poate oferi acel serviciu medical pentru nevoia persoanei.
Pentru a îndeplini aceste atribuţii mediatorul trebuie să ştie:
De ce este important să cunoască şi să informeze membrii comunităţii despre o anumită temă a sănătăţii
reproducerii?
Cine (dintre toate categoriile de benefi ciari) are mai mare nevoie de informaţie privind tema respectivă?
Cum face ca ceea ce spune să fi e bine şi complet înţeles?
Pană unde este rolul de mediator ?
Cuvintele-cheie şi mesaje-cheie ce trebuie folosite şi explicate în cadrul activităţilor de informare.
3. Anatomia organelor de reproducere
Întregul nostru corp şi mintea participă la viaţa noastră reproductivă, astfel încât să putem avea grijă de noi, de
copiii şi familia noastră şi să fi m responsabili pentru acţiunile noastre. Dar anumite organe din corp au funcţii
specifi ce în sănătatea reproducerii şi aceste organe sunt grupate în aparatul reproductiv.
3.1. Organele de reproducere feminine
1.1.1. Organe externe (sunt cele din afara corpului femeii şi care se văd cu ochiul liber): vulva şi sânii
Vulva (partea de jos) cuprinde:
Labiile mari (externe) şi labiile mici (interne) sunt “cute” din piele ce acoperă şi protejează clitorisul,
orifi ciul urinar şi orifi ciul vaginal;
Clitorisul este o formaţiune mică şi rotundă, situat la locul de întâlnire al labiilor mici;
Orifi ciul urinar este locul pe unde se elimină urina;
Orifi ciul vaginal este locul pe unde se deschide la exterior vaginul; mai jos de el se afl ă orifi ciul anal.
Sanii sunt “construiţi” în interior din glande mici care secretă lapte după ce femeia a născut.
3.1.2. Organe interne
a. Vaginul este un canal elastic ce face legătura între uter şi exterior. El are 3 funcţii: permite ieşirea sângelui
menstrual, contribuie la actul sexual (aici se elimină sperma în timpul contactului sexual) şi este locul pe unde
••
•
•
•
•
•
••••
•
•••
Manualul mediatorului sanitar
74
trece copilul în timpul naşterii. La fetele virgine, imediat înăuntrul vaginului se afl ă o membrană elastică
numită himen.
b. Uterul este un organ în formă de pară întoarsă, situat în partea de jos a burţii femeii. Este locul unde, timp
de 9 luni, se dezvoltă copilul. Legătura între vagin şi uter se face prin intermediul colului uterin.
Uterul este căptuşit în interior cu o “pătură”
(mucoasa uterină) care reacţionează diferit la
următoarele două situaţii:
dacă femeia nu rămâne însărcinată,
mucosa uterină se elimină (se “curăţă”)
în fi ecare lună sub forma menstruaţiei,
apoi se reface din nou până la următoarea
menstruaţie;
dacă femeia rămâne însărcinată, mucoasa
nu se mai elimină, ci se pregăteşte să
primească oul, pe care îl ajută să crească
timp de 9 luni.
c. Cele două ovare sunt glandele sexuale feminine care produc ovulele şi hormonii sexuali feminini.
Îndeplinesc două funcţii: secretarea estrogenului şi progesteronului - hormonii sexuali feminini, şi producerea
ovulului matur. Ovulele care nu sunt fecundate sunt eliminate în perioada de menstruaţie.
d. Trompele uterine sunt două canale subţiri, situate de o parte şi de alta a uterului, care fac legătura între
acesta şi cele două ovare. Este locul pe unde, în fi ecare lună ovulul eliminat de ovar trece spre uter şi este locul
unde ovulul poate întîlni spermatozoidul (şi se produce fecundaţia).
Ovulaţia se produce atunci când unul din cele două ovare elimină un ovul (care va călători prin trompa
uterină către uter).
Fecundaţia este atunci când ovulul, în călătoria sa prin trompa uterină, întâlneşte un spermatozoid cu care
se uneşte. În urma acestei uniri se formează un ou care se fi xează în pătura uterului şi din care se dezvoltă
copilul.
3.1.3. Menstruaţia şi ciclul menstrual
Menstruaţia este sângerarea care se elimină prin vagin în fi ecare lună. Ea este dată de “curăţarea” şi eliminarea
mucoasei uterine (acelei pături care se afl ă la interiorul uterului) care nu a primit nici un ou din care să se
dezvolte copilul.
•
•
Capitolul IV. Sănătatea familiei şi a comunităţii
75
Ce trebuie să ştim despre menstruaţie:
apare prima oară la pubertate (10-14 ani), fi ind la început neregulată, dar devenind regulată în timp;
apariţia menstruaţiei se asociază şi cu alte schimbări ale corpului, (dezvoltarea glandelor mamare, apariţia
pilozităţii în zona pubiană şi zonele axilare);
durează între 3 şi 7 zile;
fetele şi femeile pot avea şi alte semne neplăcute: dureri în partea de jos a abdomenului, tensiuni mamare,
nervozitate, dureri de cap; toate acestea dispar odată cu terminarea menstruaţiei;
menstruaţia dispare la vârsta de 45-50 ani, când se instalează menopauza (citeşte capitolul
“Menopauza”).
Ciclul menstrual este perioada dintre două menstruaţii: el începe în prima zi a menstruaţiei şi se termină în
ziua dinaintea următoarei menstruaţii. El are o durată medie de 28 zile este alcătuit din 4 etape:
menstruaţia – cele 3-4 zile de sângerare;
o scurtă perioadă nefertilă (următoarele 3-4 zile, când femeia nu poate rămâne însărcinată);
perioada fertilă (din ziua a 8-a până în ziua a 19-a) când femeia are cele mai mari şanse să rămână
însărcinată dacă nu foloseşte o metodă de contracepţie;
o a doua perioadă de nefertilitate (până înaintea următoarei menstruaţii, când ciclul menstrual se reia).
CICLUL MENSTRUAL DE 28 ZILE
←----------------------------------------------------------------------→
←-------→←---→←-------------------------------→←-----------→
Menstruaţia Zile nefertile Perioada fertilă Zile nefertile
1 2 3 4 1
Ce trebuie să ştim despre ciclul menstrual:
Are rolul de a pregăti în fi ecare lună corpul femeii pentru o posibilă sarcină.
Lungimea lui variază între 21 şi 40 zile, lungimea medie fi ind de 28 zile.
Dacă ciclul menstrual nu este de 28 zile, asta nu înseamnă că nu este normal.
Fiecare femeie este diferită, dar important este să fi e regulat.
Ciclul menstrual al unei femei este regulat atunci când fi ecare ciclu are aceeaşi durată, iar femeia ştie când
ar trebui să apară următoarea menstruaţie.
3.2. Organele de reproducere bărbăteşti
1.1.1. Organe externe (care se văd cu ochiul liber):
Organul genital extern este reprezentat de penis. El îndeplineşte două funcţii: reproducere prin acuplare şi
ejaculare şi de eliminare a urinei prin uretra peniană ce îl străbate.
Scrotul - un fel de sac aşezat în spatele penisului şi considerat a fi o continuare a cavităţii abdominale care
contine testiculele, glandele sexuale masculine. Cel mai important rol al scrotului este acela de-a menţine
temperatura testiculelor la aproximativ 34°C, temperatură la care acestea produc spermatozoizi cel mai
efi cient.
1.1.2. Organe interne:
Cele două testiculele afl ate în scrot, sunt glandele sexuale masculine care, începând de la pubertate (12-14
ani) secretă spermatozoizii şi testosteronul (hormonul sexual masculin). De la acestea porneşte un sistem de
canale care conduc spermatozoizii către penis. În drumul lor întâlnesc prostata, glandă ce secretă un lichid
lăptos care împreună cu spermatozoizii formează sperma.
Procesul de eliminare a spermei în timpul actului sexual se numeşte ejaculare.
•
••
•
1.
2.
3.
4.
•••••
Manualul mediatorului sanitar
76
Şi băieţii trec prin perioada de pubertate, în care vocea începe să se îngroaşe, corpul se dezvoltă mai mult
(inclusiv organele genitale), părul apare pe toată suprafaţa corpului (mai accentuat în zona de jos şi la subraţ),
apar primele erecţii şi instincte sexuale.
3.3. Intervenţia mediatorului sanitar
De ce este important să cunoască şi să informeze despre organele de reproducere:
Este bine ca fi ecare femeie (dar şi bărbaţii) să îşi cunoască corpul şi să înţeleagă cum funcţionează el;
astfel va şti cum să se îngrijească, va înţelege schimbările care au loc de-a lungul vieţii, va şti cum să facă
faţă acestor schimbări.
Cine are mai mare nevoie de aceste informaţii:
Tinerii (fete şi băieţi), deoarece ei se afl ă la început de viaţă sexuală;
Femeile afl ate la vârsta reproductivă (15-45 ani) care vor să-şi întemeieze şi să-şi planifi ce o familie;
Bărbaţii, pentru că planifi carea familială este o problemă a cuplului şi pentru că vor înţelege mai bine
cum apar copiii;
Femeile afl ate la menopauză, pentru că vor înţelege dispariţia menstruaţiei şi infl uenţa asupra vieţii de
cuplu.
Cum face ca ceea ce spune să fi e bine şi complet înţeles:
Folosind materiale educaţionale simple (desene, mulaje, etc);
Reamintiţi-vă de manualul de biologie umană de la şcoală şi ajutaţi-vă de el.
Pană unde este rolul de mediator ?
Rolul mediatorului sanitar este de a oferi informaţii în funcţie de nivelul de cunoştinţe al benefi ciarului
din comunitate şi dorinţa lui de a afl a şi luând în considerare particularităţile lui culturale sau religioase;
Dacă din diverse motive (culturale, religioase) mediatorul nu poate oferi aceste informaţii, atunci este de
preferat să îndrume membrii comunităţii către alte persoane (alt mediator, asistentă comunitară, medicul
de familie);
Dacă membrii comunităţii (femei sau bărbaţi) nu sunt deschişi spre a afl a despre o temă, nu insistăm, în
speranţa că vom găsi o altă ocazie pentru a le vorbi sau ne vor căuta ei.
Cuvintele cheie ce trebuie folosite şi explicate în cadrul activităţilor de informare:
Vagin, uter şi mucoasa uterină, trompe, ovare;
Menstruaţie şi ciclu menstrual;
Penis, spermatozoid şi spermă, ejaculare;
Ovul, ovulaţie şi fecundaţie.
Mesaje cheie:
Afl ă despre corpul tău pentru a alege ce este mai bine pentru sănătatea ta şi a familiei tale!
Dacă menstruaţia întârzie sau este altfel decât de obicei, este bine ca femeia să meargă la medic pentru a
afl a dacă este însărcinată sau există o altă cauză!
Orice sângerare care apare la menopauză este un semn de alarmă, iar femeia trebuie să meargă la medic!
Concluzii:
Nu este ruşinos să afl ăm despre corpul nostru;
Acest lucru ne ajută în viaţă.
•
•••
•
••
•
•
•
••••
••
•
––
Capitolul IV. Sănătatea familiei şi a comunităţii
77
4. Igiena vieţii sexuale şi reproductive
Igiena vieţii sexuale (curăţenia intimă) se referă la igiena părţii de jos a corpului (zonei genitale): vulva şi penis,
dar şi a anusului. Problemele constau în faptul că, în decurs de câteva zile, transpiraţia, secreţiile naturale şi
urmele de urină se adună în această zonă şi creează senzaţii neplăcute. În plus, există riscul de apariţie a unor
infecţii urinare. De aceea, această zonă trebuie spălată în fi ecare zi.
Există situaţii când trebuie să acordăm o mare atenţie curăţeniei noastre intime:
Este foarte important să se menţină curată zona genitală mai ales in timpul menstruaţiei, deoarece
sângele favorizează dezvoltarea infecţiilor.
Este de preferat să se folosească absorbante externe sau tampoane de vată, care să se schimbe des, indiferent
de fl uxul menstruaţiei.
Este bine ca spălarea zonei să se facă de două ori pe zi, pentru a îndepărta sângele uscat.
Igiena intimă este obligatorie după contactul sexual:
Dacă nu s-a folosit prezervativul nu este sufi cientă spălarea exterioară a zonei, ci şi spălătură intravaginală
(înăuntru), deoarece folosind o metoda incorectă de spălare creşte probabilitatea apariţiei unei sarcini;
Dacă s-a folosit prezervativul, nu trebuie spălat vaginul în interior, ci numai în exterior.
Igiena zonei trebuie menţinută cu atenţie mai ales in timpul sarcinii, cu scopul de a preveni apariţia unor
infecţii locale. Important de reţinut:
Spălarea zonei genitale este sufi cientă dacă se face numai cu apă;
Igiena intimă trebuie cunoscută şi menţinută şi de către bărbaţi, mai ales după contacte sexuale; prin
nerespectarea regulilor de igienă ei pot transmite partenerelor lor eventualele infecţii sau paraziţi (spre
exemplu, păduchii laţi).
Intervenţia mediatorului sanitar:
De ce este important să cunoască şi să informeze despre igienă:
Un corp îngrijit ne face să ne simţim mai confortabil şi mai sănătos.
Cine are mai mare nevoie de aceste informaţii:
Copiii, de la vârste cât mai mici, trebuie să înveţe despre igiena corporală;
Tinerii (fete, dar şi băieţi), începând de la vârsta pubertăţii, când încep să fi e interesaţi de viaţa sexuală;
Femeile indiferent de vârsta, mai ales dacă sunt însarcinate sau lăuze.
Cum face ca ceea ce spune să fi e bine şi complet înţeles:
Reamintind cât mai des despre importanţa igienei;
Vorbind cu mama şi fi ica.
Pană unde?
Reamintiţi importanţa şi regulile igienei ori de câte ori intraţi în casa unei familii şi ori de câte ori un
membru al comunităţii trebuie să meargă la medic;
Vorbiţi despre igienă tinerilor ori de câte ori vă întâlniţi cu ei. Igiena personală este o deprindere care
trebuie învăţată cât mai devreme în viaţă.
Cuvintele cheie ce trebuie folosite şi explicate în cadrul activităţilor de informare: igienă intimă, igiena în
timpul menstruaţiei, sarcinii şi după contactul sexual, igiena cuplului.
Mesaje cheie:
Sănătatea începe cu igiena corpului!
Igiena personală înseamnă respect pentru propria persoană şi pentru cei apropiaţi nouă!
•
•
•
•
•
••
•
•••
••
•
•
••
Manualul mediatorului sanitar
78
5. Boli ale aparatului reproductiv
5.1. Infecţii cu transmitere sexuală (ITS)
Sunt boli care se transmit prin contact sexual neprotejat cu o persoană infectată. Unele dintre ITS (sifi lis,
HIV/SIDA, hepatitele B şi C) se transmit şi pe alte căi decât contact sexual.
Netratate, ITS-urile pot duce la:
Infertilitate;
Pot afecta întreg organismul;
Reprezintă risc crescut pentru apariţia cancerului cervical;
Risc de complicaţii ale sarcinii (avort, afectarea fătului);
Se pot transmite (la naştere şi după) către nou-născut, afectând sănătatea acestuia.
Important de reţinut:
Deşi unele ITS se manifestă mai mult la bărbat, iar altele sunt vizibile mai mult la femeie, ITS afectează
ambii parteneri;
Sunt ITS la care semnele apar după o perioadă lungă de timp; în tot acest timp persoana infectată poate
transmite infecţia partenerului său;
O persoană poate avea mai multe ITS în acelaşi timp sau la intervale diferite de timp;
Toate ITS pot fi prevenite folosindu-se prezervativul în timpul actelor sexuale.
Pentru depistarea din timp a unei ITS este bine ca fi ecare persoană (care a avut un contact sexual neprotejat,
mai ales cu o persoană puţin cunoscută) să-şi observe propriul corp, în special zona genitală, pentru a vedea
dacă au apărut semne de boală.
Cele mai frecvente ITS sunt: sifi lis, gonoreea, herpes genital, trichomoniaza, chlamidiaza, negii genitali. Dar
cea mai severă este infecţia HIV/SIDA.
Infecţia HIV/SIDA se manifestă prin scaderea sistemului imunologic al organismului de a se apăra împotriva
infecţiilor şi bolilor, creându-se posibilitatea invadării organismului cu germeni bacterieni, fungi sau virusuri
din mediul înconjurător, fl oră care, normal, nu determină perturbări grave în funcţionarea organismului.
HIV se instalează în „depozitul” de informaţii genetice al celulei şi rămâne în organismul uman, inactiv, ani
sau zeci de ani, fără a determina clinic boala. La alte persoane însă, după contaminare, HIV devine rapid activ,
apărând manifestarile clinice ale SIDA. Câteva semne clinice: scădere în greutate cu peste 10%, febră, diaree
cronică, apărând şi manifestări minore la nivelul pielii, mucoaselor, ganglionilor.
Cum se transmite?
Prin contact sexual neprotejat cu o persoană infectată (adică fără prezervativ);
Contactul cu instrumentele murdare de sânge sau de produse biologice de la bolnavi;
Prin sânge: transfuzii, injecţii cu ace nesterilizate, instrumentar nesterilizat utilizat în stomatologie şi
obsterică-ginecologie, folosirea acului comun pentru administrarea drogurilor intravenos, ace de tatuaj,
acupunctură, instrumente nesterilizate folosite la manichiură şi pedichiură;
Prin transplantul de organe;
De la mamă la copil, atât în timpul sarcinii cât şi după naştere. Atenţie! sarcina este contraindicată la
femeile cu maladie HIV.
Nu se transmite prin imbrăţişare, stransul mainilor, folosirea băii, incăperilor comune.
Cum se previne infecţia HIV?
Prin folosirea prezervativului la fi ecare contact sexual;
Prin fi delitatea cuplului unul faţă de celălalt;
Controlul naşterii şi al sarcinii previne transmiterea de la mamă la copil;
•••••
•
•
••
•••
••
•••
Capitolul IV. Sănătatea familiei şi a comunităţii
79
Respectarea unor măsuri simple de igienă:
spălarea mâinilor cu apă şi săpun după contact cu sângele altei persoane;
curăţirea cu apă şi săpun şi bandajarea tăieturilor;
nu se foloseşte cu împrumut: periuţa de dinţi, lama de ras/briciul, trusa de manichiură, obiecte
pentru igiena intimă.
Intervenţia mediatorului sanitar:
De ce este important să cunoască şi să informeze despre ITS:
O boală cu transmitere sexuală poate afecta întreaga noastră viaţă (uneori şi viaţa copilului nostru).
Cine are mai mare nevoie de aceste informaţii :
Tinerii (fete şi băieţi), care îşi încep viaţa sexuală şi, prin necunoaştere şi imaturitate sunt cei mai expuşi
riscului de a contacta şi transmite mai departe o ITS.
Cum face că ceea ce spune să fi e bine şi complet înţeles:
Folosind pliante, afi şe despre ITS şi HIV/SIDA, despre folosirea prezervativului;
Arătaţi practic cum se foloseşte corect prezervativul.
Pană unde este rolul de mediator ?
Îndrumaţi persoanele care suspectează o ITS către medicul de familie sau către serviciile de specialitate
(dermato-venerologie, boli infecţioase, ginecologie);
Reamintiţi persoanelor bolnave cu ITS că :
Şi partenerul trebuie să urmeze tratamentul prescris de medic;
Să nu aibă contacte sexuale până la vindecare;
Să meargă la control la sfârşitul tratamentului.
Cuvintele cheie ce trebuie folosite şi explicate în cadrul activităţilor de informare: infecţie cu transmitere
sexuală, contact sexual neprotejat, fi delitatea cuplului.
Mesaje-cheie
Orice persoană care a avut un contact sexual neprotejat (fără prezervativ) cu o persoană infectată poate
avea o infecţie cu transmitere sexuală!
Prezervativul este singurul care protejează atât faţă de ITS, cât şi faţă de o sarcină nedorită!
Toate ITS pot fi prevenite printr-un comportament responsabil faţă de propria persoană şi faţă de
partenerul nostru!
Infecţiile cu transmitere sexuală îi pot afecta şi pe copii noştri!
5.2. Cancerul de san şi de col uterin
5.2.1. Cancerul de san
Orice femeie care împlineşte 40 ani trebuie să se informeze despre cancerul de san, pentru că depistat devreme,
cancerul de sân poate fi tratat.
Un rol important în depistarea lui îl are examinarea sânului dacă:
Se face corect şi cu regularitate, cu persoana în ortostatism (în picioare) sau în poziţie şezândă, mai
întâi cu braţele pe şolduri şi apoi cu ele ridicate deasupra capului sau aduse la ceafă unde se observă:
se inspectează fosele supraclaviculare şi regiunile axilare, volumul sânilor, modifi cări în relieful normal,
aspectul pielii (culoare, edemul cutanat, dilatarea venelor subcutanate), anomalii de formă sau volum ale
mameloanelor, retracţia şi devierea mamelonului, cruste, eroziuni sau ulceraţii;
Se face în fi ecare lună (este bine ca femeile care au menstruaţie să facă autopalparea după fi ecare
menstruaţie);
Se face nu numai de către femeie (autoexaminare), dar şi de către medic.
•
•••
•
•
••
•
•
•••
•
••
•
•
•
•
Manualul mediatorului sanitar
80
Semnele de alarmă pentru cancer de sân sunt:
Orice modifi care a formei sau mărimii sânului (asimetria sânilor), modifi care a aspectului pielii (aspect
în „coajă de portocală”), a aspectului mamelonului;
Apariţia unei secreţii sau scurgeri din mamelon care persistă în afara lactaţiei şi sunt seroase sau serasanglinolente,
unilaterale sau uniorifi ciale;
Prezenţa unor noduli (mici umfl ături) la subraţ.
Nu toate aceste modifi cări pot fi cancer, dar acest lucru este stabilit doar de către medicul specialist. Este la fel
de important să ştim care sunt factorii de risc care intervin în apariţia cancerului de sân, mai ales a acelora care
pot fi preveniţi printr-un stil de viaţă sănătos:
Tulburări ale ciclului menstrual determinate de avorturi repetate, absenţa sarcinilor sau sarcină la femei
peste 35 ani;
Dieta alimentară bogată în proteine animale, grasimi şi hidrocarburi, fumatul, consumul de alcool ar
putea fi considerat factor favorizant, deoarece determină creşterea secreţiei de hormoni estrogeni;
Genetic - femei a căror mamă, bunică, soră sau mătuşă au avut cancer de sân (din păcate acest factor de
risc nu poate fi prevenit, dar ajută foarte mult la diagnosticul bolii).
5.2.2. Cancerul de col uterin
Cancerul de col uterin, ca şi cel de sân, este unul dintre cele mai frecvente cancere la femei. De aceea, este
foarte important ca o femeie să fi e informată (sau să se informeze singură) despre această formă de cancer,
chiar începând de la momentul de debut al vieţii sexuale.
Cei mai importanţi factori de risc care intervin în apariţia cancerului de col uterin sunt relaţionaţi cu
comportamentul sexual al femeii:
Un număr mare de parteneri sexuali;
Viaţa sexuală începută devreme (sub 17 ani);
Multe naşteri;
Multe avorturi;
Infecţii cu transmitere sexuală repetate sau netratate;
Igienă sexuală necorespunzătoare.
Este important de ştiut că toţi aceşti factori pot fi evitaţi printr-un comportament sexual responsabil şi prin
informare continuă!
În depistarea cât mai devreme a cancerului de col este esenţial examenul Babeş-Papanicolau (ce se recoltează
printr-un examen genital obişnuit). Este bine ca acest examen (care nu este deloc dureros) să se facă periodic
astfel:
La fi ecare 5 ani începând cu vârsta de la care femeia şi-a început viaţa sexuală şi până la 30 ani;
La fi ecare 2 ani începând cu vârsta de 30 ani până la 40;
În fi ecare an şi chiar la 6 luni, începând cu vârsta de 40 ani.
Semnele de alarmă pentru care trebuie să ne prezentăm la control medical sunt:
Sângerări şi scurgeri care apar între ciclurile menstruale, după contact sexual, după instalarea menopauzei,
după spălături vaginale;
Dureri în timpul actului sexual.
Intervenţia mediatorului sanitar:
De ce este important să cunoască despre cancerul de col uterin şi cel de sân?
Informarea femeilor şi educarea lor este esenţială în descoperirea cât mai devreme a cancerului. Descoperite
la timp, aceste cancere se pot trata;
Cei mai importanţi factori de risc (mai ales în cancerul de col) pot fi preveniţi printr-un comportament
sexual responsabil.
•
•
•
•
•
•
••••••
•••
•
•
•
•
Capitolul IV. Sănătatea familiei şi a comunităţii
81
Cine are mai mare nevoie de aceste informaţii:
Orice femeie începând cu vârsta primului contact sexual şi până la menopauză. Cu cât ştie mai devreme
despre acest subiect, cu atât ea poate evita acei factori de risc.
Cum face ca ceea ce spune să fi e bine şi complet înţeles:
Explicaţi factorii de risc şi cum să ne ferim de aceştia;
Îndrumaţi femeile către serviciile de specialitate pentru a face un examen Babeş-Papanicolau;
Învăţaţi femeile cum să-şi facă singure şi corect autopalparea sânilor.
Pană unde este rolul mediatorului sanitar:
Informaţi femeile, îndrumaţi-le şi însoţiţi-le către serviciile de specialitate,
Nu interveniţi atunci când femeia trebuie să ia o decizie în ceea ce priveşte tratamentul (aceasta decizie
trebuie luată de femeia respectivă împreună cu familia sa şi cu medicul).
Odată tratamentul început, sustineţi femeia în urmarea acestuia până la capăt.
Cuvintele cheie ce trebuie folosite şi explicate în cadrul activităţilor de informare: factori de risc, prevenţia
cancerului, examen Babeş-Papanicolau, autopalparea sânului.
Mesaje-cheie:
Cancerul de sân şi cel de col uterin se vindecă dacă sunt depistate la timp!
Evitaţi acei factori de risc care intervin în apariţia acestor boli: număr mare de parteneri, număr mare
de avorturi, prea multe naşteri sau nici o naştere, viaţa sexuală începută devreme, infecţii cu transmitere
sexuală, naşteri peste 35 ani, fumatul!
6. Stări normale ale vieţii reproductive: menopauza
Menopauza înseamnă sfârşitul perioadei în care femeia poate da naştere unei vieţi, datorită dispariţiei
menstruaţiei (aceasta poate să dispară brusc sau poate fi neregulată timp de 1-2 ani, înainte de oprire).
Menopauza se instalează începând cu vârsta de 45-50 ani (la unele femei chiar mai devreme).
Este o perioadă în care corpul trece prin multe transformări, pe care multe femei le suportă fără probleme.
Însă alte femei au nevoie de ajutorul medicului pentru a rezolva probleme care sunt neplăcute, dar nu grave:
Bufeurile – valuri de căldură, înroşirea pielii, transpiraţii abundente, care pot apărea atât în timpul zilei
cât şi în somn;
Probleme ale somnului;
Nervozitate, tristeţe;
Uscăciunea mucoasei vaginale şi posibilitatea apariţiei durerilor în timpul contactului sexual;
Osteoporoză: oasele pierd din calciu şi se pot rupe mai uşor;
Apariţia sarcinilor nedorite în perioada în care ciclurile menstruale sunt neregulate.
Atenţie: deşi înainte de menopauză menstruaţiile sunt din ce în ce mai rare şi neregulate, în această perioadă
femeile pot rămane insărcinate la fel de uşor ca şi înainte. De aceea, femeia trebuie să se protejeze în continuare
de sarcini nedorite, folosind metodele contraceptive recomandate de medic, până la dispariţia defi nitiva a
menstruaţiei.
O femeie afl ată la menopauză trebuie să fi e bine informată cu privire la cancerele de col uterin şi mamar.
Pentru a rămâne sănătoasă este bine ca fi ecare femeie să-şi controleze singură sânii (autopalpare), în fi ecare
lună. Astfel, ea poate depista din vreme un eventual nodul. De asemenea este bine ca, periodic, femeia să
meargă la ginecolog pentru testul Papanicolau care depistează cancerul de col. Descoperite la timp, ambele
boli au şanse mari de vindecare.
•
•••
••
•
••
•
•••••
Manualul mediatorului sanitar
82
Intervenţia mediatorului sanitar:
De ce este important să cunoască şi să informeze despre menopauză:
Multe femei nu înţeleg ce se întâmplă cu corpul lor în această perioadă;
Ştiind că nu mai au menstruaţie, multe femei rămân însărcinate în această perioadă (până la instalarea
defi nitivă a menopauzei).
Cine are mai mare nevoie de aceste informaţii :
Femeile, începând cu vârsta de 40 ani, pentru a fi pregătite pentru schimbare;
Femeile afl ate deja la menopauză, pentru a afl a care sunt riscurile asociate acestei perioade.
Cuvinte-cheie: cicluri neregulate, risc de sarcini, controale medicale periodice.
Mesaje-cheie care trebuie să rămână femeilor:
Menopauza nu este o boală, este o stare prin care trece fi ecare femeie!
Până la dispariţia defi nitivă a menstruaţiei o femeie poate rămâne însărcinată!
Menopauza este vârsta la care este bine să mergi la medic pentru controale regulate!
7. Sănătatea reproducerii şi violenţa domestică
Violenţa domestică este violenţa din cadrul unei familii sau între locuitorii aceleiaşi case. Ea este de mai
multe feluri: fi zică, mentală, verbală şi sexuală. Cele mai dese forme de abuzuri sunt asupra femeilor şi asupra
copiilor.
Violenţa dintr-o familie afectează şi întreaga comunitate (deoarece pot avea loc infracţiuni, intervenţia poliţiei,
crearea unei imagini negative a comunităţii).
Cauzele abuzului de orice fel sunt nenumărate dar cele mai dese sunt:
Consumul de bauturi alcoolice;
Problemele fi nanciare;
Problemele sentimentale;
Cuvinte spuse cu sau fără intenţie;
Simplul caracter violent al "agresorului".
Violenţa in familie nu înseamnă numai agresiune fi zică, ci şi verbală, sau stres fi nanciar, legat de statutul
femeii, dependenţa fi nanciară de soţ. Docilitatea femeii şi acceptul agresiunii domestice are de cele mai
multe ori legătură cu dependenţa fi nanciară. De teamă să nu fi e abandonată şi lăsată fără sprijin material,
femeia acceptă să fi e abuzată fi zic, psihic, sexual. Mai există şi ideea complet eronată că un copil creşte mai
bine alături de ambii parinţi, chiar dacă unul dintre ei are un comportament agresiv şi îşi terorizează familia.
Femeile ar trebui să ştie de existenţa Legii 217/25 mai 2003, potrivit căreia violenţa in familie reprezintă
„orice acţiune fi zică sau verbală, săvârşită cu intenţie de un membru al familiei împotriva altuia, care provoacă
o suferinţă fi zică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material”. Pentru ca agresorul să răspundă în faţa instanţei
pentru faptele sale, victima trebuie să depună o plângere la poliţie. De multe ori agresiunea domestică este
asociată cu consumul de alcool sau cu un nivel de trai foarte scăzut.
Violenţa împotriva femeilor poate cauza probleme de sănătate atât pe termen scurt cât şi pe termen lung. În
multe cazuri, abuzul începe pe perioada de sarcină a femeii.
Efectele violenţei asupra femeii:
Asupra sănătăţii reproducerii: sarcini nedorite, infecţii cu transmitere sexuală, tulburări ale funcţiei sexuale;
Fizice: răniri, boli determinate de stres;
••
••
•••
•••••
••
Capitolul IV. Sănătatea familiei şi a comunităţii
83
Psihic: tulburări psihice, stări de stres (teamă, panică, stimă de sine redusă, pierderea speranţei,
suferinţă);
Emoţionale: teamă, sentiment de vinovăţie, stima de sine redusă, lipsa speranţei;
Sociale: izolare, pierderea locului de muncă, renunţarea la şcoală.
Efectele violenţei domestice din timpul sarcinii:
Pierderea sarcinii;
Copii născuţi prematur, cu greutate mică la naştere;
Copii cu tulburări neurologice sau malformaţii fi zice;
Neglijarea copilului (abandonul, dezinteres faţă de nevoile lui, supraveghere insufi cientă).
Violenţa asupra copilului se manifestă frecvent prin:
Violenţă fi zică (folosirea forţei fi zice);
Abuz emoţional: terorizare, ignorare, izolare, respingere;
Violenţă sexuală: insulte cu caracter sexual, hărţuire sexuală, întreţinerea de relaţii sexuale cu un minor,
prostituţia forţată, obligarea de a viziona materiale pornografi ce, viol.
Efectele violenţei domestice asupra copiilor:
Fizice: risc crescut de probleme de sănătate, boli inexplicabile, întârzieri de dezvoltare;
Psihice: Stimă de sine redusă, lipsa speranţei, teamă, stres;
Emoţionale: frică, vinovaţie, izolare;
Comportamentale: agresivitate, tulburări de somn, violenţă, consum de droguri şi alcool, udarea patului
în somn, fetele se căsătoresc devreme numai pentru a scăpa de acasă, pot rămâne însărcinate foarte
devreme;
Educaţie: absenţe, difi cultăţi de atenţie, rezultate slabe la şcoală.
Intervenţia mediatorului sanitar:
De ce este important să cunoască şi să informeze membrii comunităţii despre violenţa în familie?
Pentru că efectele violenţei în familie pot fi extrem de grave şi pot marca viaţa victimei (femeie sau copil)
pe termen lung!
Pentru că violenţa în familie afectează echilibrul comunităţii!
Cine are mai mare nevoie de informaţie privind violenţa domestică?
Tinerii, începând de la vârsta adolescenţei (14-15 ani) când încep să conştientizeze relaţiile din cadrul
familiei şi încep ei înşişi să-şi întemeieze relaţii de prietenie cu parteneri de sex opus;
Familiile comunităţii pentru a înţelege efectul violenţei asupra membrilor săi, asupra comunităţii.
Cum face ca ceea ce spune să fi e bine şi complet înţeles?
Accentuând efectele violenţei asupra victimelor.
Pană unde este rolul de mediator ?
Informarea privind violenţa domestică să se facă în scop preventiv, înainte de a apărea astfel de cazuri;
Mediatorul nu are dreptul să intervină în relaţiile dintre membrii familiei.
Cuvintele-cheie ce trebuie folosite şi explicate în cadrul activităţilor de informare: violenţă în familie, efectele
violenţei.
Mesaje-cheie:
Violenţa la care asistă un copil în casă este adesea repetată mai târziu în viaţă!
Chiar şi fără a fi abuzaţi, copiii sunt afectaţi de violenţa dintre adulţi!
Violenţa lasă urme pentru toată viaţa!
•
••
••••
•••
••••
•
•
•
•
•
•
••
•••
Manualul mediatorului sanitar
84
8. Ingrijirea mamei şi copilului
8.1. Sarcina şi ingrijirile prenatale
Fertilitatea este capacitatea unei femei, a unui bărbat, a unui cuplu de a avea copii:
Femeia este fertilă din momentul apariţiei primei menstruaţii (10-13 ani) până la menopauză (când
menstruaţia dispare defi nitiv), dar numai câteva zile pe lună (zile care se calculează în funcţie de lungimea
şi regularitatea ciclului menstrual);
Bărbatul este fertil în fi ecare zi, de la vârsta de 12-14 ani până la o vârstă înaintată (chiar peste 60 ani),
dar care diferă de la bărbat la bărbat;
Fertilitatea unui cuplu apare atunci când contactele sexuale între cei doi parteneri au loc în perioada
fertilă a femeii. Fertilitatea se manifestă prin apariţia unei sarcini.
Pregătirea pentru sarcină necesită ca femeia şi partenerul său să aibă o mulţime de informaţii despre apariţia
sarcinii şi despre ceea ce se întâmplă în această perioadă.
a. Factori ce intervin în alegerea momentului de a deveni mamă:
Varsta: Pentru femei, vârsta cea mai potrivită de a avea un copil este între 18 şi 35 ani. Orice sarcină în
afara acestui interval de vârstă poate evolua cu complicaţii (unele foarte severe, ce pot duce la decesul
mamei şi/sau al copilului);
Intervalul dintre naşteri: copiii născuţi la interval mai mic de 2 ani între ei au risc mai mare de a avea
complicaţii la naştere (naştere prematură, greutate mică la naştere, etc) putând duce la moartea copilului.
Acest interval prea mic între două naşteri afectează şi sănătatea mamei care va duce mai greu o sarcină
până la capăt;
Numărul naşterilor: femeile care au mai mult de 5 naşteri au risc mai mare de a avea complicaţii la
naştere şi după aceea, la fel şi copii pe care îi nasc.
Cum apare sarcina:
Dacă are loc un contact sexual neprotejat, milioane de spermatozoizi ajung în vaginul femeii;
Ovulul şi spermatozoidul se întâlnesc, se produce fecundaţia şi se formează un ou;
Oul rezultat se fi xează în uter, unde se va dezvolta viitorul copil.
b. Primele semne de sarcină:
Absenţa menstruaţiei (Atenţie! Există şi excepţii de sarcină cu
menstruaţie sau când absenţa menstruaţiei nu se datorează
sarcinii);
Tensiune în sâni şi mărirea lor;
Greţuri şi/sau vărsături (mai ales dimineaţa);
Somnolenţă, oboseală, ameţeli;
Pofte pentru anumite alimente;
Sensibilitate exagerată la mirosuri.
Pe măsură ce sarcina avansează aceste semne dispar, în schimb creşte
burtica, creşte greutatea femeii, fătul mişcă, etc. Practic, toate funcţiile
organismului sunt modifi cate pentru a putea face faţă sarcinii.
Încă de la primele semne de sarcină, femeia trebuie să se prezinte la
medicul de familie pentru prima consultaţie. Vor urma şi alte consultaţii
(numite consultaţii prenatale) foarte importante pentru evoluţia sarcinii.
Cu ocazia fi ecărei examinări medicul va controla greutatea, tensiunea
arterială, va măsura burtica şi va face aprecieri asupra evoluţiei sarcinii.
Toate aceste date vor fi notate în Carnetul Gravidei, carnet ce trebuie
păstrat de către gravidă şi prezentat în momentul naşterii.
•
•
•
•
•
•
•••
•
•••••
Capitolul IV. Sănătatea familiei şi a comunităţii
85
Medicul este cel care va răspunde la întrebările viitoarei mame:
Cât durează sarcina?
Când va avea loc naşterea (data probabilă a naşterii)?
Ce trebuie şi ce nu trebuie să facă în această perioadă?
Cât de des să meargă la controalele periodice la medicul de familie?
c. Reguli de igienă personală:
Spălarea zilnică a corpului, dar prin evitarea băilor fi erbinţi în cadă;
Evitarea spălăturilor vaginale;
Igiena dinţilor;
Folosirea de haine şi încălţăminte cât mai comode.
Alte reguli:
Asigurarea nevoilor alimentare;
Evitarea fumatului şi alcoolului;
Evitarea muncilor grele;
Evitarea consumului de medicamente (se vor lua numai cele recomandate de medic);
Viitoarea mamă nu va face radiografi i.
d. Semne de alarmă sunt acele semne pentru care gravida trebuie să meargă la medicul de familie cât mai
repede:
Dureri de burtă, contracţii;
Umfl area picioarelor, mâinilor şi feţei;
Ruperea membranelor fără semne de contracţie.
Semnele de urgenţă sunt acele semne pentru care gravida trebuie să meargă de urgenţă la spital, pentru că
pun în pericol viaţa mamei şi a copilului:
Dureri intense de burtă;
Hemoragie;
Dureri de cap severe, cu sau fără tulburări de vedere.
e. Semne de declanşare a naşterii:
Eliminarea „dopului”;
Ruperea „apei”;
Contracţii uterine din ce în ce mai dese şi mai puternice.
Intervenţia mediatorului sanitar:
De ce este important să cunoască şi să informeze despre sarcină:
Pentru că apariţia unui copil este unul dintre cele mai importante evenimente din viaţa unei femei şi a
unui cuplu, pentru care femeia are nevoie de îngrijiri speciale;
Pentru că o sarcină controlată este mai sigură atât pentru mamă cât şi pentru copil;
Pentru că o sarcina necontrolată poate evolua cu complicaţii pentru mamă şi copil.
Cine are mai mare nevoie de aceste informaţii:
Fetele care au început viaţa sexuală;
Cuplurile proaspăt căsătorite;
Femei care au avut sarcini fără a se prezenta la controalele prenatale.
Cum face ca ceea ce spune să fi e bine şi complet înţeles:
Explicând condiţiile apariţiei sarcinii şi modifi cările din timpul ei;
Explicând riscurile posibile pentru viitoarea mamă şi copil dacă nu se prezintă la controalele prenatale;
Folosind planşe care să arate felul în care se dezvoltă copilul în burtica mamei.
••••
••••
•••••
•••
•••
•••
•
••
•••
•••
Manualul mediatorului sanitar
86
Pană unde este rolul de mediator? Rolul mediatorului este complet: catagrafi erea gravidei, informare, educare,
îndrumare către medicul de familie în vederea controalelor prenatale, asistenţa la naştere (dacă este cazul),
îngrijirea ulterioară a mamei şi copilului.
Cuvintele cheie ce trebuie folosite şi explicate în cadrul activităţilor de informare: apariţia sarcinii, consultaţie
prenatală, semnele şi schimbările ei, posibilele semne de alarmă şi de urgenţă, semnele naşterii.
Mesaje-cheie:
Dacă nu se protejează, o fată poate rămâne însărcinată de la primul contact sexual!
O femeie gravidă trebuie să meargă la consultaţiile prenatale şi să păstreze carnetul gravidei până la
naştere!
Orice durere, sângerare sau pierdere de lichid este un semn de alarmă pentru gravidă şi trebuie să se
prezinte la medic!
Deşi femeia este cea care poartă sarcina, responsabilitatea faţă de copil este a ambilor parteneri!
Sarcina este perioada cea mai frumoasă din viaţa unei femei. Afl ând despre ea, o putem face şi uşoară!
9. Educarea femeii după naştere
Primele 6 luni după naştere se numesc lăuzie; este perioada în care mama revine puţin câte puţin la starea de
dinaintea sarcinii.
Astfel:
Pierde în greutate aproximativ 7 kg (este de preferat ca în timpul sarcinii să nu se îngraşe cu mai mult de
10 kg.); alăptarea favorizează pierderea greutăţii, precum şi revenirea uterului la forma normală;
Sânii rămân tot măriţi, dar pentru că încep să producă lapte;
Perioada minimă de abstinenţă sexuală după naştere este de 4-6 săptămâni;
După naştere, revenirea fertilităţii este greu de precizat pentru că:
Nu ştim cât timp va alăpta femeia;
Nu ştim în cât timp îi revine uterul la dimensiunile normale;
Nu ştim în cât timp se reinstalează echilibrul hormonal.
Fertilitatea nu înseamnă neapărat apariţia menstruaţiei, deoarece ovulaţia (adică eliberarea unui ovul) poate
avea loc înainte de apariţia menstruaţiei.
Femeia care nu alăptează poate avea prima ovulaţie la aprox. 30 zile (4 săptămâni) după ce a născut, de aceea,
pentru a preveni o sarcină, ea trebuie să înceapă folosirea oricărei metode de contracepţie începând cu a 4-a
săptămână după ce a născut.
Femeia care alăptează poate fi protejată de o sarcină doar dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii (MAL
– metoda amenoreei de lactaţie):
Alăptează numai la sân;
Alăptarea copilului să se facă cu regularitate, maxim la 4 ore ziua şi la 6 ore noaptea;
Copilul sa fi e mai mic de 6 luni;
Menstruaţia să nu fi revenit.
••
•
••
•
•••
•••
1.
2.
3.
4.
Capitolul IV. Sănătatea familiei şi a comunităţii
87
Dacă femeia alăptează, dar una din condiţiile de mai sus nu este indeplinită,
trebuie să meargă la cabinet de planifi care familială pentru a alege împreună cu
medicul o metodă de contracepţie.
Ce trebuie să ştie o femeii lăuză pentru a se ingriji pe sine:
Igiena personală (mai ales a zonei genitale şi a sânilor);
Importanţa odihnei şi refacerii fi zice;
Alimentaţie corespunzătoare, multe lichide (apă, ceai,
pentru a avea lapte);
Evitarea fumatului, consumului de alcool şi de
medicamente nerecomandate de medicul de familie;
Reluarea vieţii sexuale şi riscurile acesteia;
Planifi carea viitorului copil (dacă îl doreşte), dar
cu respectarea spaţierea naşterilor (prin folosirea de
metode contraceptive).
Intervenţia mediatorului sanitar:
De ce este important să cunoască şi să informeze despre îngrijirile după naştere:
Pentru că pericolul unor complicaţii nu a trecut complet;
Pentru că o mamă care se reface complet poate îngriji mai bine nou născutul.
Cine are mai mare nevoie de aceste informaţii:
femeile care sunt în ultimul trimestru de sarcină pentru a se şti dinainte ce se întâmplă cu corpul său;
femei care tocmai au născut (lăuze).
Cum face ca ceea ce spune să fi e bine şi complet înţeles:
explicând modifi cările ce se petrec după naştere;
explicând riscurile care încă există (mai ales de sarcini nedorite).
Pană unde este rolul de mediator? Rolul mediatorului este complet: catagrafi a lăuzei, informare, educare
privind îngrijirea lăuzei şi revenirea fertilităţii.
Cuvintele cheie ce trebuie folosite şi explicate în cadrul activităţilor de informare: revenirea menstruaţiei,
amenoreea de lactaţie.
Mesaje-cheie:
Fertilitatea (posibilitatea de a rămâne însărcinată) nu înseamnă neapărat apariţia menstruaţiei;
Perioada de abstinenţă după naştere este de minim 4 săptămâni;
Femeia care alăptează este protejată doar dacă foloseşte corect MAL;
Femeia care alăptează dar nu respectă MAL trebuie să folosească o metodă de contracepţie.
Concluzie: O îngrijire corectă după naştere ne ajută să ne revenim mai repede şi să avem grijă mai bine de nou
născut şi de restul familiei.
10. Ingrijirea nou născutului
Nou născut înseamnă prima lună de viaţă. Nou-născutul la termen cântăreşte aproximativ 3000 grame (între
2800-4200 g) şi măsoară în jur de 50 cm în lungime (48 - 52 cm). Este perioada în care copilul are cele mai
multe nevoi de îngrijire.
Una dintre cele mai importante nevoi este alimentaţia nou născutului prin alăptare:
•••
•
••
••
••
••
••••
Manualul mediatorului sanitar
88
Ce este alăptarea? Alăptarea este un mod deosebit de a iubi copilul, ducând la crearea unei relaţii puternice
între mamă şi copil. De aceea copiii se pun la sânul mamei imediat după naştere (este de preferat contactul
piele la piele pentru a stabili această relaţie mama-copil).
Laptele de mamă este cel mai complet aliment, conţinând toate elementele nutritive necesare, adaptate
nevoilor sugarului. Datorită proprietăţilor laptelui matern, copiii alăptaţi sunt mai sănătoşi şi se dezvoltă mai
armonios. El poate fi singurul aliment dat copilului până la vârsta de 6 luni.
Alăptarea este benefi că nu numai pentru copil, dar şi pentru mamă. Ea ajută la retracţia uterului şi la revenirea
lui mai rapidă la normal, precum şi la scăderea riscului de apariţie a cancerului de sân.
Cum se face?
Înainte de alăptare mama îşi va spăla sânii bine numai
cu apă (săpunul usucă pielea şi poate duce la apariţia de
răni la nivelul mamelonului);
Copilul va fi pus la sân cu atenţie la poziţia mamei
şi a copilului, la felul în care ataşează copilul la sân
(poziţionarea corectă a sugarului este extrem de
importantă; un copil bine poziţionat va prinde în gură
sfârcul şi cea mai mai parte a mamelonului);
Copilul trebuie să fi e lăsat să termine de supt de la un
sân, înainte de a trece la celalalt (deoarece numai sânii
complet goliţi sunt stimulaţi să producă lapte);
Fiecare sugar îşi formează propriul ritm de foame, de
aceea programul se stabileşte în funcţie de nevoile lui;
Mulgerea şi hrănirea cu cana poate înlocui alăptarea
atunci când aceasta nu se poate face;
Până la 6 luni, copilul nu are nevoie de lichide suplimentare,
deoarece laptele matern asigură tot necesarul. Aspectul
laptelui se schimbă în funcţie de nevoile copilului şi nu
este un motiv de renunţare la alăptare.
Se consideră că mama are sufi cient lapte şi că nou născutul este alăptat corect dacă:
Copilul creşte în greutate;
Copilul este vioi;
Copilul este mulţumit şi liniştit după supt;
Copilul se udă de cel puţin 6 ori în 24 de ore, fără aport suplimentar de lichide.
După 6 luni, laptele mamei nu mai este sufi cient, de aceea se va începe diversifi carea alimentaţiei, în paralel cu
alăptarea. Diversifi carea alimentaţiei:
Alimentaţia diverisifi cată nu presupune înţărcarea sugarului. El va fi pus la sân după fi ecare masă, de
preferinţă dimineaţa şi seara;
Alimentele noi se vor introduce pe rând (nu mai mult de un aliment nou pe săptămâna);
Se vor da alimente semi-solide, păsate;
Nu se introduce un aliment nou dacă sugarul este bolnav.
Pe lângă o alimentaţie corectă, nou născutul mai are şi alte nevoi:
Igiena cordonului ombilical, ochilor, zonei genitale, corpului, baia zilnică;
Mediu: temperatura camerei, igiena camerei;
Odihnă: programul de somn;
Dragoste şi siguranţă;
Dezvoltare: urmărirea greutăţii, înălţimii, vaccinarea şi controalele medicale.
•
•
•
•
•
•
••••
•
•••
•••••
Capitolul IV. Sănătatea familiei şi a comunităţii
89
Toate acestea se urmăresc de către medicul de familie şi de către mediatorul sanitar.
Intervenţia mediatorului sanitar:
De ce este important să cunoască şi să informeze despre îngrijirea nou născutului:
Pentru că primul an de viaţă este cea mai difi cilă perioadă din viaţa copilului (şi a mamei), iar felul în care
se dezvoltă acum îi infl uenţează dezvoltarea viitoare.
Cine are mai mare nevoie de aceste informaţii:
tinerele mame;
pe cât posibil tatăl şi restul familiei (surori, bunica mai ales, care pot avea păreri cu totul diferite);
Femei însărcinate, afl ate în al III-lea trimestru.
Cum face ca ceea ce spune să fi e bine şi complet înţeles: explicând nevoile nou născutului şi riscurile care pot
apare pentru el dacă aceste nevoi nu sunt îngrijite.
Pană unde este rolul de mediator? Rolul mediatorului este complet: catagrafi a nou născutului, informare, educare
privind îngrijirea lui, îndrumare către medicul de familie în vederea urmăririi dezvoltării şi a vaccinării.
Cuvintele cheie ce trebuie folosite şi explicate în cadrul activităţilor de informare: alăptare, nevoi speciale de
îngrijire, vaccinare.
Mesaje-cheie:
Alăptarea este un mod special de a iubi copilul;
Laptele de mamă este cel mai bun aliment pentru copil; el poate fi singurul aliment dat copilului până
la 6 luni;
Alăptarea aduce benefi cii atât copilului cât şi mamei;
Vaccinarea protejează copilul de unele boli infecţioase grave.
Concluzie: felul în care este îngrijit un nou născut (alimentaţie, afecţiune, controale medicale, vaccinare, etc)
îi poate infl uenţa întreaga viaţă.
11. Planifi carea unei familii
11.1. Spaţierea naşterilor (SN)
Defi niţie: Spaţierea naşterilor (intervalul optim de spaţiere a naşterilor) este perioada de timp dintre două
naşteri, care asigură cea mai bună stare de sănătate mamei, viitorului născut şi restului familiei.
Perioada optimă între două naşteri este de minim 3 ani. Acest lucru înseamnă că un cuplu ar trebui să aleagă
şi să folosească o metodă de contracepţie cel puţin 2 ani după naşterea ultimului copil.
Factori care infl uenţează decizia unei noi sarcini şi naşteri:
Culturali: tradiţii şi mituri legate de familie şi naştere, statutul femeii în familie şi în comunitate;
Sociali: acces redus la servicii medicale, lipsa de informaţii cu privire la sănătatea femeii şi familiei,
condiţiile de locuit, politicile de protecţie socială (alocaţia, ajutorul social);
Economici: zone defavorizate (lipsa locurilor de muncă), veniturile familiei (alocaţia copiilor şi a mamei
pot “creşte” temporar veniturile familiei);
Educaţionali: nivelul de instruire şi informare a femeii şi familiei, lipsa de preocupare privind starea de sănătate a
femeii, informare incorectă, prejudecăţi, lipsa responsabilităţii privind propria persoană sau familia (neglijenţă);
Convingeri religioase;
Psihologici: teama de avort, presiuni din partea familiei/comunităţii, “copiii - sprijin la bătrâneţe”;
Biologici: vârsta primei sarcini, sarcini multiple, diverse boli (generale sau ale aparatului reproductiv).
•
•••
••
••
••
•
•••
Manualul mediatorului sanitar
90
Benefi ciile SN şi posibilele riscuri dacă nu se practică spaţierea naşterilor
Majoritatea familiilor nu au cunoştinţe despre benefi ciile şi riscurile generate de intervalele prea scurte dintre
naşteri. Astfel de informaţii pot duce la îmbunătăţirea stării de sănătate a:
Viitorului copil;
Mamei;
Ultimului copil născut;
Tatălui şi restului familiei.
Benefi ciile spaţierii naşterilor şi riscurile nespaţierii sunt nu numai de ordin medical, dar şi social şi economic.
VIITORUL COPIL
Benefi cii ale spaţierii naşterilor Riscuri ale nepracticarii SN
Dezvoltare normală în timpul sarcinii
Naştere la termen
Greutate normală la naştere
Dezvoltare normală după naştere
Este mai bine îngrijit (mama are mai mult timp
şi energie să se ocupe de el), iar ultimul copil este
sufi cient de mare ca să înţeleagă apariţia unui
nou frăţior şi să se apropie de el
•••••
Deces intrauterin
Naştere înainte de termen
Greutate mică la naştere (sub 2500 g)
Dezvoltare întîrziată după naştere
Deces în perioada de sugar (pîna la 1 an)
Lipsa de atentie din partea mamei (datorită
prezenţei celorlalţi copii)
••••••
MAMĂ
Benefi cii ale spaţierii naşterilor Riscuri ale nepracticării SN
Se reface fi zic şi psihic pentru următoarea sarcină
Mai puţine complicaţii legate de sarcină şi naştere
Alăptează copilul mai mult timp
Se ocupă mai bine de ceilalţi copii dacă nu este
însărcinată
••••
Complicaţii ale sarcinii: ruptură de membrane,
infecţii uterine, hemoragie de trimestru III
Nu mai poate alăpta ultimul copil dacă este
însărcinată
Mai puţin timp acordat celorlalţi copii (şi mai
ales ultimului, care are nevoi speciale)
•
•
•
ULTIMUL COPIL NĂSCUT
Benefi cii ale spaţierii naşterilor Riscuri ale nepracticării SN
Este alăptat mai mult timp
Este mai bine îngrijit de mamă
Se dezvoltă normal fi zic, psihic şi afectiv în primii
3 ani de viaţă
Relaţia mamă-copil este mai bună
•••
•
Nu mai poate fi alăptat (mama fi ind însărcinată)
Mama nu mai are timp sufi cient pentru el
Fiind neglijat, are risc mai mare de îmbolnăvire
şi de dezvoltare necorespunzătoare
•••
TATĂ şi FAMILIE
Benefi cii ale spaţierii naşterilor Riscuri ale nepracticării SN
Relaţie cu cuplu mai bună, femeia având mai mult
timp să se îngrijească de partener şi de familie
Timp sufi cient pentru refacerea fi nanciară
Mai puţine griji privind sănătatea femeii şi a
familiei
Mai mult timp petrecut în familie
•
••
•
Deteriorarea relaţiei conjugale (lipsa timpului
acordat partenerului)
Difi cultăţi fi nanciare, mai ales dacă apar
probleme legate de sănătate ale copiilor şi
mamei
Membrii familiei petrec puţin timp unii cu alţii
•
•
•
Intervenţia mediatorului sanitar:
De ce este important să cunoască şi să informeze despre spaţierea naşterilor?
Pentru a ajuta familiile să fi e mai sănătoase şi mai puternice;
Pentru ca toţi copiii unei familii să benefi cieze de îngrijire şi atenţie din partea mamei.
••••
••
Capitolul IV. Sănătatea familiei şi a comunităţii
91
Cine are mai mare nevoie de informaţie?
Cuplurile afl ate la începutul vieţii lor familiale;
Femeile care tocmai au născut;
Familiile care îşi doresc mulţi copii.
Cum face ca ceea ce spune să fi e bine şi complet înţeles?
Identifi când şi înlăturând factorii care infl uenţează decizia unei noi sarcini;
Explicând benefi ciile spaţierii naşterilor;
Promovând şi urmărind MAL ca metodă de contracepţie;
Îndrumând femeile care au născut către cabinetele de planifi care familială.
Pană unde este rolul de mediator?
Mediatorul nu poate lua decizii în ceea ce priveşte numărul de copii şi momentul naşterii acestora, dar
poate convinge să respecte perioada optimă de spaţiere a naşterilor.
Cuvintele cheie: spaţierea naşterilor, benefi ciile acesteia, revenirea fertilităţii după naştere.
Mesaje-cheie:
Intervalul optim de spaţiere a naşterilor este de minim 3 ani!
Interval optim de spaţiere a naşterilor se respectă folosind cel puţin 2 ani o metodă de contracepţie!
Respectarea spaţierii naşterilor contribuie la menţinerea sănătăţii mamei, copiilor şi familiei!
Nerespectarea spaţierii naşterilor poate determina complicatiie grave asupra sănătăţii mamei, copiilor şi
familiei!
Spaţierea naşterilor respectă valorile culturale tradiţionale (copilul, cea mai importantă valoare)!
Spaţierea naşterilor nu înseamnă reducerea mărimii familiei!
11.2. Metode de planifi care familială
De ce planifi care familală?
Aşa cum un cuplu tânăr îşi planifi că momentul şi modul în care se vor căsători, îşi planifi că şi organizează
viitoarea locuinţă, planifi că ceea ce au nevoie pentru a-şi îmbunătăţi viaţa, tot aşa ei trebuie să hotărască şi să
acţioneze (de preferat împreună) în ceea ce priveşte viaţa lor intimă, dar mai ales în ceea ce priveşte apariţia şi
numărul copiilor. Iar acestea se fac cu ajutorul serviciilor şi metodelor de planifi care familială.
Deoarece instrumentele de bază ale PF sunt metodele contraceptive (adică acele metode
care împiedică apariţia unei sarcini), PF este înţeleasă ca fi ind o activitate cu impact
negativ asupra unei familii şi mai ales asupra unei comunităţi.
Pentru a evita astfel de neînţelegeri, trebuie explicat că avantajele PF sunt numeroase:
PF contribuie la obţinerea şi menţinerea acelei stări de bine fi zic, mental, emoţional şi
social (despre care vorbeam la început) pentru întreaga familie.
Prin PF se urmăreşte ca o familie să aibe caţi copii işi doreşte, la momentul ales de
ambii parteneri şi la intervale de timp între naşteri care să nu pună în pericol sănătatea
(şi uneori viaţa) mamei şi a copiilor.
Benefi cii pentru femeie (viitoarea mamă):
Va avea mai puţine probleme datorate sarcinii;
Nu va fi expusă suferinţei şi riscurilor unui avort;
Va avea încredere şi siguranţa vieţii intime.
Benefi cii pentru viitorii copii:
Vor fi doriţi de familie şi iubiţi;
•••
••••
•
••••
••
•••
•
Manualul mediatorului sanitar
92
Se vor naşte în condiţii normale (la termen şi cu greutate normală);
Vor fi mai bine îngrijiţi din punctul de vedere al alimentaţiei, sănătăţii, educaţiei.
Benefi cii pentru intreaga familie:
Încredere între parteneri, siguranţă şi armonie a vieţii de familie (prin prevenirea bolilor cu transmitere
sexuală, prin lipsa grijii de a avea copii la momentul nepotrivit, etc);
Alegerea momentului de a avea copiii doriţi, de a-i îngriji şi educa corespuzător, fără a fi nevoiţi să-i
abandoneze în instituţii de stat.
Cum?
PF are la bază informarea corectă şi dreptul de a alege o metodă de contracepţie.
Informarea va fi începută de către mediatorul sanitar care are rolul de a explica ce este planifi carea familială,
de a promova avantajele ei vorbind la modul general despre metodele contraceptive (fără a intra în detalii
referitoare la indicaţii şi efecte secundare), de a îndruma către serviciile de PF (oferite de medicul de familie
sau în cabinetele PF). La acest nivel are loc consilierea, prin care se oferă mult mai multe detalii care vor ajuta
persoana în alegerea unei metode PF.
Deoarece am prezentat mai sus avantajele PF, să vorbim acum despre metodele de contracepţie: ele sunt
mijloace care împiedică fecundarea, adică întâlnirea dintre ovul şi spermatozoid.
11.3. Metodele de contracepţie
Clasifi care:
1.1.1. Metode naturale: sunt cele afl ate la îndemâna oricui, cele mai cunoscute în rândul populaţiei.
a. Metoda calendarului: presupune identifi carea perioadei fertile din fi ecare ciclu menstrual. Efi cienţa
metodei este redusă, depinzând de corectitudinea cu care e folosită. Înainte de utilizarea metodei calendarului
femeia trebuie să aibă o evidenţă a ciclurilor menstruale din ultimele 6 luni. Scopul este de a afl a dacă ciclul
menstrual este regulat sau nu şi care este durata lui.
În cazul în care este regulat la 28 zile, perioada fertilă este din ziua a 8-a până în ziua a 19-a (vezi capitolul
menstruaţia şi ciclul menstrual). Dacă ciclul nu este regulat, atunci această metodă nu poate fi folosită.
b. Metoda coitului intrerupt („feritul”, „retragerea”): partenerul trebuie să-şi retragă penisul din vagin înainte
de ejaculare, astfel încât sperma să nu ajungă în vaginul femeii; această metodă nu este sigură deoarece în
„picătura” bărbatului (lichidul cu rol de lubrifi ere) se pot afl a spermatozoizi ce pot ajunge să întâlnească ovulul.
c. Spălătura intravaginală imediat după actul sexual: Este o metodă fără valoare deoarece spermatozoizii
odată ajunşi în vagin, trec foarte repede în uter şi deci au mari şanse să întâlnească un ovul. În plus, jetul de
apă folosit pentru spălătură poate împinge spermatozoizii mai repede către uter.
d. Metoda amenoreei de lactaţie (MAL – amenoree = absenţa menstruaţiei, lactaţie = alăptare): alăptatul poate
fi , în anumite condiţii, o metodă temporară de contracepţie; condiţiile alăptării ca metodă de contracepţie sunt:
Copilul este mai mic de 6 luni;
Copilul este hrănit numai şi numai la sân;
Copilul este hrănit regulat la sân (la maxim 4 ore ziua şi 6 ore noaptea);
Menstruaţia tinerei mame nu a revenit.
Dacă una din aceste condiţii nu este îndeplinită, atunci tânăra mamă care are contacte sexuale este expusă
riscului de a rămîne însărcinată.
Avantajele metodelor naturale:
Pot fi folosite atunci când metodele moderne de contracepţie sunt contraindicate sau respinse din motive
(culturale, religioase, etc);
••
•
•
••••
•
Capitolul IV. Sănătatea familiei şi a comunităţii
93
Fertilitatea cuplului se reia imediat;
În perioada de maximă fertilitate, metodele naturale se pot asocia cu metode moderne de contracepţie
(mai exact cu prezervativul).
Dezavantajele metodelor naturale:
Riscul de a rămâne însărcinată folosind oricare din aceste metode este mai mare decât folosind metodele
moderne;
Femeile trebuie informate foarte corect pentru ca metodele naturale să fi e aplicate foarte corect;
Nu protejează împotriva infecţiilor cu transmitere sexuală (ITS, HIV/SIDA).
11.3.2. Metodele moderne sunt cele care sunt indicate, prin procesul de consiliere, de către un medic care
oferă servicii de planifi care familială:
a. Contraceptivele orale (pilulele);
b. Contraceptivele injectabile;
c. Contracepţia de urgenţă;
d. Dispozitivul intrauterin (care este inserat numai de medicul ginecolog);
e. Metode chirurgicale de legare a trompelor uterine (ligatura tunară) sau a canalelor bărbăteşti (vasectomie).
Avantajele acestor metode:
Sunt metode de contracepţie sigure (adică riscul de apariţie a unei sarcini este redus);
Nu afectează calitatea actului sexual ci dimpotrivă, oferă siguranţă şi stimulează încrederea între
parteneri;
Unele dintre ele ajută la regularizarea ciclurilor şi la dispariţia durerilor din perioada menstruaţiei.
Dezavantajele metodelor moderne:
Ele nu protejează faţă de ITS şi HIV/SIDA;
Metodele chirurgicale sunt defi nitive;
Fertilitatea nu se reia întotdeauna imediat (diferă în funcţie de metodă).
O metodă modernă de contracepţie aparte este prezervativul. El protejează atât împotriva sarcinilor nedorite
dar şi împotriva ITS. Pentru folosirea lui nu avem nevoie de acordul medicului, dar este obligatoriu să ştim
cum să-l folosim corect. Iar acest lucru poate fi demonstrat de către mediatorul sanitar.
Aşa cum am văzut, metodele de contracepţie sunt foarte diverse. Indiferent de metodă, persoana care o
foloseşte trebuie să fi e informată despre următoarele aspecte:
folosirea corectă a metodei;
dezavantajele şi efecte secundare posibile;
când să meargă la control;
ce se întâmplă dacă uită să le folosească;
când îi revine fertilitatea (în cazul în care doreşte copii);
este de preferat ca şi partenerul de viaţă să fi e implicat în această alegere (pentru a înţelege avantajele
folosirii ei şi, în cazul prezervativului, pentru a-l folosi).
Interventia mediatorului sanitar:
De ce este important să informeze despre PF?
Pentru că planifi carea familială ajută la menţinerea sănătăţii unei familii, fără să limiteze mărimea familiei!
Cine are mai mare nevoie de informaţie privind PF?
Tinerii care îşi încep viaţa sexuală;
Cuplurile care îşi întemeiază o familie;
Femeile care au născut recent;
Femei care, din diverse motive de sănătate, le este contraindicată o sarcină;
••
•
••
••
•
•••
––––––
•
••••
Manualul mediatorului sanitar
94
Familiile care au deja numărul de copii dorit.
Cum face ca ceea ce spune să fi e bine şi complet înţeles?
Explicând riscurile la care se expune femeia şi viitorul copil atunci când sarcina nu este dorită, iar femeia
pregătită pentru a avea un copil;
Arătând pe pliante sau alte materiale educative cum arată metodele moderne de contracepţie;
Încercând să nu decidă în locul persoanei în cauză;
Asigurând confi denţialitatea privind utilizatorii de servicii PF.
Unde să se adreseze pentru a obţine mai multe informaţii?
La cabinetele de planifi care familială;
La cabinetele medicilor de familie care oferă astfel de servicii.
Pană unde este rolul de mediator ? Rolul mediatorului sanitar este limitat şi constă în:
Promovează serviciile şi nu produsele de PF;
Identifi că persoanele interesate în utilizarea acestor servicii, le îndrumă la cabinetele de specialitate,
eventual poate participa la prima şedinţă de consiliere (cu acordul persoanei implicate şi a medicului şi
numai dacă este nevoie de mediere);
Sesiuni de informare privind metodele tradiţionale, dar numai dacă deţine informaţiile corecte (mai ales
MAL);
Demonstrarea folosirii prezervativului.
Atenţie! Deşi este capabil de a cunoaşte toate informaţiile, mediatorul sanitar nu îşi poate asuma responsabilitatea
în ceea ce priveşte alegerea unei metode de către benefi ciari.
Cuvintele-cheie ce trebuie folosite şi explicate în cadrul activităţilor de informare: planifi care familială, servicii
de planifi care familială, metode de planifi care familială.
Mesaje-cheie:
Planifi carea familială contribuie la păstrarea sănătăţii familiei!
Metodele de planifi care familială ne ajută să ne controlăm fertilitatea!
Un cuplu care foloseşte metode contraceptive este mai sigur pe sine şi mai relaxat în momentele intime.
12. Educarea femeii după avort
12.1. Ce trebuie să ştim despre avortul la cerere:
Avortul la cerere este întreruperea voluntară a sarcinii;
Avortul se face într-o unitate medicală de specialitate (cabinet/spital de ginecologie) în primele 3 luni de
sarcină (adică primele 3 luni de la data ultimei menstruaţii).
După un avort pot apare următoarele semne considerate normale:
Sângerări: timp de 5-7 zile, cantitatea de sânge nu depăşeşte o sângerare menstruală obişnuită;
Dureri moderate de burtă, timp de 4-5 zile;
Uşoară greaţă sau vărsături;
Tensiune în sâni;
Reacţii emoţionale: tristeţe, nelinişte.
Toate aceste fenomene sunt normale şi dispar treptat. Dacă ele se agravează trebuie să ne adresăm medicului.
Situaţii de urgenţă când trebuie să ne adresăm medicului:
Sângerări abundente şi îndelungate (se îmbibă 1-2 tampoane într-o oră);
Febră peste 38 grade, frisoane;
•
•
•••
••
••
•
•
•••
••
•••••
••
Capitolul IV. Sănătatea familiei şi a comunităţii
95
Dureri puternice de burtă;
Scurgeri vaginale cu miros neplăcut;
Reacţii emoţionale puternice;
Menstruaţia nu a revenit după 6 saptamâni de la avort.
Igiena post-avort:
După un avort, nu se fac spălături vaginale;
Nu se face baie în primele 2 săptămîni, ci numai duş;
Nu se folosesc tampoane intravaginale, ci tampoane normale;
Evitarea efortului fi zic intens cel putin 2 săptămâni după avort;
Activitatea sexuală se reia la cel puţin 2 săptămâni de la avort (dar nu înainte de oprirea sângerării).
12.2. Revenirea fertilităţii:
Dacă se reîncepe activitatea sexuală, femeia poate rămâne însărcinată încă din ziua a 7-a de la avort,
cu mult înainte de următoarea menstruaţie! De aceea, imediat după un avort, se recomandă folosirea
oricărei metode de contracepţie;
După avort, menstraţia revine la 4-6 săptămani; dacă în acest timp s-a început folosirea unei metode de
contracepţie, menstruaţia poate reveni mai devreme;
Dacă o femeie (care a făcut un avort la cerere) îşi doreşte să aibă un copil curând, e important să aştepte
6 luni înainte de a rămâne din nou însărcinată; corpul are nevoie de această perioadă pentru a se reface
şi a se pregăti pentru o nouă sarcină.
Intervenţia mediatorului sanitar:
De ce este important să cunoască şi să informeze despre avort?
Pentru că lipsa de informaţii privind sarcina şi planifi carea familială face ca tinerele fete să recurgă la avort,
ajungând câteodată la urmări extrem de serioase: hemoragii, infecţii, perforaţie uterină, sterilitate, moarte.
Cine are mai mare nevoie de informaţie privind această temă?
Toate fetele care şi-au început viaţa sexuală;
Femeile care au deja copii şi nu îşi mai doresc alţii;
Femeile afl ate în perioada de pre-menopauză (cărora nu le-a dispărut complet menstruaţia) şi care pot
rămâne însărcinate dacă nu folosesc în această perioadă o metodă de contracepţie.
Cum facem ca ceea ce spunem să fi e bine şi complet înţeles?
Explicând că întreruperea unei sarcini nu este o metodă de contracepţie, că ea provoacă traume şi că poate fi
prevenită prin planifi care familială.
Pană unde este rolul de mediator? Mediatorul are responsabilitatea de a informa despre avort, dar nu poate
interveni în decizia unei femei de a recurge la avort.
Cuvintele-cheie: avort, semne de alarmă, revenirea fertilităţii.
Mesaje-cheie:
Dacă reîncepi activitatea sexuală, poţi rămâne însărcinată chiar la 7 zile după avort!
Utilizarea unei metode de contracepţie trebuie începută în primele 7 zile după un avort!
Febra, durerile abdominale puternice, scurgerile după un avort sunt semne de alarmă şi trebuie să mergi
la medic!
După un avort, femeia trebuie să aştepte 6 luni înainte de a ramâne din nou însărcinată!
Menstruaţia revine la 4-6 saptămâni după un avort!
Fiecare femeie care a făcut un avort la cerere într-o unitate medicală publică are dreptul la contraceptive
gratuite pentru primele 3 luni.
••••
•••••
•
•
•
•
•••
•••
•••
Manualul mediatorului sanitar
96
13. Exerciţiu practic
Ce discutăm cu tinerii (fete şi băieţi) afl aţi in pragul inceperii vieţii sexuale (13-16 ani)
Corpul nostru, dezvoltarea lui, igiena;
Alegerea partenerului şi începerea vieţii sexuale;
Avantajele planifi cării familiale, prevenirea sarcinilor nedorite;
Demonstrarea folosirii prezervativului;
ITS;
Prevenirea violenţei domestice.
Sănătatea reproducerii este un termen asociat în general cu femeile. Includerea băieţilor/bărbaţilor în
discuţiile despre oricare din temele SR va aduce benefi cii şi pentru partenere lor. Mulţi adolescenţi îşi încep
viaţa sexuală înainte de 16 ani, fi ind astfel expuşi la numeroase riscuri (ITS, sarcini nedorite ale partenerelor).
Educarea tinerilor bărbaţi cu privire la metodele de prevenire a sarcinii (chiar dacă sunt metode folosite de
femei) duce la înţelegerea scopului lor şi îmbunătăţirea folosirii lor de către partenerele lor.
Mituri obişnuite la această varstă :
„Nu pot rămâne însărcinată la primul contact sexual”;
„Nu pot rămâne însărcinată dacă fac duş imediat după actul sexual”;
„Dacă nasc un copil devin mai femeie”;
„Dacă las o fată însărcinată devin un bărbat adevărat”.
Mesaje cheie:
O persoana care începe activitatea sexuală trebuie să fi e:
Complet dezvoltat din punct de vedere fi zic;
Să fi e matur şi responsabil;
Corect informat pentru a lua decizia în cunoştinţă de cauză;
Să-şi cunoască partenerul, să aibă încredere în el;
A avea contact sexual este o decizie şi o mare responsabilitate pentru viaţa ta şi a partenerului tău!
Despre autor:
Dr. Cristina Jitariu este medic specialist de sănătate publică şi management sanitar, având experienţă în
coordonarea proiectelor de sănătate adresate populaţiilor defavorizate. A contribuit la elaborarea de materiale
de informare-educare-comunicare şi materiale de instruire pentru diverse categorii profesionale (mediatori
sanitari, medici de familie), precum şi la activităţi de evaluare programe, instruire profesională, consiliere în
domeniul sănătăţii reproducerii.
Bibliografi e:
Atelier de instruire a mediatorilor sanitari romi în domeniul sănătăţii reproducerii (manual pentru
participanţi) – elaborat în cadrul programului „Iniţiativa pentru sănătatea familiei în România”, fi nanţat
de USAID şi implementat de JSI
Ghidul sănătăţii tale (Tot ce vrei să afl i despre sănătatea reproducerii) – elaborat în cadrul programului
„Iniţiativa pentru sănătatea familiei în România”, fi nanţat de USAID şi implementat de JSI
Educaţie pentru sănătate – Dr. Loti Popescu, dr. Daniel Verman, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2006
Şorţul Mariei - material educativ elaborat în cadrul programului „Iniţiativa pentru sănătatea familiei în
România”, fi nanţat de USAID şi implementat de JSI
••••••
••••
•••••
1.
2.
3.
4.
Capitolul V. Legislaţie in domeniul medierii sanitare
97
CAPITOUL V. LEGISLAŢIE IN DOMENIUL MEDIERII SANITARE
Jr. Corina Raicu
1. Cadrul legal de funcţionare a sistemului de sănătate in Romania
Sănătatea reprezintă o valoare fundamentală atât pentru individ cât şi pentru societate, fi ind premisa principală
a îndeplinirii rolurilor sociale de către fi ecare dintre noi.
Sistemul sanitar din România se afl ă în prezent într-un proces amplu şi complex de transformări având
ca obiectiv fi nal îmbunătăţirea calităţii actului medical şi creşterea accesibilităţii cetăţenilor la serviciile
medicale.
Reforma în sistemul sanitar a debutat prin trecerea de la un sistem în principal concentrat pe fi nanţarea de la
bugetul de stat, prin coordonarea sa de către Ministerul Sănătăţii prin Direcţiile Judeţene de Sănătate Publică
şi a Municipiului Bucureşti, către sistemul actual în care majoritatea unităţilor sanitare sunt unităţi autonome,
în administrarea autorităţilor locale sau judeţene.
Principalele aspecte vizate, în vederea demarării reformei în sistemul de sănătate au fost:
trecerea de la un sistem fi nanţat prin impozitare generală spre unul fi nanţat prin sistemul asigurărilor
sociale de sănătate şi apariţia Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS);
trecerea de la un sistem integrat la unul bazat pe contractare (cu separarea fi nanţatorului de furnizorul de
servicii de sănătate);
apariţia unor modalităţi noi de plată a furnizorilor şi introducerea competiţiei;
schimbarea modalităţii de furnizare a serviciilor prin apariţia cabinetelor medicale individuale, înfi inţate
în baza OUG. 124/1998.
Cel mai important pas care a fost realizat în reforma sistemului sanitar a fost reprezentat de către apariţia în
anul 2006 a unei legi speciale de reformare a întregului sistem sanitar. Deşi primită iniţial cu reticenţe de o
parte a societăţii civile şi de o parte a personalului din sistem, actul normativ a adus o serie de reglementări
noi pentru sistemul sanitar cum ar fi : redefi nirea statutului spitalelor, stabilirea confl ictului de interese pentru
personalul cu funcţii de conducere în administrarea unităţilor sanitare, înfi inţarea cardului naţional şi european
de asigurat, introducerea sistemului asigurărilor voluntare de sănătate.
Un întreg capitol în cadrul reglementării este dedicat răspunderii civile a personalului medical în ceea ce
priveşte cazurile de culpă medicală, astfel încât pacientul să cunoască faptul că personalul medical poate
răspunde în cazul în care i se aduc prejudicii cauzate de neefectuarea corespunzătoare a actului medical.
În cadrul reformei sistemului de sănătate din România, prin Legea nr. 95/1996 au fost redefi nite atribuţiile
principalelor instituţii responsabile cu promovarea unui sistem sanitar la parametrii occidentali.
2. Principalele instituţii şi atribuţiile lor in sistemul sanitar
Vorbind de sistemul sanitar românesc este imposibil să nu ne gândim imediat la Ministerul Sănătăţii Publice,
la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, la autorităţile de sănătate publică sau la medicul de familie. Sunt
o mulţime de actori implicaţi care fi ecare au la randul lor o serie de responsabilităţi în buna funcţionare a
sistemului.
•
•
••
Manualul mediatorului sanitar
98
Pentru a putea accesa aceste instituţii trebuie să ştim foarte bine care sunt atribuţiile pe care acestea le au şi, în
funcţie de problema cu care ne confruntăm, să ştim la cine să apelăm.
Astfel, să facem o scurtă prezentare a lor şi să vedem care sunt cele mai importante atribuţii ale acestora în
strânsă legătură cu meseria noastră.
Ministerul Sănătăţii Publice este instituţia centrală a sistemului sanitar şi are următoarele atribuţii şi
responsabilităţi:
asigură fundamentarea, elaborarea şi implementarea politicii naţionale de sănătate publică;
elaborează şi avizează reglementări privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de asistenţă medicală şi
de sănătate publică;
stabileşte priorităţile naţionale de sănătate publică, elaborează programele naţionale de sănătate fi nanţate
de la bugetul de stat şi din venituri proprii ale Ministerului Sănătăţii Publice, precum şi din bugetul
Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate;
elaborează împreună cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, denumită în continuare CNAS, cu
consultarea Colegiului Farmaciştilor din România, lista medicamentelor de care benefi ciază asiguraţii, cu
sau fără contribuţie personală;
elaborează normele de organizare şi funcţionare a unităţilor care asigură asistenţa de sănătate publică,
autorizează şi controlează activitatea instituţiilor de sănătate publică şi asigură fi nanţarea unităţilor din
subordine;
asigură controlul calităţii serviciilor medicale prin autorităţile locale de sănătate publică;
evaluează periodic indicatorii stării de sănătate a populaţiei şi ai programelor de sănătate publică,
indicatorii de performanţă ai unităţilor sanitare şi prezintă informări periodice Guvernului;
organizează şi coordonează sistemul naţional de supraveghere şi control al bolilor;
organizează şi coordonează reţeaua naţională de promovare a sănătăţii, în scopul adoptării de către
populaţie a comportamentelor favorabile sănătăţii;
participă la activităţile de promovare şi protecţie a sănătăţii familiilor şi categoriilor de populaţie
defavorizate;
participă la activităţile de protecţie familială, planifi care familială şi protecţia copilului;
organizează şi coordonează activitatea de inspecţie sanitară de stat;
Pe plan local, în activitatea noastră zilnică auzim de Autorităţile de Sănătate Publică. Acestea reprezintă
ministerul în teritoriu, punând în aplicare politica şi programele naţionale de sănătate publică pe plan local.
Medicul de familie reprezintă primul contact al cetăţeanului cu sistemul sanitar. Acesta acordă îngrijiri
persoanelor în contextul familiei şi, respectiv, familiilor în cadrul comunităţii, fără discriminare. Este punctul
de prim-contact în cadrul sistemului de sănătate, oferind acces nediscriminatoriu pacienţilor şi ocupându-se
de toate problemele de sănătate ale acestora.
Caracteristica de bază a activităţii sale este comunicarea directă medic-pacient, care conduce în timp la
stabilirea unei relaţii interumane de încredere, în care pacientul devine un partener responsabil al medicului
pentru menţinerea/restabilirea propriei sănătăţi.
Spitalul este unitatea sanitară ce furnizează servicii medicale. Acestea participă la asigurarea stării de sănătate
a populaţiei.
Este foarte important să reţinem că orice spital are obligaţia, conform legii de a acorda primul ajutor şi
asistenţă medicală de urgenţă oricărei persoane, indiferent de calitatea de asigurat pe care acesta o are
sau nu care se prezintă la spital, dacă starea sănătăţii persoanei este critică. După stabilizarea funcţiilor
vitale, spitalul va asigura, după caz, transportul obligatoriu medicalizat la o altă unitate medico-sanitară
de profi l.
••
•
•
•
••
••
•
••
Capitolul V. Legislaţie in domeniul medierii sanitare
99
Casa Naţională de Asigurări de Sănătate administrează şi gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate
în vederea aplicării politicilor şi programelor Guvernului în domeniul sanitar. Principalul obiect de activitate este
asigurarea funcţionării unitare şi coordonate a sistemului de asigurări sociale de sănătate din România. Aceasta are
în subordine Casele de Asigurări de Sănătate Judeţene şi Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti.
Acestea sunt principalele instituţii cu care ne interacţionăm în activitatea noastră, iar această prezentare am
facut-o pornind de la premisa că, fi ecare dintre noi trebuie să întelegem sistemul din care facem parte, pentru
a putea apoi să le explicăm oamenilor căile legale prin care putem accesa serviciile sistemului de sănătate.
3. Sistemul asistenţei comunitare
Reforma sistemului sanitar a introdus sistemul asistenţei medicale comunitare în scopul apropierii serviciilor
medicale de cetăţean. Asistenţa comunitară a fost defi nită ca ansamblul de activităţi şi servicii de sănătate
organizate la nivelul comunităţii pentru soluţionarea problemelor medico-sociale ale individului, în vederea
menţinerii acestuia în propriul mediu de viaţă şi care se acordă în sistem integrat cu serviciile sociale.
Pentru a înţelege sistemul asistenţei medicale comunitare trebuie să clarifi căm foare bine următoarele date:
cine sunt benefi ciarii acesteia, care sunt obiectivele pe care aceasta urmăreşte să le îndeplinească, cine sunt
furnizorii de asistenţă medicală comunitară.
Cine sunt benefi ciarii sistemului de asistenţă comunitară?
Răspunsul la această întrebare îl regăsim în lege şi anume benefi ciarul sistemului de asistenţă comunitară este
însăşi comunitatea dintr-o arie geografi că defi nită, precum: judeţul, oraşul, comuna, satul, după caz, iar în
cadrul acesteia în mod deosebit categoriile de persoane vulnerabile.
Care sunt obiectivele asistenţei medicale comunitare?
Răspunsul: Cel mai important obiectiv al asistenţei medicale comunitare este - educarea comunităţii pentru
sănătate.
Cine sunt furnizorii asistenţei medicale comunitare?
Răspuns: Categoriile profesionale care acordă această asistenţă medicală comunitară sunt:
asistent social;
asistent medical comunitar;
mediator sanitar;
asistent medical comunitar de psihiatrie;
asistent medical de îngrijiri la domiciliu.
Concluzie: Eu, mediatorul sanitar fac parte din sistemul de sănătate, iar rolul meu este acela de a învăţa
comunitatea din care fac parte cum să acceseze serviciile de sănătate şi cel mai important lucru în acest context
că au dreptul la o viaţă sănătoasă.
4. Programul de mediere sanitară
În anul 2002, printr-un ordin al ministrului sănătăţii şi familiei nr. 619 au fost aprobate şi reglementate
activitatea şi funcţionarea mediatorilor sanitari în cadrul unităţilor sanitare publice din Romania.
A) Statutul mediatorului sanitar
Mediatorul sanitar este angajat cu contract de muncă pe perioada determinată în cadrul unei unităţi sanitare
şi este plătit de la bugetul de stat, prin Programul Naţional de Asistenţă Comunitară şi Acţiuni pentru
Sănătate.
••
•••
Manualul mediatorului sanitar
100
B) Drepturile mediatorului sanitar
Mediatorul sanitar este salariat în cadrul unei unităţi sanitare, iar în această calitate benefi ciază de o serie de
drepturi conferite atât de Codul Muncii cât şi de alte acte normative, precum: Legea nr. 95/2006 privind
reforma în domeniul sănătăţii, OUG nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului
contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar, cu modifi cările şi completările ulterioare.
Care sunt principalele drepturile ale mediatorului sanitar?
Am dreptul la salarizare pentru munca depusă;
Am dreptul la repaus zilnic şi săptămânal;
Am dreptul la concediu de odihnă anual;
Am dreptul la indemnizaţie de concediu;
Am dreptul la egalitate de şanse şi de tratament;
Am dreptul la demnitate în muncă;
Am dreptul la securitate şi sănătate în muncă;
Am dreptul la acces la formarea profesională;
Am dreptul la informare şi consultare;
Am dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de muncă şi a mediului de muncă;
Am dreptul la protecţie în caz de concediere;
Am dreptul la negociere colectivă şi individuală;
Am dreptul de a participa la acţiuni colective;
Am dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat;
Am dreptul la servicii medicale şi medicaţie gratuită în baza pachetului de servicii în urma calităţii de asigurat;
Am dreptul la pensie în condiţiile îndeplinirii condiţiilor de vârstă şi cotizare la fond;
Am dreptul la concediu pentru creşterea copilului.
Având în vedere faptul că în calitatea mea de mediator sanitar închei un contract cu unitatea angajatoare, este
foarte important să reţin că, odată cu drepturile mele conferite în baza contractului de muncă îmi revin şi o
serie de obligaţii corelative.
Care sunt principalele mele obligaţii faţă de angajator?
Am obligaţia de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuţiile ce îmi revin conform
fi şei postului;
Am obligaţia de a respecta disciplina muncii;
Am obligaţia de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de muncă
aplicabil, precum şi în contractul individual de muncă;
Am obligaţia de fi delitate faţă de angajator în executarea atribuţiilor de serviciu;
Am obligaţia de a respecta măsurile de securitate şi sănătate a muncii în unitate;
Am obligaţia de a respecta secretul de serviciu.
5. Comunitatea - drepturile şi obligaţiile membrilor comunităţii pe care o deservesc
Principalul obiectiv pe care trebuie să îl urmăresc în realizarea meseriei de mediator sanitar este acela de a consilia
populaţia din comunitatea pe care o deservesc, în sensul în care oamenii sa înveţe să îşi cunoască drepturile pe
care le au în cadrul sistemului sanitar şi benefi ciile de care se pot bucura odată integraţi în acest sistem.
Primul şi cel mai important pas în vederea atingerii obiectivului propus este acela de a explica populaţiei
importanţa sistemului de asigurări sociale de sănătate.
Dupa cum ştim cu totii, asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de fi nanţare a ocrotirii
sănătăţii populaţiei care asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asiguraţi, în schimbul plăţii
unei contribuţii la Fondul Naţional de Asigurări Sociale de Sănătate.
•••••••••••••••••
•
••
•••
Capitolul V. Legislaţie in domeniul medierii sanitare
101
Cum pot dobandi calitatea de asigurat?
Calitatea de asigurat se dobândeşte prin încheierea unui contract de asigurare între persoana care doreşte să
se asigure (direct sau, în cazul în care aceasta are calitatea de salariat, prin angajator) cu casele de asigurări de
sănătate, direct sau prin angajator.
Dovada calităţii de asigurat se face printr-un document justifi cativ - adeverinţă sau carnet de asigurat -
eliberat prin grija casei de asigurări la care este înscris asiguratul.
În cazul în care nu pot dovedi calitatea de asigurat sunt obligat să achit contribuţia legală lunară (6,5%) pe
ultimele 6 luni, dacă nu am realizat venituri impozabile, calculată la salariul minim brut pe ţară în vigoare la
data plăţii, calculându-se majorări de întârziere.
În cazul în care am realizat venituri impozabile sunt obligat să achit contribuţia legală lunară (6,5%) pe
ultimele 6 luni, calculată la veniturile impozabile realizate.
Anumite categorii de persoane sunt scutite de la plata contribuţiei la Fondul Naţional de Asigurări Sociale
de Sănătate prin efectul legii. Acestea sunt:
A)
toţi copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, inclusiv
absolvenţii de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni, ucenici sau studenţi
şi dacă nu realizează venituri din muncă;
tinerii cu vârsta de până la 26 de ani care provin din sistemul de protecţie a copilului şi nu realizează
venituri din muncă sau nu sunt benefi ciari de ajutor social acordat în temeiul Legii nr. 416/2001 privind
venitul minim garantat, cu modifi cările şi completările ulterioare; soţul, soţia şi părinţii fără venituri
proprii, afl aţi în întreţinerea unei persoane asigurate;
persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor
drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie
1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modifi cările
şi completările ulterioare, prin Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi
persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940
până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modifi cări şi completări prin Legea nr. 189/2000,
cu modifi cările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi
unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, republicată, cu modifi cările şi completările ulterioare,
prin Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat
stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 - 1961, cu modifi cările
şi completările ulterioare, precum şi persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea recunoştinţei
faţă de eroii martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr.
341/2004, cu modifi cările şi completările ulterioare, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite
din drepturile băneşti acordate de aceste legi, precum şi cele provenite din pensii;
persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă, pensie sau alte surse, cu excepţia celor
obţinute în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999*) privind protecţia specială şi
încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată cu modifi cări şi completări prin Legea nr.
519/2002, cu modifi cările şi completările ulterioare;
bolnavii cu afecţiuni incluse în programele naţionale de sănătate stabilite de Ministerul Sănătăţii Publice,
până la vindecarea respectivei afecţiuni, dacă nu realizează venituri din muncă, pensie sau din alte resurse;
femeile însărcinate şi lăuzele, dacă nu au nici un venit sau au venituri sub salariul de bază minim brut pe ţară.
B. Sunt asigurate persoanele afl ate in una dintre următoarele situaţii, pe durata acesteia, cu plata
contribuţiei din alte surse, in condiţiile prezentei legi:
satisfac serviciul militar în termen;
se afl ă în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, acordat în urma unui accident de muncă
sau a unei boli profesionale;
•
•
•
•
•
•
••
Manualul mediatorului sanitar
102
se afl ă în concediu pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani şi în cazul copilului cu
handicap, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani;
execută o pedeapsă privativă de libertate sau se afl ă în arest preventiv;
persoanele care benefi ciază de indemnizaţie de şomaj;
sunt returnate sau expulzate ori sunt victime ale trafi cului de persoane şi se afl ă în timpul procedurilor
necesare stabilirii identităţii;
persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul la ajutor social, potrivit Legii nr. 416/2001, cu
modifi cările şi completările ulterioare;
pensionarii, pentru veniturile din pensii până la limita supusă impozitului pe venit;
persoanele care se afl ă în executarea măsurilor prevăzute la art. 105, 113, 114 din Codul penal; persoanele care
se afl ă în perioada de amânare sau întrerupere a executării pedepsei privative de libertate, dacă nu au venituri.
Care sunt drepturile mele ca persoană asigurată?
Drepturile oricărei persoane asigurate sunt reglementate prin Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul
sănătăţii, într-un titlul special dedicat sistemului de asigurari sociale de sănătate.
Drepturi:
să aleagă furnizorul de servicii medicale, precum şi casa de asigurări de sănătate la care se asigură, în
condiţiile prezentei legi şi ale contractului-cadru;
să fi e înscrişi pe lista unui medic de familie pe care îl solicită, dacă îndeplinesc toate condiţiile prezentei
legi, suportând cheltuielile de transport dacă opţiunea este pentru un medic din altă localitate;
să îşi schimbe medicul de familie ales numai după expirarea a cel puţin 6 luni de la data înscrierii pe
listele acestuia;
să benefi cieze de servicii medicale, medicamente, materiale sanitare şi dispozitive medicale în mod
nediscriminatoriu, în condiţiile legii;
să efectueze controale profi lactice, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru;
să benefi cieze de servicii de asistenţă medicală preventivă şi de promovare a sănătăţii, inclusiv pentru
depistarea precoce a bolilor;
să benefi cieze de servicii medicale în ambulatorii şi în spitale afl ate în relaţie contractuală cu casele de
asigurări de sănătate;
să benefi cieze de servicii medicale de urgenţă;
să benefi cieze de unele servicii de asistenţă stomatologică;
să benefi cieze de tratament fi zioterapeutic şi de recuperare;
să benefi cieze de dispozitive medicale;
să benefi cieze de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu;
să li se garanteze confi denţialitatea privind datele, în special în ceea ce priveşte diagnosticul şi tratamentul;
să aibă dreptul la informaţie în cazul tratamentelor medicale;
să benefi cieze de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate în condiţiile legii;
fi ecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puţin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra
serviciilor de care benefi ciază, a nivelului de contribuţie personală şi a modalităţii de plată, precum şi
asupra drepturilor şi obligaţiilor sale.
Obligaţii:
Pentru a benefi cia de toate drepturile pe care le-am menţionat mai sus trebuie să ştim ca o dată cu statutul de
asigurat ne revin şi o serie de obligaţii. Astfel, persoana asigurată trebuie:
să se înscrie pe lista unui medic de familie;
să anunţe medicul de familie ori de câte ori apar modifi cări în starea lor de sănătate;
să se prezinte la controalele profi lactice şi periodice;
să anunţe în termen de 15 zile medicul de familie şi casa de asigurări asupra modifi cărilor datelor de
identitate sau a modifi cărilor referitoare la încadrarea lor într-o anumită categorie de asiguraţi;
să respecte cu stricteţe tratamentul şi indicaţiile medicului;
să aibă o conduită civilizată faţă de personalul medico-sanitar;
•
•••
•
••
•
•
•
•
••
•
•••••••••
••••
••
Capitolul V. Legislaţie in domeniul medierii sanitare
103
să achite contribuţia datorată fondului şi suma reprezentând coplata;
să prezinte furnizorilor de servicii medicale documentele justifi cative care atestă calitatea de asigurat.
Observaţie:
Dacă în prezent nu avem calitatea de asigurat în cadrul sistemului de asigurari trebuie să ştim că şi în acest caz
benefi ciem de unele servicii medicale gratuite, aşa numitul pachet minimal de servicii care nu este condiţionat
de încheierea asigurării de sănătate. Acest pachet de servicii cuprinde urgenţele medico-chirurgicale şi bolile
cu potenţial endemo-epidemic, precum şi cele prevăzute în Programul Naţional de Imunizări, monitorizarea
evoluţiei sarcinii şi a lăuzei, servicii de planifi care familială.
Observăm ca este mult mai bine să avem calitatea de asigurat, astfel, benefi ciem de un pachet mai larg de
servicii medicale, asa numitul pachet de servicii medicale de bază.
Care sunt serviciile medicale de care benefi ciem avand calitatea de asigurat?
1. Serviciile medicale profi lactice suportate din fond sunt următoarele:
monitorizarea evoluţiei sarcinii şi a lăuzei, indiferent de statutul de asigurat al femeii;
urmărirea dezvoltării fi zice şi psihomotorii a sugarului şi a copilului;
controalele periodice pentru depistarea bolilor care pot avea consecinţe majore în morbiditate şi
mortalitate;
servicii medicale din cadrul Programului Naţional de Imunizări;
servicii de planifi care familială, indiferent de statutul de asigurat al femeii, cu excepţia celor acordate de
medicul de familie în cabinetele de planning din structura spitalului;
serviciile medicale stomatologice preventive care se suportă astfel: trimestrial, pentru copiii până la
vârsta de 18 ani, individual sau prin formarea de grupe de profi laxie, fi e la grădiniţă, fi e la instituţiile de
învăţământ preuniversitar şi de două ori pe an, pentru tinerii în vârstă de la 18 ani până la 26 de ani, dacă
sunt elevi, ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă;
asiguraţii în vârstă de peste 18 ani au dreptul la control medical pentru prevenirea bolilor cu consecinţe
majore în morbiditate şi mortalitate, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru.
2. Serviciile medicale curative ale căror costuri sunt suportate din fond sunt:
serviciile medicale de urgenţă;
serviciile medicale acordate persoanei bolnave până la diagnosticarea afecţiunii: anamneză, examen clinic,
examene de investigaţii paraclinice;
tratamentul medical, chirurgical şi unele proceduri de recuperare;
prescrierea tratamentului necesar vindecării, inclusiv indicaţiile privind regimul de viaţă şi muncă,
precum şi cel igieno-dietetic;
serviciile spitaliceşti se acordă prin spitalizare şi cuprind: consultaţii, investigaţii, stabilirea diagnosticului,
tratament medical şi/sau tratament chirurgical, îngrijire, recuperare, medicamente şi materiale sanitare,
dispozitive medicale, cazare şi masă;
asistenţa medicală de recuperare se acordă pentru o perioadă de timp şi după un ritm stabilite de medicul
curant în unităţi sanitare autorizate şi evaluate.
3. Medicamente, materiale sanitare, dispozitive medicale şi alte mijloace terapeutice
asiguraţii benefi ciază de medicamente cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală
pentru medicamentele cuprinse în lista de medicamente elaborate de Ministerul Sănătăţii Publice, Casa
Naţională de Asigurări de Sănătate şi Colegiul Farmaciştilor din România;
materiale sanitare şi dispozitive medicale pentru corectarea văzului, auzului, pentru protezarea membrelor
şi la alte materiale de specialitate, în scopul corectării unor defi cienţe organice sau fi ziologice, pentru o
perioadă determinată sau nedeterminată, pe baza prescripţiilor medicale, cu sau fără contribuţie personală,
în condiţiile prevăzute în contractul-cadru;
proceduri fi zioterapeutice, pe baza recomandărilor medicale, cu sau fără contribuţie personală, în
condiţiile prevăzute în contractul-cadru.
••
•••
••
•
•
••
••
•
•
•
•
•
Manualul mediatorului sanitar
104
5. Drepturile pacientului
Pacientul – defi nirea acestei noţiuni o regăsim în Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului. Acesta
este persoana sănătoasă sau bolnavă care utilizează serviciile de sănătate.
Pacientul are dreptul la îngrijiri medicale de cea mai înaltă calitate de care societatea dispune, în
conformitate cu resursele umane, fi nanciare şi materiale;
Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoană umană, fără nici o discriminare;
Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile, precum şi la modul de
a le utiliza;
Pacientul are dreptul de a fi informat asupra identităţii şi statutului profesional al furnizorilor de servicii
de sănătate;
Pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra regulilor şi obiceiurilor pe care trebuie să le respecte
pe durata spitalizării;
Pacientul are dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate, a intervenţiilor medicale propuse,
a riscurilor potenţiale ale fi ecărei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv
asupra neefectuării tratamentului şi nerespectării recomandărilor medicale, precum şi cu privire la date
despre diagnostic şi prognostic;
Pacientul are dreptul de a decide dacă mai doreşte să fi e informat în cazul în care informaţiile prezentate
de către medic i-ar cauza suferinţă;
Pacientul are dreptul de a cere în mod expres să nu fi e informat şi de a alege o altă persoană care să fi e
informată în locul său;
Rudele şi prietenii pacientului pot fi informaţi despre evoluţia investigaţiilor, diagnostic şi tratament, cu
acordul pacientului;
Pacientul are dreptul de a cere şi de a obţine o altă opinie medicală;
Pacientul are dreptul să solicite şi să primească, la externare, un rezumat scris al investigaţiilor,
diagnosticului, tratamentului şi îngrijirilor acordate pe perioada spitalizării;
Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenţie medicală asumându-şi, în scris, răspunderea
pentru decizia sa; consecinţele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului;
Consimţământul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea, păstrarea, folosirea tuturor produselor
biologice prelevate din corpul său, în vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta
este de acord;
Pacientul are dreptul la asigurarea confi deţialităţii tuturor datelor despre starea sănătăţii sale, diagnosticul,
prognosticul, tratamentul;
Pacientul are acces la datele medicale personale;
Pacientul are dreptul la informaţii, educaţie şi servicii necesare dezvoltării unei vieţi sexuale normale şi
sănătăţii reproducerii, fără nici o discriminare;
Pacientul are dreptul să benefi cieze de asistenţă medicală de urgenţă, de asistenţă stomatologică de
urgenţă şi de servicii farmaceutice, în program continuu.
7. Obţinerea actelor de identitate - metodologie
Una dintre cele mai importante probleme cu care se confruntă mediatorii sanitari este problema actelor de
identitate. Practic fără un act de identitate o persoană nu poate benefi cia de calitatea de asigurat medical şi
starea lui de sănătate va avea de suferit.
Ce informaţii trebuie să ofere un mediator sanitar benefi ciarilor cu privire la obţinerea actelor de
identitate?
Certifi catul de naştere
Întocmirea actului de naştere se face la autoritatea administraţiei publice locale în raza căreia s-a produs
naşterea, pe baza declaraţiei verbale a părinţilor iar în cazul în care aceştia, din diferite motive nu o pot
•
••
•
•
•
•
•
•
••
•
•
•
••
•
Capitolul V. Legislaţie in domeniul medierii sanitare
105
face, obligaţia revine medicului, persoanelor care au asistat la naşterea copilului sau personalului medical din
unitatea în care s-a produs naşterea, rudele sau vecinii care au luat la cunostinţă despre naşterea unui copil.
Declararea naşterii se face în termen de 15 zile pentru copilul născut viu şi în termen de 3 zile pentru copilul
născut mort. Termenele se socotesc conform legii de la data naşterii. Când declaraţia naşterii a fost facută
după cele 15 zile, până la împlinirea vârstei de 1 an, întocmirea actului de naştere se face cu aprobarea scrisă
a primarului.
Dacă naşterea s-a produs în strainătate şi întocmirea actului de naştere nu a fost făcută la misiunea diplomatică
sau la Consulatul României ori la autoritatea locală din străinătate, întocmirea actului de naştere se face în
ţară, la autoritatea locală de la domiciliul părinţilor, după ce Ministerul de Interne verifi că, prin intermediul
Ministerului Afacerilor Externe, dacă naşterea nu a fost înregistrată în străinătate.
Când declaraţia a fost făcută după trecerea unui an de la data naşterii şi, în cazul copiilor care au fost născuţi
în alte ţări, întocmirea actului de naştere se face în baza unei hotărâri judecătoreşti defi nitive, care trebuie să
conţină toate datele necesare întocmirii actului de naştere. Acţiunea se întroduce la judecătoria în a cărei rază are
domiciliul parinţii. În vederea soluţionării, instanţa solicită poliţiei verifi cări pentru stabilirea identităţii, precum
şi avizul medicului legist cu privire la vârsta şi sexul persoanei al cărei act de naştere se cere a fi întocmit. Judecarea
cauzei se face cu participarea procurorului. De reţinut este faptul că, pentru obţinerea unui certifi cat de naştere
pe aceasta cale, este necesară plata unor taxe stabilite de judecătorie în conformitate cu serviciile oferite.
Cartea de identitate
Cartea de identitate se eliberează la Direcţia de Evidenţă Informatizată a Persoanei.
Cartea de identitate se eliberează in următoarele situaţii:
La expirarea termenului de valabilitate;
Dacă s-au modifi căt numele sau prenumele titularului, prenumele părinţilor, data sau locul naşterii;
În cazul schimbării domiciliului;
În cazul deteriorarii, pierderii, furtului acestuia;
La expirarea sau revocarea interdicţiei titularului de a se afl a în anumite localităţi;
Când fotografi a nu mai corespunde cu fi zionomia titularului.
Actele necesare pentru eliberarea unei cărţi de identitate sunt:
Certifi catul de naştere;
Actul cu care se face dovada domiciliului;
Timbrul fi scal de 1 leu, valoare ce poate fi diferită, în funcţie de hotărârea Consiliului Local al fi ecărei
Primării;
Taxa, în care este înclusă şi fotografi erea în cadrul secţiei de politie;
Pe lângă acestea, mai sunt necesare şi alte documente, în funcţie de motivul pentru care se solicită
eliberarea cărţii de identitate, precum şi de stare civilă a solicitantului, astfel:
În cazul eliberării cărţii de identitate la împlinirea vârstei de 14 ani e nevoie şi de actul de identitate
al unuia dintre părinţi sau de hotărârea judecătorească prin care se stabileşte căruia dintre părinţii
îi este încredinţat copilul, dacă părinţii sunt divorţaţi;
În cazul persoanelor căsătorite/divorţate/văduve, certifi catul de căsătorie/hotărârea de divorţ/
certifi catul de deces al soţului decedat;
În cazul schimbării domiciliului, certifi catele de naştere ale copiilor minori care îşi schimbă
domiciliul împreună cu părinţii;
Livretul militar, pentru persoanele supuse obligaţiilor militare;
Dacă solicitantul îşi schimbă domiciliul la o rudă de gradul I sau II, declaraţia de primire în spaţiu;
În cazul pierderii, furtului, deteriorării sau distrugerii actului de identitate, un document cu
fotografi e din care să rezulte datele de stare civilă;
Timbru fi scal, valoare ce poate fi diferită în funcţie de hotărârea Consiliului Local;
••••••
•••
••
•
•
•
•••
•
Manualul mediatorului sanitar
106
Foarte important!!!
De reţinut este faptul că mediatorul sanitar, atunci cand va asista o persoană in procesul de obţinere a
cărţii de identitate va trebui să se documenteze la Serviciul de evidenţă a populatiei cu privire la actele
necesare şi paşii pe care trebuie să-i parcurgă persoana in procesul de obţinere a cărţii de identitate.
8. Prevederile Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat
În calitate de mediator sanitar, adesea te poţi întâlni cu situaţia că, persoanele pe care le asişti să nu realizeze
nici un fel de venit. Având în vedere că pentru a benefi cia de un pachet lărgit de servicii medicale cetăţeanul
trebuie să facă dovada calităţii de asigurat, este foarte important ca persona în cauză să apeleze la serviciile
sociale pentru a benefi cia de ajutor social.
Ce trebuie să ştie mediatorul sanitar despre ajutorul social şi cum poate fi acesta obţinut?
Persoana care nu realizează venituri se deplasează la sediul primăriei unde are domiciliul şi redactează o cerere
prin care solicită ajutorul social. Cererea va fi însoţită de actele doveditoare ale veniturilor membrilor familiei.
În ceea ce priveşte alte venituri decât cele ce pot fi dovedite prin acte petentul face o declaraţie pe proprie
răspundere. Termenul legal de răspuns la cererea de ajutor social este de 30 de zile. În cadrul acestui termen,
primăria dispune efectuarea unei anchete sociale la domiciliul petentului.
În urma analizării documentaţiei depuse de către petent şi a analizării rezultatelor anchetei sociale primarul
dispune acordarea sau după caz, neacordarea ajutorului social.
Benefi ciarul ajutorului social are următoarele obligaţii:
Titularul ajutorului social are obligaţia să comunice primarului, în scris, orice modifi care cu privire la
domiciliu, venituri şi la numărul membrilor familiei, în termen de 15 zile de la data la care a intervenit
modifi carea. În cazul în care modifi cările nu conduc la majorări sau diminuări ale ajutorului social mai
mari de 5 lei (RON) pe familie, ajutorul social stabilit anterior nu se modifi că;
În vederea urmăririi respectării condiţiilor de acordare a dreptului la ajutorul social, primarii dispun
efectuarea de anchete sociale la interval de 6 luni sau ori de câte ori este nevoie;
În cazul în care se constată situaţii ce conduc la modifi carea cuantumului sau la încetarea dreptului la
ajutor social, primarul emite o nouă dispoziţie scrisă;
Modifi carea cuantumului prevăzut sau încetarea dreptului se stabileşte începând cu luna următoare celei
în care s-a efectuat ancheta socială;
Persoanele apte de muncă pentru care se acordă ajutorul social au obligaţia să dovedească cu acte, din 3
în 3 luni, că îndeplinesc condiţiile de acordare a ajutorului social
Mediatorul sanitar informează membrii familiilor afl ate sub nivelul pragului de sărăcie de posibilitatea apelării
la serviciile sociale din cadrul primăriilor pentru a benefi cia de ajutorul social lunar, conform Legii venitului
minim garantat nr. 416/2001. Astfel, mediatorul sanitar va însoţi familiile care îi solicită sprijinul la serviciul
de asistenţă socială din cadrul primăriei şi îi ajută pe aceştia să întocmească o cerere prin care să solicite ajutor
social. Mediatorul sanitar va însoţi şi asista asistentul social din cadrul primăriei pe parcursul derulării anchetei
sociale necesare în vederea întocmirii dosarului de ajutor social.
În momentul primirii unui răspuns favorabil, familia poate solicita primăriei o adeverinţă de benefi ciari ai
ajutorului social. În această speţă, rolul mediatorului sanitar este acela de îndrumător al familiei în vederea
obţinerii ajutorului social.
9. Protecţia copilului
Copiii trebuie să benefi cieze de drepturile generale ale omului, la care suntem toţi îndreptăţiţi încă din
momentul naşterii. Drepturile omului înseamnă să îi tratezi pe ceilalţi aşa cum ţi-ar plăcea ţie să fi i tratat, şi
•
•
•
•
•
Capitolul V. Legislaţie in domeniul medierii sanitare
107
anume cu demnitate, respect, egalitate şi dreptate şi se aplică fără deosebire de cetăţenie, naţionalitate, rasă,
etnie, limbă, sex, orientare sexuală, abilităţi sau orice alt statut.
Pe de altă parte, copiii diferă de adulţi. Ei sunt vulnerabili, trebuie să se joace, sunt în proces de dezvoltare şi
au nevoie de oarecare autonomie. De aceea ei au nevoie de drepturi proprii, cu caracter special. Actul normativ
care reglementează drepturile copilului în România este Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi
promovarea drepturilor copilului, cu modifi cările şi completările ulterioare.
Benefi ciarii acestei legi sunt:
Copiii cetăţeni români afl aţi pe teritoriul României;
Copiii cetăţeni români afl aţi în străinătate;
Copiii fără cetăţenie afl aţi pe teritoriul României;
Copiii care solicită sau benefi ciază de o formă de protecţie în condiţiile reglementărilor legale privind
statutul şi regimul refugiaţilor în România;
Copiii cetăţeni străini afl aţi pe teritoriul României, în situaţii de urgenţă constatate, în condiţiile prezentei
legi, de către autorităţile publice române competente.
Drepturile copilului pot fi grupate în trei categorii:
Drepturile de protecţie – se referă la protecţia împotriva oricărei forme de abuz fi zic sau emoţional,
precum şi împotriva oricărei forme de exploatare;
Drepturile de dezvoltare– se referă la disponibilitatea şi accesul la toate tipurile de servicii de bază,
precum educaţia şi serviciile de îngrijire medicală;
Drepturile de participare– se referă la dreptul copilului de a fi implicat în deciziile care îl privesc.
În vederea asigurării unei protecţii instituţionalizate, a drepturilor copilului, la nivel central funcţionează
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, subordonată Ministerului Muncii, Solidarităţii
Sociale şi Familiei.
La nivel judeţean au fost înfi inţate Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului, în subordinea
Consiliilor Judeţene, respectiv a Consiliilor Locale ale Municipiului Bucureşti, iar nivel local Serviciile Publice
de Asistenţă Socială, organizate la nivelul municipiilor şi oraşelor, sau persoane cu atribuţii de asistenţă socială
din aparatul propriu al consiliilor locale comunale.
De asemenea, la nivelul ţării noastre se asigură o protecţie specială atat in scopul prevenirii separării
copilului de părinţi, cât şi de protecţie specială a copilului care a fost temporar sau defi nitiv separat de părinţi.
Serviciile de zi, sunt acele servicii prin care se asigură menţinerea, refacerea şi dezvoltarea capacităţilor
copilului şi ale părinţilor săi, pentru depăşirea situaţiilor care ar putea determina separarea copilului de familia
sa. Acestea cuprind:
Centre de zi;
Servicii de consiliere şi sprijin pentru părinţi;
Centre de asistenţă şi sprijin pentru readaptarea copiilor cu probleme psihice şi sociale;
Serviciile de monitorizare, asistenţă şi sprijin al femeii gravide predispuse să îşi abandoneze copilul.
Benefi ciarii acestor servicii şi obligaţiile celor care le administrează sunt următoarele:
Copiii şi părinţii cărora li se acordă prestaţii şi servicii destinate prevenirii separării lor;
Copiii care au benefi ciat de o măsură de protecţie specială şi au fost reintegraţi în familie;
Copiii care benefi ciază de o măsură de protecţie specială;
Părinţii copiilor care benefi ciază de o măsură de protecţie specială;
Copiii neînsoţiţi de părinţi sau de un alt reprezentant legal care solicită o formă de protecţie în condiţiile
reglementărilor legale privind statutul şi regimul refugiaţilor.
••••
•
1.
2.
3.
••••
•••••
Manualul mediatorului sanitar
108
Atribuţii:
Să asigure un program educaţional adecvat vârstei, nevoilor, potenţialului de dezvoltare şi particularităţilor
copiilor;
Să asigure activităţi recreative şi de socializare;
Să le asigure copiilor consiliere psihologică, orientare şcolară şi profesională;
Să le asigure consiliere şi sprijin părinţilor;
Să dezvolte programe specifi ce pentru prevenirea comportamentelor abuzive ale părinţilor, precum şi a
violenţei în familie;
Să asigure programe de abilitare şi reabilitare;
Să contribuie la depistarea precoce a situaţiilor de risc care pot determina separarea copilului de părinţi;
Să contribuie la realizarea obiectivelor incluse în planul de servicii sau, după caz, în planul individualizat
de protecţie.
Serviciile de tip familial, sunt acele servicii care asigură creşterea şi îngrijirea copilului separat temporar
sau defi nitiv de părinţi, la domiciliul unei persoane fi zice sau familii (familie extinsă, asistent maternal, altă
familie/persoană).
Benefi ciari:
Copiii pentru care urmează a fi instituită tutela, în condiţiile legii;
Copiii faţă de care a fost stabilită, în condiţiile legii, încredinţarea în vederea adopţiei;
Copiii separaţi, temporar sau defi nitiv, de părinţii lor, ca urmare a stabilirii, în condiţiile legii, a măsurii
plasamentului;
Copiii pentru care a fost dispus, în condiţiile legii, plasamentul în regim de urgenţă;
Tinerii care au împlinit vârsta de 18 ani şi care benefi ciază, în condiţiile legii, de protecţie specială
Personalul specializat care lucrează cu familiile substitutive care îngrijesc copiii trebuie să asigure:
Formarea, informarea şi susţinerea adecvată a familiei substitutive pentru îngrijirea copilului;
Evaluarea periodică a nevoilor copilului şi revizuirea planului individualizat de protecţie în concordanţă
cu acestea;
Menţinerea de către copil a relaţiilor cu familia naturală şi cu alte persoane importante din viaţa
acestuia;
Prioritate acordată interesului superior al copilului în toate deciziile luate de familia substitutivă care
afectează copilul;
Implicarea altor specialişti de către familia substitutivă atunci când nevoile copilului o cer;
Respectarea de către familia substitutivă a drepturilor şi demnităţii copilului;
Oferirea de îngrijiri individuale copilului şi protecţia copilului împotriva abuzurilor, exploatării şi
neglijenţei;
Susţinerea de către familia substitutivă a exercitării de către copil a drepturilor sale în conformitate cu
capacităţile în dezvoltare ale copilului;
Menţinerea fraţilor împreună;
Desfăşurarea de activităţi în vederea integrării sau reintegrării copilului în familia naturală, extinsă sau
substitutivă.
Serviciile de tip rezidenţial, sunt acele servicii care asigură protecţia, creşterea şi îngrijirea copilului separat,
temporar sau defi nitiv, de părinţii săi, ca urmare a stabilirii în condiţiile legii a măsurii plasamentului. Aceste
servicii includ centrele de plasament (inclusiv casele de tip familial), centrele de primire a copilului în regim
de urgenţă, precum şi centrele maternale.
Benefi ciari:
Copiii separaţi, temporar sau defi nitiv, de părinţii lor, ca urmare a stabilirii în condiţiile legii a măsurii
plasamentului în aceste servicii;
Copiii pentru care a fost dispus, în condiţiile legii, plasamentul în regim de urgenţă;
Tinerii care au împlinit vârsta de 18 ani şi benefi ciază de protecţie specială în condiţiile legii;
•
••••
•••
•••
••
••
•
•
•••
•
••
•
••
Capitolul V. Legislaţie in domeniul medierii sanitare
109
Cuplurile părinte/reprezentant legal - copil, în situaţia constatării riscului de abandon al copilului din
motive neimputabile părintelui/reprezentantului legal sau în situaţia includerii acestuia într-un program
de restabilire a legăturilor familiale;
Copiii neînsoţiţi de părinţi sau de un alt reprezentant legal, care solicită o formă de protecţie în condiţiile
reglementărilor legale privind statutul şi regimul refugiaţilor.
Atribuţii:
Asigură cazarea, hrana, cazarmamentul, echipamentul şi condiţiile igienico-sanitare necesare protecţiei
speciale a copiilor, tinerilor şi, după caz, mamelor care benefi ciază de acest tip de serviciu, în funcţie de
nevoile şi de caracteristicile fi ecărei categorii de benefi ciari;
Asigură, după caz, supravegherea stării de sănătate, asistenţă medicală, recuperare, îngrijire şi supraveghere
permanentă a benefi ciarilor;
Asigură paza şi securitatea benefi ciarilor;
Asigură benefi ciarilor protecţie şi asistenţă în cunoaşterea şi exercitarea drepturilor lor;
Asigură accesul benefi ciarilor la educaţie, informare, cultură;
Asigură educaţia informală şi nonformală a benefi ciarilor, în vederea asimilării cunoştinţelor şi a
deprinderilor necesare integrării sociale;
Asigură socializarea benefi ciarilor, dezvoltarea relaţiilor cu comunitatea;
Asigură climatul favorabil dezvoltării personalităţii copiilor;
Asigură participarea benefi ciarilor la activităţi de grup şi la programe individualizate, adaptate nevoilor
şi caracteristicilor lor;
Asigură intervenţie de specialitate;
Contribuie la realizarea obiectivelor cuprinse în planul individualizat de protecţie;
Urmăresc modalităţile concrete de punere în aplicare a măsurilor de protecţie specială, integrarea şi
evoluţia benefi ciarilor în cadrul serviciului şi formulează propuneri vizând completarea sau modifi carea
planului individualizat de protecţie sau îmbunătăţirea calităţii îngrijirii acordate;
Asigură posibilităţi de petrecere a timpului liber.
10. Incălcări ale drepturilor
În momentul în care o persoană, respectiv o instituţie ne îngrădeşte în exercitarea drepturilor prevăzute de
către lege ne afl ăm în faţa unei încălcări sau al unui abuz. Ca mediatoare sanitară, dacă consideri că drepturile
tale legale, prezentate anterior ţi-au fost încălcate poţi să te adresezi:
Autorităţii de Sănătate Publică (termen legal de răspuns: 30 de zile);
Comisiei Ministeriale pentru Romi din cadrul Ministerului Sănătăţii Publice (termen legal de răspuns:
30 de zile), înfi inţată în baza Ordinului Ministrului Sănătăţii Publice nr. 1383/2006, cu modifi carile şi
completarile ulterioare. Această comisie, are, printre atribuţiile sale şi analiza situaţiilor confl ictuale,
semnalate în mod ofi cial, în vederea asigurării funcţionarii principiului nediscriminarii în sistemul sanitar;
Instanţei judecătoreşti.
De asemenea, trebuie să consiliezi persoanele din comunitate în a sesiza autorităţile statului în cazul în care le
sunt încălcate drepturile.
11. Noţiuni despre discriminare. Consiliul Naţonal pentru Combaterea Discriminării
A. Ce este discriminarea?
Prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă pe baza criteriilor prevăzute
de legislaţia în vigoare. Criteriile stabilite de legislaţia românească sunt:
Rasă;
Naţionalitate;
•
•
•
•
••••
•••
•••
•
••
•
••
Manualul mediatorului sanitar
110
Etnie;
Limbă;
Religie;
Categorie socială;
Convingeri;
Sex;
Orientare sexuală;
Vârstă;
Handicap;
Boală cronică necontagioasă;
Infectare HIV;
Apartenenţă la o categorie defavorizată;
Precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau
exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor
recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii
publice.
B. Felurile discriminării
Discriminarea poate fi :
Directă: când o persoană benefi ciază de un tratament mai puţin favorabil decât o altă persoană care a
fost, este sau ar putea fi într-o situaţie comparabilă, pe baza oricărui criteriu de discriminare mai sus
menţionat;
Indirectă: când o prevedere, un criteriu, o practică aparent neutră dezavantajează anumite persoane, pe
baza criteriilor prevăzute de legislaţia în vigoare, cu excepţia cazurilor în care aceste prevederi, criterii sau
practici sunt justifi cate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere acelui scop sunt adecvate şi
necesare; de asemenea, discriminarea indirectă este orice comportament activ sau pasiv care, prin efectele
pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustifi cat, supune unui tratament injust sau degradant
o persoană, un grup de persoane sau o comunitate faţă de altele care se afl ă în situaţii egale;
Discriminarea multiplă: când o persoană sau un grup de persoane sunt tratate diferenţiat, într-o situaţie
egală, pe baza a două sau a mai multe criterii de discriminare, cumulativ;
Hărţuirea: orice comportament care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv,
pe criteriu de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală,
apartenenţă la o categorie defavorizată, vârsta, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt
criteriu;
Victimizarea: orice tratament advers, venit ca reacţie la o plângere sau acţiune în instanţă sau la instituţiile
competente, cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal şi al nediscriminării;
Dispoziţia de a discrimina (ordinul de a discrimina): este un ordin primit de o persoană sau un grup
de persoane de la o altă persoană sau grup de persoane pentru a discrimina.
C. Cui te adresezi dacă eşti discriminat tu sau persoana pe care o consiliezi?
Există Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, care este autoritatea de stat autonomă, sub
control parlamentar, care îşi desfăşoară activitatea în domeniul discriminării. Acest organism reprezintă o
garanţie a respectării şi aplicarii principiului nediscriminării, în conformitate cu legislaţia internă în vigoare şi
cu documentele internaţionale la care Romania este parte.
Principale atribuţii:
Prevenirea faptelor de discriminare;
Medierea faptelor de discriminare;
Investigarea, constatarea şi sancţionarea faptelor de discriminare;
Monitorizarea cazurilor de discriminare;
Acordarea de asistenţă de specialitate victimelor discriminării.
•••••••••••••
•
•
•
•
•
•
•••••
Capitolul V. Legislaţie in domeniul medierii sanitare
111
Petiţia trebuie să conţină următoarele date obligatorii:
Numele şi prenumele persoanei care face sesizarea;
Adresă;
Număr de telefon;
Conţinutul plângerii, în care tu vei scrie detaliat faptele pe care le consideri discriminatorii. Trebuie să
scrii cât mai detaliat şi să prezinţi cât mai multe argumente în favoarea cazului tau, pentru demonstrarea
faptei de discriminare, împrejurarile în care s-a petrecut fapta, martorii care au asistat la aceasta;
Datele de identifi care ale persoanei pe care o acuzi de discriminare (adresă, eventual telefon etc.), necesare
pentru contactarea acestuia de către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
În urma primirii petiţiei tale, aceasta este înregistrată şi se dă spre soluţionare Colegiului Director. Termenul
de sesizare este de un an de la data săvârşirii faptei de discriminare sau de la data la care ai luat cunoştinţă de
ea. Tu sau persoana discriminată poate solicita în instanţa de judecată înlaturarea consecinţelor faptelor de
discriminare şi restabilirea situaţiei anterioare faptei de discriminare. Termenul de soluţionare a petiţiei este de
90 de zile.
Colegiul Director va cerceta existenţa faptei de discriminare prin citarea obligatorie a părţilor, care se realizează
prin orice mijloc care asigură confi rmarea primirii. Neprezentarea părţilor nu impiedică soluţionarea petiţiei.
Tu ai obligaţia să dovedeşti existenţa faptelor de discriminare iar persoana pe care o acuzi are obligaţia să
dovedească că acestea nu constituie discriminare.
Soluţia se comunică în scris, ţie şi celui pe care îl acuzi de discriminare, în termen de 15 zile de la luarea
deciziei în sedinţa Colegiului Director. De la data primirii Hotărârii Colegiului Director, tot în termen de
15 zile, părţile (tu şi cel pe care îl acuzi), dacă sunt nemulţumite de soluţionarea cazului, o pot contesta în
instanţă. Taxa judiciară de timbru este gratuită pentru ambele părţi.
12. Studii de caz
12.1. Asigurarea de sănătate
Familia Busuioc din comuna Călineşti judeţul Argeş are 3 copii care sunt luaţi în evidenţa cabinetului medical
şcolar din cadru şcolii din comună pe care o frecventează copiii. Fieraru Vasile, soţul, lucrează la ferma agricolă
din comună cu contract individual de muncă. În această bază el benefi ciază de asigurare medicală de sănătate.
Soţia este şomeră şi benefi ciază de indemnizaţie de şomaj, în această calitate este asigurată medical fără plata
contribuţiei la asigurări. Familia a apelat la mediatorul sanitar pentru a se înscrie pe lista unui medic de
familie.
Cum trebuie să procedeze mediatorul sanitar?
În primul rând mediatorul le explică că familia benefi ciază de asigurare medicală şi de pachetul de bază de
servicii de bază plătit din Fondul Naţional de Asigurări Sociale de Sănătate.
În al doilea rând, soţul trebuie să ceară de la serviciu o adeverinţă de angajat care să ateste calitatea sa de
asigurat medical. Soţia este asigurată medical prin efectul legii ( Legea nr. 95/2006, art. 213).
Mediatorul sanitar, împreună cu familia trebuie să găsească un medic de familie disponibil. Mediatorul sanitar
şi familia care trebuie să întocmească un dosar cu actele necesare (adeverinţa de la locul de muncă, adeverinţa
soţiei de indemnizaţie de şomaj, cărţile de identitate ale soţilor şi certifi catele de naştere ale copiilor) se prezintă
la medicul de familie, după care începe procedura de înscriere pe lista medicului a familiei.
••••
•
Manualul mediatorului sanitar
112
Drepturi Obligaţii
să aleagă furnizorul de servicii medicale, precum şi casa
de asigurări de sănătate la care se asigură, în condiţiile
prezentei legi şi ale contractului-cadru;
să fi e înscrişi pe lista unui medic de familie pe care îl
solicită, dacă îndeplinesc toate condiţiile prezentei legi,
suportând cheltuielile de transport dacă opţiunea este
pentru un medic din altă localitate;
să îşi schimbe medicul de familie ales numai după expirarea
a cel puţin 6 luni de la data înscrierii pe listele acestuia;
să benefi cieze de servicii medicale, medicamente, materiale
sanitare şi dispozitive medicale în mod nediscriminatoriu,
în condiţiile legii;
să efectueze controale profi lactice, în condiţiile stabilite
prin contractul-cadru;
să benefi cieze de servicii de asistenţă medicală preventivă
şi de promovare a sănătăţii, inclusiv pentru depistarea
precoce a bolilor;
să benefi cieze de servicii medicale în ambulatorii şi în
spitale afl ate în relaţie contractuală cu casele de asigurări
de sănătate;
să benefi cieze de servicii medicale de urgenţă;
să benefi cieze de unele servicii de asistenţă stomatologică;
să benefi cieze de tratament fi zioterapeutic şi de recuperare;
să benefi cieze de dispozitive medicale;
să benefi cieze de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu;
să li se garanteze confi denţialitatea privind datele, în
special în ceea ce priveşte diagnosticul şi tratamentul;
să aibă dreptul la informaţie în cazul tratamentelor medicale;
să benefi cieze de concedii şi indemnizaţii de asigurări
sociale de sănătate în condiţiile legii;
fi ecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puţin o dată
pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care
benefi ciază, a nivelului de contribuţie personală şi a modalităţii
de plată, precum şi asupra drepturilor şi obligaţiilor sale.
•
•
•
•
•
•
•
••••••
••
•
să se înscrie pe lista unui medic de familie;
să anunţe medicul de familie ori de câte ori
apar modifi cări în starea lor de sănătate;
să se prezinte la controalele profi lactice şi
periodice;
să anunţe în termen de 15 zile medicul
de familie şi casa de asigurări asupra
modifi cărilor datelor de identitate sau a
modifi cărilor referitoare la încadrarea lor
într-o anumită categorie de asiguraţi;
să respecte cu stricteţe tratamentul şi
indicaţiile medicului;
să aibă o conduită civilizată faţă de personalul
medico-sanitar;
să achite contribuţia datorată fondului şi
suma reprezentând coplata;
să prezinte furnizorilor de servicii medicale
documentele justifi cative care atestă calitatea
de asigurat.
••
•
•
•
•
•
•
12.2. Legea venitului minim garantat
Familia Pleşa, din localitatea Olari se compune din 7 membri, din care 2 adulţi şi 5 copii cu vârste cuprinse
între 7-14 ani. Cei doi adulţi nu realizează nici un fel de venit, iar copii benefi ciază de alocaţia de stat. Venitul
familiei nu permite astfel plata contribuţiei la Fondul Naţional al Asigurărilor Sociale de Sănătate. În urma
vizitei mediatorului sanitar în comunitate, domnul Pleşa solicită ajutorul acestuia.
Cum trebuie să procedeze mediatorul sanitar?
Mediatorul sanitar informează membrii familiei de posibilitatea apelării la serviciile sociale din cadrul
primăriilor pentru a benefi cia de ajutorul social lunar, conform Legii venitului minim garantat nr. 416/2001.
Astfel, mediatorul sanitar va însoţi soţii Pleşa la serviciul de asistenţă socială din cadrul primăriei şi îi ajută pe
aceştia să întocmească o cerere prin care să solicite ajutor social. Mediatorul sanitar va însoţi şi asista asistentul
social din cadrul primăriei pe parcursul derulării anchetei sociale necesare în vederea întocmirii dosarului de
ajutor social. În momentul primirii unui răspuns favorabil, familia poate solicita primăriei o adeverinţă de
benefi ciari ai ajutorului social. Pe baza acesteia, ei dobândesc calitatea de asiguraţi medical.
În această speţă, rolul mediatorului sanitar este acela de îndrumător al familiei în vederea obţinerii ajutorului
social şi a calităţii de asiguraţi.
Capitolul V. Legislaţie in domeniul medierii sanitare
113
12.3. Situaţii de urgenţă (persoane fără asigurare medicală şi nici posibilitatea de a o obţine)
Familia Fieraru locuieşte în comuna Bolintin şi se compune din Fieraru Vasile, 40 de ani, soţia Fieraru Mariţa,
30 de ani şi cei doi copii Ionuţ şi Cătălina, cu vârste de 10, respectiv, 8 ani. Fieraru Vasile acuză acute dureri
în zona abdominală, însoţite de greţuri. Soţia sa apelează la mediatorul sanitar. Mediatorul sanitar constată că
familia nu este asigurată medical, nu este înscrisă pe lista unui medic de familie şi datorită stării grave în care
se prezintă bărbatul nu există timpul fi zic necesar de întreprindere a acestor demersuri.
Cum reacţioneaza mediatorul sanitar in acest caz?
Mediatorul apelează serviciul de urgenţă 112 şi solicită o ambulanţă la casa familiei Fieraru. Aceasta soseşte,
examinează pacientul şi îl transportă la spital. Este foarte important să ştii că în situaţia dată deşi nu are asigurare
medicală, bolnavul benefi ciază de următoarele servicii medicale: urgenţele medico-chirurgicale şi bolile cu
potenţial endemo-epidemic, precum şi cele prevăzute în Programul naţional de imunizări, monitorizarea
evoluţiei sarcinii şi a lăuzei şi servicii de planifi care familială. Prin urmare spitalul este obligat a-i acorda
pacientului îngrijirile medicale de urgenţă. Mediatorul sanitar va explica familiei Fieraru importanţa obţinerii
calităţii de asigurat, serviciile medicale de care benefi ciază în această calitate, precum şi paşii de urmat pentru
a-l obţine.
12.4. Cazuri de discriminare: Discriminare directă, Discriminare indirectă, Abuzuri
A) Discriminare directă
Cristescu Gheorghe, 70 de ani, pensionar se prezintă la medicul specialist cu trimitere de la medicul sau de
familie pentru investigaţii amănunţite la inimă. La uşa medicului X este coadă de pacienţi. Domnul Cristescu
se aşează la uşa şi aşteaptă rândul său. În momentul în care intră în cabinetul medicului îi arată trimiterea de
la medicul de familie şi începe să îi explice medicului specialist simptomele pe care le are. Medicul îl întrerupe
şi îi spune: ”Ascultă mai ţigane, nu am timp de tine acum, vino altădată …” şi îl pofteşte afară. Cristescu
Gheorghe îi povesteste întâmplarea mediatorului sanitar din comunitatea din care face parte.
Cum reacţionează mediatorul sanitar in acest caz?
Mediatorul sanitar îi prezintă domnului Cristescu posibilităţile pe care le are în a sesiza un caz de discriminare.
Acesta, consiliat de mediatorul sanitar poate depune un memoriu în acest sens la autoritatea de sănătate
publică a judeţului în raza căruia îşi are domiciliul sau se poate adresa Comisiei Ministeriale pentru Romi a
Ministerului Sănătăţii Publice (termen legal de răspuns: 30 de zile). Această comisie, are, printre atribuţiile
sale şi analiza situaţiilor confl ictuale, semnalate în mod ofi cial, în vederea asigurării funcţionarii principiului
nediscriminarii în sistemul sanitar.
B) Discriminare indirectă
Mediatorul sanitar din localitatea Petroşani însoţeşte soţii Şandru la cabinetului medicului de familie X în
vederea înscrierii acestora pe lista medicului. Medicul X îi primeşte în cabinet şi le explică că nu îi poate primi
ca pacienţi ai săi deoarece nu mai are locuri pe listă şi le sugerează să apeleze la alt medic de familie. La ieşirea
din cabinet, mediatorul sanitar observă că aici se afl ă o altă familie care solicită înscrierea în lista de pacienţi ai
medicului X. Medicul primeşte familia şi o înscrie în lista sa, deşi iniţial familiei Şandru le spusese că nu mai
are locuri libere în lista sa.
Cum reacţioneaza mediatorul sanitar in acest caz?
În acest caz, mediatorul sanitar se regăseşte în cazul unei discriminări indirecte (când o prevedere, un criteriu,
o practică aparent neutră dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute de legislaţia în
vigoare, cu excepţia cazurilor în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justifi cate obiectiv de un scop
legitim, iar metodele de atingere acelui scop sunt adecvate şi necesare). Mediatorul sanitar are posibilitatea
de a sesiza despre această practică Autoritatea de Sănătate Publică judeţeană sau Comisia Ministerială pentru
Romi a Ministerului Sănătăţii Publice (termen legal de răspuns: 30 de zile), care are ca atribuţie analiza
situatiilor confl ictuale, semnalate în mod ofi cial, în vederea asigurarii funcţionarii principiului nediscriminarii
în sistemul sanitar.
Manualul mediatorului sanitar
114
Descriere autor:
Jr. Corina Raicu, în prezent Consilier personal în cadrul cabinetului Secretarului de Stat responsabil pentru
relaţia cu Parlamentul şi Societatea Civilă din cadrul Ministerului Sanatatii Publice; din 2006 este membru
al Comisiei Ministeriale pentru Romi a Ministerului Sănătăţii Publice şi a participat la diferite conferinţe şi
proiecte referitoare desfăşurarea Programului de mediere sanitară în România.
Bibliografi e:
Codul muncii
Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii;
Legea nr. 416/2000 privind venitul minim garantat;
Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului;
OUG nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare
publice din sectorul sanitar, cu modifi carile şi completarile ulterioare;
Ordinul 619/2002 pentru aprobarea funcţionării ocupaţiei de mediator sanitar şi a Normelor tehnice
privind organizarea, funcţionarea şi fi nanţarea activităţii mediatorilor sanitari;
Ordin nr. 570/116/2007 pentru aprobarea Normelor tehnice privind implementarea, evaluarea şi
fi nanţarea programelor naţionale de sănătate, responsabilităţile în monitorizarea şi controlul acestora,
detalierea pe subprograme şi activităţi, indicatorii specifi ci, precum şi unităţile sanitare prin care se
derulează acestea în anul 2007;
“Manualul mediatorului sanitar pentru sănătatea familiei şi comunităţii” Editura ECA, Bucureşti 204
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
Capitolul VI. Anexe
115
CAPITOLUL VI. ANEXE
Anexa 1. Formularul de raportare a activităţii lunare
Anexa 2. Formularul de catagrafi ere a adulţilor
Anexa 3. Formularul de catagrafi ere copii
Anexa 4. Formularul de catagrafi ere gravide
Anexa 5. Tuberculoza (TBC), o boală infecţioasă
Manualul mediatorului sanitar
116
Anexa 1 – Formularul de raportare a activităţii lunare
NUME: .............................................. PRENUME: ..........................................................................
Str. .................................................................. Nr. ................... Bl. ............ Sc. ............. Ap. .......
Loc./sect. ........................................................................................................................................
Judeţ ................................. Cod poştal .........................................................................................
Tel fi x ................................... Tel Mobil ............................ E-mail : ...............................................
Numărul de comunităţi în care activezi : ......................................................................................
Spitalul ............................................................................................................................................
Numele medicului coordonator ....................................................................................................
Telefon /fax .....................................................................................................................................
RAPORT DE ACTIVITATE
Luna …………………….. Anul …………
1. Descrieţi pe scurt comunitatea in cadrul căreia vă desfăşuraţi activitatea ca mediator sanitar (cartier, sat,
comună, oraş, judeţ, numărul total al populaţiei din comunitate, problemele cu care se confruntă comunitatea)
Capitolul VI. Anexe
117
2. Completaţi următoarele informaţii:
Număr persoane catagrafi ate per total
Număr persoane catagrafi ate în această lună
Număr copii catagrafi aţi per total
Număr copii catagrafi aţi în această lună
Număr femei gravide catagrafi ate per total
Număr femei gravide catagrafi ate în această lună
Număr persoane identifi cate neînscrise la medicul de familie
Număr persoane asistate în procesul de înscriere la medicul de familie
Număr persoane adulte suspecte cu TB
Număr persoane adulte depistate cu TB
Număr copii 0-18 ani suspecţi cu TB
Număr copii 0-18 ani depistaţi cu TB
Număr persoane adulte depistate cu HIV/SIDA
Număr copii 0-18 ani depistaţi cu HIV/SIDA
3. Identifi carea persoanelor fără acte de identitate
Număr persoane adulte fără acte de identitate
Număr de copii fără acte de identitate
Număr cazuri soluţionate
4. Campanii de vaccinare:
Perioada Tipul vaccinării Număr persoane vaccinate
5. Activităţi de educaţie sanitară
Perioada Tematica abordată Materiale folosite
Număr materiale
distribuite
Număr persoane
informate
Număr sesiuni de educaţie desfăşurate:
Planifi care
familială
Asistenţă
prenatală ITS HIV/SIDA TB Cancer
Mamar Altele
Manualul mediatorului sanitar
118
6. Desfăşurarea campaniei de Informare, Educare şi Comunicare cu accent pe problematica tuberculozei:
6.1 Descrieţi cum aţi realizat campania in şcoli (perioada, număr de sesiuni, tip de materiale distribuite,
număr de materiale distribuite, număr elevi informaţi, etc) – anexaţi procese verbale semnate de unitatea
şcolară:
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
6.2 Cum aţi desfăşurat campania IEC in comunitate (perioadă, număr de sesiuni, categorii de persoane, tip
materiale distribuite, număr materiale distribuite, număr persoane informate, etc)?
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
Capitolul VI. Anexe
119
7. Care au fost problemele intampinate in desfăşurarea campaniei de Informare, Educare şi Comunicare?
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
8. Descrieţi relaţia cu partenerii de lucru:
a) Autoritatea de Sănătate Publică / Inspectorul AFS
b) Medicul de familie
Manualul mediatorului sanitar
120
c) Primăria/Serviciul Social
d) Alţi parteneri ( ONG-uri, instituţii, s.a).
9. Cazuri de discriminare identifi cate1
a) medic de familie Descrierea pe scurt a cazului (unde, cine,când şi cum):
b) spital Descrierea pe scurt a cazului (unde, cine, când şi cum):
c) primărie Descrierea pe scurt a cazului (unde, cine, când şi cum):
d) alte instituţii (menţionaţi)
………………………………
Descrierea pe scurt a cazului (unde,cine, când şi cum):
1 În cazul în care spaţiul alocat descrierii cazului este insufi cient, vă rugăm să folosiţi o pagină anexă.
Capitolul VI. Anexe
121
10. Colaboratori:
Nume/prenume Instituţie Funcţie Telefon/fax
11. Persoane care atestă activitatea mediatorului sanitar:
Nume/prenume Instituţie/Funcţie Semnătura/Ştampila/Parafa
Mediator sanitar, Data: ……………………………..
Nume/prenume:…………………………………….
Semnătura
Manualul mediatorului sanitar
122
Anexa 2- Formularul de catagrafi ere a adulţilor
Nr.
fam.
Nr.
Pers.
Nume/prenume Adresă Vârstă Situaţia actelor
de identitate 2
Da Nu
Medic familie
Da Nu
(numele)
Ocupaţia si
Condiţii
locuire 3
Boli
cronice
Observaţii 4
2 Se trece tipul documentului lipsă la observaţii
3 Se trece câte camere şi accesul la apă potabilă, caldă, gaze, curent electric
4 Aici se vor trece şi gravidele identifi cate
Capitolul VI. Anexe
123
Anexa 3 – Formularul de catagrafi ere copii
Nr.
crt.
Nume/ prenume Domiciliul Data ;i locul
naşterii
Situaţia
actelor de
identitate
Numele
părinţilor
Numele
medicului
de familie
Situaţia
vaccinărilor
Boli
cronice
Observaţii
Manualul mediatorului sanitar
124
Anexa 4 – Formularul de catagrafi ere gravide
Nr.
crt.
Nume/prenume Domiciliul Data şi locul
naşterii
Situaţia
actelor de
identitate
Medic de
familie
Trimestrul
de sarcină
Situaţia
monitorizării
Boli
cronice
Observaţii
Capitolul VI. Anexe
125
Anexa 5 - Tuberculoza (TBC), o boală infecţioasă.
Tuberculoza este una dintre bolile care încă este considerată ruşinoasă. În general, oamenii evită să vorbească
despre această afecţiune pulmonară. Teama de excludere socială este principalul motiv pentru care oamenii se
ascund. Cei mai frustraţi sunt cei care au suferit sau suferă de această maladie. Potrivit specialiştilor, principala
modalitate de luptă împotriva acestei boli este prevenirea.
În 2004, timp de două luni, Guvernul României a declanşat o campanie intitulată “Tuberculoza se vindecă”,
prin care se urmărea informarea populaţiei în legatură cu prevenirea, transmiterea şi tratarea acestei maladii.
Cu toate acestea, printre adulţii de la noi, găsim o ignoranţă alarmantă legată de această boală.
O treime din populaţia ţării nu ştie că tuberculoza se transmite pe cale aeriană, se arată într-un studiu realizat
de către Institutul de Sănătate Publică. Această neştiinţă este sporită şi de sărăcie şi analfabetism în rândul
populaţiei de romi.
Ce este tuberculoza?
Tuberculoza este o maladie infecţioasă periculoasă, care, în cazul nedepistării la timp şi tratării inadecvate, poate
duce la pierderea capacităţii de muncă, invaliditate şi deces. Cel mai frecvent, tuberculoza afectează plămânii (tuber
culoza pulmonară), însă poate afecta şi alte organe (tuberculoza oaselor şi articulaţiilor, tuberculoza renală, tuberculoza
ganglionilor limfatici intratoracici, tuberculoza aparatului uro-genital, tuberculoza pielii, a ochilor, etc).
De ce este provocată tuberculoza?
Tuberculoza este provocată de mycobacteria tuberculozei (Mycobacterium tuberculosis), numită şi bacilul
Koch, în numele medicului Robert Koch, care a descoperit agentul patogen al maladiei.
Ce reprezintă mycobacteria tuberculozei?
Este un microorganism neobişnuit de viabil, care îşi păstreaza proprietăţile la uscare, congelare, după prelucrarea
cu alcool, acid şi alcalii. Lumina directă a soarelui, temperaturile ridicate şi substanţele care conţin clor
distrug rapid bacteriile. De aceea, cel mai mare risc de contaminare cu tuberculoză îl prezinta încăperile închise,
umede şi neaerisite.
Cum se transmite tuberculoza ?
De obicei, tuberculoza este transmisă pe cale aeriană de la bolnavul cu tuberculoză pulmonară contagioasă,
adică cel care elimină mycobacteria tuberculozei. Sursa principală de infecţie este bolnavul care răspândeşte
în aer microparticulele bacilifere prin tuse, strănut, vorbire şi scuipat. Acestea, împreună cu aerul inspirat,
pătrund în plămânii persoanelor sănătoase, provocând tuberculoza. Persoana sănătoasă poate fi contaminată
cu tuberculoză în încăperi aglomerate, neventilate, în care se afl ă un bolnav de tuberculoza pulmonară
contagioasă. În cazul altor forme ale maladiei, cum ar fi , de exemplu, tuberculoza renală sau tuberculoza
ganglionilor limfatici, mycobacteriile nu sunt eliminate în aer şi contaminarea nu poate avea loc. Se consideră
că o persoană care are tuberculoza şi nu se tratează poate transmite microbul la alte 10-15 persoane cu care
vine în contact. Dacă persoana bolnavă se trateaza corect, după 3-4 săptămâni de la începerea tratamentului
nu mai este, de obicei, contagioasă, adică această persoană nu mai poate transmite boala.
Cine poate lua tuberculoza?
Orice persoană poate fi infectată cu tuberculoză, indiferent de
statutul social şi situaţia materială. Mai expuse riscului sunt:
persoanele care se afl ă în contact permanent cu bolnavii
de tuberculoză pulmonară contagioasă;
persoanele cu imunitate scăzută, cauzată de subnutriţie
şi condiţii nefavorabile de viaţă, afecţiuni cronice;
persoanele infectate cu HIV;
fumătorii activi; persoanele care consumă alcool şi/sau
droguri;
copiii nevaccinaţi contra tuberculozei.
–
–
––
–
Manualul mediatorului sanitar
126
Care sunt consecinţele tuberculozei?
Micobacteriile tuberculozei distrug ţesutul pulmonar şi astfel se ajunge la invaliditatea gravă a bolnavilor
şi la deces.
Boala poate evolua latent timp îndelungat şi, dacă persoana nu este obişnuită să acorde atenţie stării
generale nesatisfăcătoare a organismului, ea va solicita asistenţă medicală cu întârziere. În această situaţie,
întârzierea poate fi fatală, deoarece tratamentul acestei boli este de lungă durată şi presupune numeroase
eforturi ale organismului. Bolnavul cu tuberculoză pulmonară contagioasă nesupus tratamentului poate
infecta timp de un an de la 10 la 15 persoane. Unui risc sporit sunt supuşi membrii familiei bolnavului
şi alte persoane care se afl ă adesea sau permanent în anturajul lui.
Care sunt principalele simptome ale tuberculozei?
Cel mai frecvent tuberculoza afecteaza plămânii. Principalele simptome ale tuberculozei pulmonare sunt:
Tuse cu spută mai mult de 3 săptămâni;
Febră timp de o săptămână fără o cauză evidentă, frisoane;
Dureri în regiunea cutiei toracice;
Hemoptizie (sputa cu sânge eliminată prin tuse);
Scădere bruscă în greutate;
Pierderea poftei de mîncare;
Astenie permanentă, oboseală;
Dispnee la efort fi zic;
Transpiraţii excesive, mai ales noaptea.
Cum trebuie să procedaţi in cazul in care aţi constatat simptomele menţionate anterior la benefi ciarii
dumneavoastră sau la apropiaţii dumneavoastră?
În nici un caz nu panicaţi pacienţii şi nici nu recomandaţi autotratamentul, nu pierdeţi timpul. IN CEL MAI
SCURT TIMP SOLICITAŢI ASISTENŢA MEDICULUI DE FAMILIE. Medicul va dispune trimiterea
pacienţilor pentru examinări la ftiziopneumolog (medicul specialist). Numai specialistul poate prescrie un
tratament adecvat. Nu trebuie să îi speriaţi pe benefi ciarii dvs. că au fost diagnosticaţi cu „tuberculoză”. Un
tratament precoce este şansa lor de a se vindeca.
Ce investigaţii se fac in cazul prezentării cu simptome sugestive de tuberculoză?
Principalele investigaţii efectuate în caz de suspectare a tuberculozei la maturi sunt: examenul medical,
analiza microscopică a sputei şi radiografi a cutiei toracice. Toate aceste investigaţii nu provoacă dureri şi sunt
inofensive. Volumul de investigaţii este stabilit de medic.
Cum se trateaza tuberculoza?
Actualmente există câteva preparate antituberculoase efi ciente care contribuie la:
stoparea dezvoltării mycobacteriilor tuberculozei;
distrugerea mycobacteriilor tuberculozei;
prevenirea dezvoltării rezistenţei mycobacteriilor tuberculozei la medicamente.
În funcţie de preparatele antituberculoase, proprietăţile menţionate mai sus se manifestă în mod diferit. De
aceea medicul-ftiziopneumolog, în urma examinării bolnavului şi în baza rezultatelor analizelor efectuate,
stabileşte combinaţia optimă a acestor preparate. Administrarea preparatelor medicamentoase bolnavului are
loc sub supravegherea directă a lucrătorilor medicali.
Tratarea tuberculozei este un proces îndelungat, cu durata de câteva luni. Pe durata tratamentului, periodic
sunt efectuate analize ale sputei la prezenţa mycobacteriei tuberculozei şi alte investigaţii necesare. Pentru un
tratament efi cient este necesară respectarea cu stricteţe a tuturor indicaţiilor medicului.
Dacă tratamentul are loc în strictă conformitate cu prescripţiile medicului, boala cedează. Pacientul care a
trecut cursul integral de tratament se vindecă şi nu mai prezintă o sursă de infecţie pentru societate.
De ce este necesar controlul administrării preparatelor?
–
–
–––––––––
–––
Capitolul VI. Anexe
127
Tratamentul de lungă durată este obositor pentru unii bolnavi de tuberculoza şi, simţindu-se mai bine peste
puţin timp după începerea administrării preparatelor antituberculoase, aceştia întrerup tratamentul sau nu
administrează toate preparatele prescrise de medic. În aceste cazuri creşte rezistenţa mycobacteriei tuberculozei
la medicamentele administrate, iar pacientul devine o sursă de răspândire a tuberculozei rezistente la medicamente.
Tratarea unei astfel de forme de tuberculoză este mult mai complicată, de durată mai lungă şi nu
întotdeauna duce la vindecare. De aceea este indicat ca mediatorul sanitar să se implice în procesul de supraveghere
a pacienţilor. Conform fi şei de post, la îndrumarea cadrelor medicale, mediatorul sanitar are sarcina să
supravegheze administrarea medicamentelor şi să explice rolul tratamentului medicamentos prescris.
Care sunt consecinţele bolii netratate?
În unele cazuri, tuberculoza evoluează atât de repede încât decesul bolnavului poate surveni peste câteva luni.
În celelalte cazuri, boala evoluează cronic. Acutizarea acesteia decurge foarte greu - cu febră, tuse persistentă
şi dureroasă, hemoptizie. Bolnavul pierde în greutate, pierde nu doar capacitatea de muncă, ci şi capacitatea
de a efectua lucrări simple în gospodărie, de a se mişca. Extenuat şi neajutorat, el poate supravieţui câţiva ani,
continuând să îi infecteze pe cei din jurul său.
Poate oare fi prevenită infectarea cu tuberculoză?
Bineînţeles, în primul rând, trebuie redus numărul bolnavilor - sursa de mycobacterii de tuberculoză. Pentru
aceasta este necesar ca toţi bolnavii de tuberculoză să solicite la timp asistenţa medicală şi să obţină un tratament
complex. Cel mai bun mod de profi laxie a tuberculozei este depistarea la timp şi tratamentul adecvat.
Totodată, fi ecare om poate şi trebuie să contribuie la creşterea imunităţii organismului său. Renunţarea
la anumite deprinderi vicioase, respectarea regimului alimentar, călirea organismului, exerciţiile fi zice pot
diminua riscul de contaminare cu tuberculoză.
Dacă în casă sunt bolnavi de tuberculoză, pentru a evita contaminarea celor din jurul lor, este necesară aerisirea
frecventă a încăperii şi curăţarea umedă a acesteia de 2-3 ori pe zi. Bolnavul, în timpul tusei şi strănutului,
trebuie să-şi acopere nasul şi gura cu o batistă sau cu un şerveţel, să utilizeze scuipătoare, care urmează a fi
dezinfectate. Batistele şi şerveţelele cu spută trebuie distruse.
Răspandirea bolii
În prezent, conform statisticilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, România este printre primele 4 ţări din
Europa în ceea ce priveşte incidenţa tuberculozei. Astfel, zilnic sunt raportate 5 cazuri noi de tuberculoză
la copii, 82 de cazuri noi la adulţi şi 5 decese din această cauză. Indicatorii epidemiometrici ai tuberculozei
înregistrează în România cele mai ridicate valori din Europa. Se estimează că o treime din populaţia planetei
este infectată cu bacilul tuberculozei, însă numai aproximativ 8,4 milioane de persoane se îmbolnăvesc de
tuberculoză în fi ecare an. Grupurile cu cel mai mare risc de îmbolnăvire sunt:
copiii;
vârstnicii;
persoanele afectate de boli care scad rezistenţa organismului (cancer, SIDA, etc.);
în general, persoanele care provin din medii sărace şi insalubre.
REŢINEŢI!
Orice persoană poate fi infectată cu tuberculoză, indiferent de statutul social şi situaţia materială.
Tuberculoza se transmite de la persoana bolnavă la cea sănătoasă pe cale aerogenă.
La apariţia a cel puţin unuia din simptomele specifi ce tuberculozei, de urgenţă solicitaţi asistenţa
medicului de familie.
Tuberculoza se tratează numai cu preparate antituberculoase speciale sub supravegherea directă a
lucrătorilor medicali. In nici un caz nu vă autotrataţi!
Tratamentul trebuie continuat atat timp cat este indicat de medic pentru a evita apariţia tuberculozei
rezistente la medicamente.
Rolul mediatorului sanitar este de a informa comunitatea cu privire la riscul imbolnăvirii.
••••
•••
•
•
•
Tipărire şi legare la SC Arta Grafi că SA, Bucureşti, www.artagrafi ca.eu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
